Ministerul Educaţiei Naţionale.
Limba şi literatura română.
Manual pentru clasa a 8-a.
Autor.
Marin IANCU.
Editura CORINT.
ara


Pagina 1.

Acest manual este proprietatea Ministerului Educației Naționale.
Manualul a fost aprobat de Consiliul Naţional pentru Aprobarea Manualelor, în urma
licitației organizate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi prin Unitatea de
Coordonare a Proiectului de Reformă a Învăţământului Preuniversitar din România..


Manualul este realizat în conformitate cu programa aprobată de Ministerul Educației
Naționale prin Ordinul numărul 4237 din 23 august 1999 şi este distribuit gratuit
eleevilor.

Inspectoratul şcolar al judeţului sau municipiului.
Şcoala sau Liceul.

ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE.

Anul.
Numele eleevului care a primit acest manual. Clasa. Şcoala. Anul Şcolar.
Aspectul manualului.
la primire. la returnare.

* Starea manualului se va înscrie folosind termenii: nou, bun, îngrijit,
nesatisfăcător, deteriorat.

• Profesorii vor controla dacă numele elevului este scris corect.
• Elevii nu trebuie să facă niciun fel de însemnări pe manual.


Pagina doua.

Limba şi literatura română.
Manual pentru clasa a 8-a.
Marin IANCU.
Ministerul Educaţiei Naţionale.
CORINT.


Pagina 3.

Universul cărții.
Capitolul 1.
CARTEA - OBIECT CULTURAL.
COMUNICAREA ORALĂ.


Pagina 4.

1. Universul cărții.
Cartea - obiect cultural.

Bucuria lecturii.
Folosiţi-vă cunoștințele!

1. Citiți și comentați.
„O carte este un sprijin, o mângâiere, un îndemn. Este câte una căreia îi datorezi
cât și celui mai bun învățător. Ba chiar care-ți este cât ți-au fost și părinții, și
cei mai buni. Dar atunci trebuie să citim cu alegere." (Nicolaee Iorga).

2. Explicați semnificația pe care o are în textul de mai sus asocierea următoarelor
cuvinte:
carte.
sprijin mângâiere îndemn.
învățător.
părinţi.

Nicolaee Iorga (1871-1940).
Istoric, memorialist, dramaturg, critic și istoric literar, autor al unei
impunătoare opere științifice.

3. Descoperiți, în textele următoare, și alte argumente privind importanța pe care o
reprezintă cartea.
a) cartea îndeplineşte fapta de mirare de a ne face să trăim în afară de minciună,
nedreptate și prejudecăți". (Mihail Sadoveanu).

b) „Toţi acei ce au acces la o bibliotecă, la cărți, sunt nişte inși mai buni decât
alții, mai fortificați, iar durerile îi ating mai puțin și nefericirile trec mai
repede" (Mircea Eliade).

Pagină din Tetraevangheliarul lui Petru Rareș (1534).

Coperta primei ediții a poeziilor lui Mihai Eminescu (1884).

Ion Bițan, Carte obiect.

Mircea Eliade (1907-1986).
• Scriitor, publicist și memorialist. Istoric al religiilor de notorietate universală.

Cartea - obiect cultural.


Pagina 5.

Cartea - un călător prin milenii.

Folosiţi-vă cunoștințele!

1. Răspundeţi la următoarele întrebări:
a) De când a învățat omul să scrie?
b) Cum a scris la început?
c) Pe ce au scris oamenii în vechime?

2. Vă mai amintiți mesajul pe care l-a primit Darius' de la căpetenia sciţilor, a cărui țară se pregătea s-o invadeze?

Acesta i-a trimis o pasăre, un șoarece, o broască și cinci săgeți. Regele perșilor, fără să cunoască limba sciţilor, a putut descifra mesajul. Sciții îl avertizau:
„Puteți zbura ca păsările, intra în pământ ca șoarecii, vă puteți afunda în apa bălţilor ca broasca? Dacă nu, să nu îndrăzniți să ne călcați hotarele, pentru că vă vom nimici cu săgeţile noastre!"

3. Ilustrați prin exemple potrivite următoarele situații de comunicare, cunoscute de-a lungul istoriiei:
a) comunicarea prin semne convenționale (imagini și desene);
b) folosirea unor semne distincte pentru fiecare sunet al limbii.

Amintiți-vă!
• Asiro-babilonienii scriau pe tăblițe de lut. Printre ruinele bibliotecilor din Babilon și Ninive s-au păstrat peste 30000 de cărți scrise pe asemenea tăblițe de lut.
• Multe popoare orientale antice scriau pe tăblițe confecționate din lemn, fildeș sau metal. Romanii foloseau tăblițele cerate. S-a trecut apoi la papirus sau pergament, la tăblițe de bronz, la piei de animale, la scoarţă de copac sau pânză.
• Egiptenii îşi scriau cărțile pe papirus. Acestea erau socotite cărți sfinte, ceea ce i-a determinat pe egipteni să păstreze timp de două mii de ani secretul folosirii hârtiei de papirus.

Observați!
• Vechimea mesajului scris.
• Acesta a cunoscut un număr considerabil de forme, de semne și imagini.
• Evoluția scrierii de la ideograme la cuneiforme, de la hieroglife la scrierile fonetice.
• În Orientul Apropiat, popoarele feniciene au descoperit scrierea alfabetică, cu semne care notează literele izolate ale cuvintelor.

Lexic.

1. Darius - Numele a trei regi persani. Darius Întâi (522-486 î.Hr.), organizator al Imperiului Persan. A purtat războaie împotriva sciţilor (514 î.Hr.).

2. sciți, substantiv masculin - Locuitori din Sciția, ale cărei ținuturi erau situate la Dunărea de Jos (de exemplu: Dobrogea).

3. ideogramă, substantiv feminin - Semn grafic, folosit în scrierea hieroglifică egipteană şi în cea chineză pentru a nota un cuvânt nu prin litere, ci printr-o imagine care îl sugerează.

4. scriere cuneiformă, substantiv feminin - Sistem de scriere cu litere în formă de cuui, săpate în piatră sau imprimate pe tăblițe de argilă, folosită de unele popoare orientale antice.

5. hieroglifă, substantiv feminin - Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezintă noţiunile prin figuri de ființe și de obiecte.

Cartea - obiect cultural.


Pagina 6.

Apariția tiparului.
De la desen la literă. #.

Johann Gutenberg. #. (circa 1400-1468).
• Tipograf german. A inventat, în Europa, tiparul cu litere mobille (aproximativ 1440).

Reconstituirea atelierului lui. #. Gutenberg (Mainz). #.

Amintiți-vă!
• În ce secol a fost inventat tiparul?
• Cine este considerat părintele tiparului?
• Explicați rolul tiparului în evoluția cărții.

• Pentru că nu se putea păstra amintirea tuturor cuvintelor, oamenii au născocit pentru ei scrierea, prin care să-și redea cuvintele lor". Apariția tiparului - "cel mai mare eveniment din istoriie". #. (Victor Hugo).

Victor Hugo. #. (1802-1885).
• Scriitor francez. Teoretician al romantismului. Autor al unei opere complexe, caracterizate prin elan spiritual şi imaginație înflăcărată.
• Opera literară: Ode și balade, Legenda secolelor (versuri). #. Notre-Dame de Paris. #. Mizerabilii (proză). #. Ruy Blas, Hernani. #. (teatru).

Maşină modernă de tipărit.

Cartea - obiect cultural.

Johann Gutenberg.
Gutenberg (Mainz).
Victor Hugo.
Victor Hugo.
Notre-Dame de Paris.
Ruy Blas.
Hernani.


Pagina 7.

Anexele la o carte.
Folosiţi-vă cunoştinţele!.

1. Arătaţi care dintre elementele de mai jos vă sunt oferite de o carte științifică și care apar într-o carte de literatură:
a) informație, explicație, completarea cunoștințelor;
b) claritate și precizie a exprimării;
c) perspective noi asupra realității;
d) exprimarea sentimentelor autorului, prin mijloace artistice;
e) atmosferă și varietate de medii, timpuri istorice;
f) acțiune și aventură;
g) modele de comportare în viață.

2. Imaginați-vă traseul complet pe care îl parcurge un text de la autor la cititor, indicând factorii care participă la realizarea unei cărți.

3. Precizați ce rol deţin toţi acești factori în editarea și difuzarea unei cărți.

AUTOR. CITITOR.

Indicele.

1. INDICE DE NUME DE LOCURI GEOGRAFICE ŞI DE MONUMENTE ISTORICE
ŞI DE ARTĂ.

AFRICA, 20.
AFUMAȚI (județul Ilfov), 84.
AGRICH (Curtea de Argeș), 11.
ALBEŞTI (Județul Argeş), 59.
ALBA IULIA, 190.
ALEXENI (județul Ilfov), 130.
ALEP (Siria), 19.
ANGLIA, 29.
ANINOASA (județul Dîmbovița), 8, 10.
ARGEŞ, județ, 80, 146, 216, 219, 230.
ARGEȘ, oraș, vezi Curtea de Argeș.
BISTRIȚA (județul Vîlcea), bolnița fostei mănăstiri, 216, 229.
BIZANȚ, 176, 216.
BÎRSĂU (județul Hunedoara), biserică, 83.
BRADU (județul Buzău), fosta mănăstire, 217.
BRAŞOV, oraş, 28, 52, 79.
BRĂDET (județul Argeş), biserica fostului schit, 119, 230.
BRĂILA, 9, 113.
BRÎNCOVENI (județul Olt), casa domnească, 64; mănăstire 79.

INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR DUPĂ TITLU.

Acasă, 131.
Aducerile-aminte, 299.
Aeternitas, 197.
Afară trece moartea, 330.
A fost odat'..., 162.
Agonie, 180.
Am fost,... 363.
Amurg, 251.
A murit..., 46.
Apostolul (ca o vecernie domoală), 16.
Apostolul (Văzduhul îl despică iarăși sinistru țipăt de aramă), 284.
Apus (Duminecă. Nu-i nimeni pe alee), 351.
Apus (Iubirea mea-i o blinda rază), 265.
Ascultând. #. "Messias". #. de. #. Händel. #, 367.
Asfințit, 134.
Aşteptare, (Mor clipe mute, numărate), 273.
Așteptare (Sat din margine de codru), 83.
Aşteptare (Trei trandafiri într-un pahar), 347.
Aşteptare (Fragment), 263.
Atunci, 279.

Rețineți!
• Lucrările științifice de proporții mai mari, publicate într-un volum sau într-o serie de volume (cum sunt, de pildă, edițiile critice ale operelor scriitorilor noștri clasici), cuprind, de obicei, la sfârșit, unul sau mai multe tipuri de indice.

• Indicele de cuvinte: este o listă alfabetică în care sunt înregistrate toate cuvintele discutate sau explicate într-o lucrare științifică.
• Indicele de nume (sau indicele de autori): însumează toate numele autorilor citați.
Indicele de materii: înregistrează problemele de bază discutate în cartea respectivă.
Indicele de titluri: cuprinde cele mai importante lucrări care sunt folosite și citate într-un volum.

Atenție!
• În mod obligatoriu, indicele trebuie să aibă trimiteri la pagină sau la pagini.
• Rolul indicelui este de a-l ajuta pe cititor prin indicarea exactă a locului unde este tratată una dintre problemele de bază ale cărții.
• Criteriul de înregistrare a termenilor dintr-un indice este cel alfabetic.

Cartea - obiect cultural.

Messias.
Händel.


Pagina 8.

Bibliografia.

Valeriu Mladin, Cartea inimii.

Completați-vă cunoștințele!

1. V-ați propus să elaboraţi o compunere pornind de la unul dintre următoarele subiecte: „Mijloacele de îmbogățire a vocabularului", "Caracterul latin al limbii române", „Natura în poezia lui Mihai Eminescu", „Personajul literar preferat". Ce importanţă acordaţi unei mai bune informări în domeniul pe care doriți să-l abordați.

2. Referiți-vă la una dintre principalele surse de documentare pe care o veți folosi în vederea elaborării lucrării ştiinţifice alese.

3. Consultați o lucrare de istorie sau de critică literară, precizând informațiile pe care le conțin trimiterile bibliografice de la subsol.

4. Alcătuiți trei fişe bibliografice, ținând cont de următoarele precizări:
• O fişă bibliografică alcătuită pentru un volum, studiu sau articol trebuie să cuprindă următoarele elemente:
a) numele autorului (notat, de preferință, începând cu cel de familie, urmat de prenume; nu se admit prescurtări, în afara celor folosite chiar de autor);
b) titlul volumului sau al articolului (se notează în întregime, fără nici un fel de schimbări sau prescurtări);
c) anul apariției, locul şi editura.
• Fișa bibliografică pentru un volum se alcătuiește după indicațiile conținute în foaia de titlu a cărții (nu de pe copertă sau de pe cotorul cărții); între diversele indicații cuprinse în fişa bibliografică se folosește virgula.

5. Explicaţi de ce sunt necesare informațiile privind:
- numele autorului;
– titlul lucrării;
- localitatea unde a fost publicată;
- editura;
- anul apariției;
- numărul paginii sau al paginilor unde este menţionată o anumită idee.

Rețineți!

• Printre sursele de documentare, informarea bibliografică deține un rol foarte important.
• Bibliografia: descriere de specialitate a lucrărilor unui autor sau a lucrărilor referitoare la o anumită problemă.
• Distingem bibliografii:
a) de cărţi;
b) de recenzii şi de traduceri;
c) de articole și studii.

• Bibliografiile constituie una dintre cele mai importante surse de informare.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA.

1. #. ALPAGO NOVELLO. #. A., Grecia bizantina, M lano, 1969.
2. ANIBAL, GRIGORE, Despre unele biserici tîrgoviştene și o biserică de lemm dimbovițeană, G.B., numărul 5-6, 1964.
3. BALȘ, ȘTEFAN şi RODICA MĂNCIULESCU, Un tip neobişnuit de pridvor în arhitectura veche din Muntenia, B.M.I., 3, 1971.
4. BARNEA, I. #. Nouvelles consideration sur les basiliques chrétiennes de Dobrogja. #. Dacia, 11-12, 1945-1947.
5. BOGDAN, I., Documente privitoare la relațiile Țării Româneşti cu Braşovul şi Țara Ungurească în secolul 14-16 (1413-1508), Bucureşti, 1905.
6. BRĂTULESCU, V., Inscripții de curînd descoperite, B.C.M.I., 32, 1940.
7. BRĂTULESCU, V., Zugravul Constantinos, M. O., 10-12, 1961.
8. *** Călători străini despre țările române, 1. 4, București, 1968-1976.
9. CANTACUZINO, GH., 1., Aspecte ale evoluţiei unui vechi monument din Tîrgoviște : biserica Sf. Vineri, Valachica 1, 1969.
10. CANTACUZINO, GI., 1., Date arheologice în legătură cu cronologia unor construcții ale curții domneşti din Tîrgoviște. Monumente istorice. Studii și lucrări de restaurare, București 1969.

ROMANUL INTERBELIC.
- bibliografie.

Adevărul literar şi artistic.

Tudor Arghezi, Autorii de opinii, numărul 708, 1 iunie 1934.
George Călinescu, Arta romanului, numărul 616, 25 septembrie 1932.
George Călinescu, Fapt şi analiza, numărul 620, 23 octombrie 1932.
George Călinescu, Condiția romanului, numărul 653, 11 iunie 1933.
George Călinescu, Nici o graniță, numărul 728, 18 noiembrie 1934.
George Călinescu, Prejudecăți, numărul 730, 2 decembrie 1934.
George Călinescu, Cerebralitate şi existenţă, numărul 767, 18 august 1935.
George Călinescu, Document şi transfigurare, numărul 807, 24 mai 1936.
George Călinescu, Stil în roman, numărul 885, 21 noiembrie 1937.
George Călinescu, Individ şi tip, numărul 885, 21 noiembrie 1937.
George Călinescu, Creațiune și atitudine, numărul 917, 3 iulie 1938.
George Călinescu, Câteva cuvinte despre roman, numărul 918, 10 iulie 1938.
N. Davidescu, Între lirism și anecdota, numărul 44, 25 septembrie 1921.
N. Davidescu, Agonia unui gen literar, numărul 50, 6 noiembrie 1921.
N. Davidescu, Ficțiunea artistică față de timp, numărul 53, 27 noiembrie 1921.
Al. A. Philippide, o artă nouă și o lege veche, numărul 831, 8 noiembrie 1936.
Mihai Ralea, Literatura de senzație, numărul 550, 21 iunie 1931.
D. L. Suchianu, Romanul polytom, numărul 263, 20 decembrie 1925.
Paul Zarifopol, Literatura onestă, numărul 690, 25 februarie 1934.

Cartea - obiect cultural.

ALPAGO NOVELLO.
Nouvelles consideration sur les basiliques chrétiennes de Dobrogja.


Pagina 9.

Listele de abrevieri.

LISTA ABREVIERILOR.
A,   acuzativ.
ac,   acuzativ.
acc,  accentuat.
adj,  adjectiv.
ant,  anterior.
art,   articol, articulat.
cf,    confer.
ct,    conditional.
conj,  conjunctiv.
D,      dativ.
dat,   dativ.
ex,     exemplu.
f,       feminin.
f, a,    fără an.
fr,      francez.
G,      genitiv.

magh,  maghiar.
m m, perf,  mai mult ca perfect.
n,  neutru.
N,  nominativ.
neacc,  neacc,ntuat.
neart,   nearticulat.
nom,  nominativ.
p,  pagina.
pct,  punct.
perf,  perfect.
pers,  persoană.
pl,  plural.
prez,  prezent.
pron.  pronume.
sg,  singular.
slav,  slav.
subst,  substantiv.

Observați!
• Lista de abrevieri reprezintă un alt element care trebuie anexat unei lucrări.
• Abrevieri de cuvinte.
• Abrevieri de titluri de opere citate.
• În lucrările de specialitate există sigle și abrevieri curente (impuse în cercetarea științifică).
De exemplu:
a c,  anul curent;
e t c,  etcetera;
v,  vezi.
d r,  doctor.

Pe lângă acestea, pot fi utilizate, îndeosebi pentru studii sau cărți citate mai rar, și abrevieri proprii.

Valorificați-vă cunoștințele!

1. Consultând diferite lucrări de specialitate, faceți o listă cu cele mai importante abrevieri întâlnite în cuprinsul acestora.
2. Indicați abrevierile folosite curent pentru următorii termeni.
• articol: • număr: • singular: • propoziție: • plural.
• tranzitiv: • atribut: • indicativ: • persoană: • locuțiune.
• pronume:  • prezent: • substantiv:  •  vocativ: • zoologie.

Atenție!
• În abrevierile care păstrează numai partea iniţială (uneori o singură literă) a cuvântului din care provin, se folosește ca semn ortografic punctul. De exemplu: id.  idem; nr,  numărul.
• Când abrevierea este formată din începutul unui cuvânt şi finala lui vocalică, precum și după anumite abrevieri oficiale și simboluri ştiinţifice nu se pune punct. De exemplu:

c c a,  circa. C,  carbon. E, est.
de te a,  dumneata. K gee,  Kilogram. N nord.
De se a,  Domnia sa. ce me,  centimetru. S,  sud.

Rețineți!
• Abreviere, abrevieri, substantiv feminin. - Cuvânt, titlu prescurtat; simbol (de exemplu: abr.  abreviere; biol.  biologie).
• Siglă, sigle, s f, - Prescurtare formată din litera sau literele inițiale, folosită pentru a evita cuvintele sau titlurile prea lungi (de exemplu: B.P.T. - ,,Biblioteca pentru toți" (Colecția).

Folosiţi-vă cunoștințele!
• Alegeți din coloana din stânga abrevierile potrivite tipurilor de note definite în coloana alăturată:
a) cf, (confer - compară).
b) v, sau vezi.
c) op cit, (opus citatum - opera citată).

• Pentru trimiteri repetate la aceeaşi operă, pe diferite pagini.
• Pentru o lucrare unde a fost formulat un punct de vedere diferit sau în parte asemănător.
• Referitor la o lucrare din care se citează.

Cartea - obiect cultural.


Pagina 10.

Valorificați-vă cunoștințele!

1. Explicați sensul următoarelor formule și prescurtări:.
• lucr, cit. • loc, cit. • cap, • apud.
• ed. • etc. • idem. • ibidem.
• vol., • supra. • infra. • id.

2. Dați câte două exemple de abrevieri sau prescurtări din următoarele categorii:.
a) din inițiale;.
b) din inițiale și fragmente de cuvinte;.
c) din fragmente de cuvinte;.
d) din fragmente de cuvinte și cuvinte.

3. Numiţi patru feluri de abrevieri după care nu se pune punct.

4. Găsiți cuvintele potrivite ca sens cu următoarele definiții:.
• foaie de carte:. • om de litere:. • trecute la erată:.
• iubitor de cărți rare:. • împrumută cărți de la bibliotecă:. • editează cărți:.
• cărțile unui autor:. • cartea cărților:. • semn grafic în formă de steluţă:.

5. Descoperiţi într-un dicționar al limbii române sensul următoarelor cuvinte:.
• antet. • facsimil. • paragraf. • stampă.
• vinietă (vignietă). • manuscris. • hieroglifă. • verset.
• anticar. • scrib. • colecție. • editură.
• cotor. • copertă. • fasciculă. • filă.
• asterisc. • siglă. • autor. • alineat.

Exprimati-vă părerea!
1. Inventariați sensurile termenului carte din Dictionarul explicativ al limbii române şi demonstrați de ce reprezintă cartea un obiect cultural".
2. Găsiţi proverbe despre cel puțin trei dintre următorii termeni:. şcoală, carte, meserie, meșteșug, a învăța, pasiune, talent.
3. Descrieți cele mai importante elemente componente ale cărții, insistând asupra rolului fiecăruia dintre ele în structura acesteia.
4. În ce condiţii poate deveni lectura o pasiune?
5. Descrieți o împrejurare în care nu v-ați fi descurcat fără ajutorul unei cărți recent citite.
6. Consultați volume din diferite domenii de cercetare și identificați în structura acestora anexele specifice unei cărți. Explicați importanţa acestor anexe.
7. Anumite lucrări, îndeosebi cele destinate şcolii, sunt însoțite de planșe didactice, seturi de folii pentru retroproiector, casete audio etc. Argumentaţi de ce se folosesc astfel de "anexe" ale cărții.

Cartea - obiect cultural.


Pagina 11.

Lectură suplimentară.
Gânduri despre carte.
Idei trăite.
„Unde nu e viață spirituală nu e istorie.” (Vasile Pârvan).

"Cuvântul e magic, omul rostește fiecare vorbă cu altă inimă."
(Paul Zarifopol).
"Cinstiți cartea cu cinstea ce se cuvine Evangheliei." (Octavian Goga).
„Cerem cărții fericirea pe care nu i-a putut-o procura omului ignoranța." (Tudor Arghezi).
„O carte bună înlocuiește o prietenie, o prietenie nu poate înlocui o carte bună." (Vasile Conta).
"O carte pe care ai cetit-o în adevăr este și opera ta." (Nicolae Iorga).
"Cărțile ne sunt prieteni statornici... Ne sunt sfetnici și nu ne contrazic. Cărțile care ne plac sunt urme pline de amintiri." (Mihail Sadoveanu).
"Cărți, cărți pentru popor! Acela e sufletul mare care cere lumină. Acolo sunt genii ascunse, gata să izbucnească asemenea izvorului care aștepta în stânca uscată lovitura de toiag a lui Moise. Acolo-i puterea şi viitorul nostru." (Alexandru Vlahuţă).

J Fe Peto, Uneltele scriitorului.

Rânduri pentru carte.
de lon Minulescu.
Carte -
Sora mea cea bună,
Din ce sfântă-mpreunare
Te trezişi la mine-n casă
Într-o noapte fără lună,
Când,
Cu coatele pe masă,
Obsedat de-același veșnic
Și suspect semn de-ntrebare
M-afundam în întuneric,
Ca un muc de lumânare
Într-un sfeșnic?

Carte
Sora mea-nțeleaptă
Şi cuminte,

Spune-mi, cine
Mă sorti frate cu tine
Într-o noapte fără lună,
Când -
Pe-aceeași cale dreaptă -
Ne trezirăm împreună,
Mână-n mână,
Ca-ntr-un raft de librărie.

Carte (...)
Magică bijuterie
De cuvinte.
Și imagini
Mâzgălite pe hârtie.

Vittore Carpaccio, #.
Sfântul Ieronim la masa de lucru (detaliu și ansamblu, în pagina următoare).

Cartea - obiect cultural.


Pagina douăsprezecea.

Lectură suplimentară.
Bătrâna artă a scrisului.
de Nichita Stănescu.

Între forma sonoră a cuvântului şi forma lui scrisă, între sensul lui izolat și funcționalitatea sensului lui în cadrul frazei nu se pot stabili coincidențe perfecte și suprapuneri, și cu atât mai mult atunci când cuvântul este folosit ca vehicul al unei comunicări estetice...

Arta scrisului începe de acolo de unde fraza scrisă e aptă să rețină în ea sentimente. Dacă infinitatea sentimentelor şi a nuanțelor sentimentelor ar putea fi codificată pe un fel de tablă a lui Pitagora, atunci ele ar putea fi conservate prin formule matematice, iar estetica ar fi o ramură a matematicii... Scriitorul rămâne din acest punct de vedere un singuratic, un meseriaș în al cărui atelier se produc obiecte singulare, dar a cărui menire e profund generală, aproape inversă produsului finit ştiinţific, la a cărui constituire colaborează un colectiv și a cărui menire în ultimă instanţă e singulară, cu atât mai mult cu cât el nu este singular... Arta scrisului în cazul marelui scriitor este arta viziunii exprimată prin scris... Bătrâna artă a scrisului este o artă produsă din creierul viu.
(Din Fiziologia poeziei, București, 1990).

Stelele, florile, cărțile,
de Eugeniu Speranția.

- Cărțile, cărțile,
Ca florile, din toate părțile,
Le văd înflorind
Și călătorind
Prin vântul cetăților

Şi-al singurătăților...
Cărțile ca și stelele,
Risipite ca mărgelele,
Le văd strălucind,
Le aud şoptind

Şi destăinuind
Drumurile sorții,
Înțelesul morții,
Tâlcul judecății
Şi-al eternității.

Cartea - obiect cultural.


Pagina 13.

Universul cărții.
Comunicarea orală.

Convergența ideilor în jurul unei teme.

Peregrin în lumea cărții.

Folosiţi-vă cunoștiințele!.

1. Citiți textul:.
Trăit în strâmbătate și hulă, omul a izbutit să se răscumpere și să se depășească; nu clădind numai monumental, în lat şi-n sus, legiferând și asuprind, ci născocind, după ce a cântat și zugrăvit, graiul scris și, în sfârșit, Cartea... O ființă nouă și fără de moarte s-a ivit, neprevăzută de natură, care face numai petale şi frunze...
Până la cărţi, rămânea mărturie cimitirul. L-a învins biblioteca. Cartea ți-e țară, ți-e fiică, ți-e surioară, prietena și iubirea. E maică-ta, cartea, neîntinata și de-a pururea maică fecioară. Ai scăpat de mormânt!

În restrişte, singură cartea nu te-a părăsit şi-a rămas să te mângâie. Te consolează şi condeiul, îngerul şi duhul cărții, dacă-l ai."
(Tudor Arghezi, Cartea, în „Contemporanul", numărul 51, 1956).

2. Explicați oral sensul cuvântului carte din textul de mai sus.

Dovediți-vă creativitatea!.
1. Alcătuiți grupe de câte patru elevi și exprimați-vă punctele de vedere despre lectura preferată. În final, un eleev va expune succint, în fața clasei, concluziile.
2. Comentați părerile despre carte și despre rolul lecturii în formarea gândirii și a imaginației, în cultivarea gustului pentru frumos, bine și adevăr, exprimate în citatele ce urmează:
a) "Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte." (Lucian Blaga).

b) „Cartea îndeplinește fapta de mirare de a ne face să trăim în afară de minciună, nedreptate și prejudecăți." (Mihail Sadoveanu).

Teme la alegere.
1. Ce personaje v-au reținut atenţia în ultima carte citită? Alcătuiți oral portretul unuia dintre aceste personaje.
2. Povestiți una dintre scenele care v-au impresionat.
3. Având drept puncte de reper cuvintele de mai jos ale lui Tudor Arghezi, relatați oral propria voastră experiență de cititor:.
„Cartea este o făgăduinţă, o lucrare, o călătorie prin suflete, gânduri și frumuseți."
4. Alcătuiți o schemă de interviu pentru un personaj imaginar, întors cu puțin timp în urmă dintr-o călătorie pe Marte.

Observați!.

• Opera beletristică aparține unui gen și unei specii literare.
• Compunerile după textele | literare pot cuprinde:.
- rezumatul acestora;.
- interpretarea completă a unui text sau interpretarea selectivă a unui aspect particular al acestuia.
• Tehnica de interpretare se referă la următoarele elemente: narațiune, portret, dialog, figuri de stil (procedee artistice), comentarea unui motiv literar.

Important!.
• Receptarea mesajului unei comunicări.
• Forme ale comunicării orale:.
- convorbiri telefonice;.
- știri;.
- conversații cotidiene;.
- discuții libere;.
- dezbateri pe o anumită temă;.
- povestirea unor întâmplări din viața proprie;.
- povestirea după imagini;.
- interviul (convorbire între o personalitate dintr-un anumit domeniu şi un ziarist).

Comunicarea orală.


Pagina 14.

Cartea și plăcerea lecturii.

Dovediți-vă creativitatea!.

1. Imaginați-vă următoarele situații:.

a) Unul dintre prietenii voştri își propune să-și petreacă una dintre vacanțe citind; el vă roagă să-i întocmiți o listă cu titlurile unor cărți atractive și interesante.
b) Printre aceste titluri se va afla, cu siguranță, și cel al unei cărți pe care o îndrăgiți în mod deosebit. Vorbiți-i prietenului vostru despre această carte în așa fel încât să-l convingeți să o citească.

2. Suntem siguri că ați citit și recitit cu multă plăcere anumite cărți. Indicați oral câte două titluri de opere literare aparținând autorilor voştri preferați, dintre cei menționați în continuare:.
Ch. Perrault. #. Ion Creangă, I Le Caragiale, loan Slavici, Mihail Sadoveanu, #. Alphons Daudet, Jules Renard, #. Liviu Rebreanu, #. Jack London, #. Jules Verne, #. Herman Melville, Daniel Defoe, #. Charles Dickens, #. George Călinescu, #. William Shakespeare, Jonathan Swift, Oscar Wilde, #. Alain Fournier, #. Mark Twain, #. Tudor Arghezi, Marin Preda, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, #. Karl May, #.

Folosiți-vă cunoștințele!.

1. Realizați o discuţie liberă în care să vă exprimați gândurile despre carte, respectând următorul plan de idei:.
a) Ce loc ocupă lectura în viața voastră?
b) De ce citiți? Pentru plăcere sau pentru informație?
c) Care sunt cele mai importante componente ale unei cărți?
d) Ce rol îndeplinesc acestea?
e) Cum citiți? Folosiți fișa de lectură? În ce constă utilitatea acesteia?
f) Cum vă alegeţi o carte? Cine vă recomandă ce trebuie să citiți?

2. Susțineți cu argumente desprinse din experiența voastră de fiecare zi că lectura unei cărți reprezintă o formă de comunicare, un mod plăcut și sigur de cultivare a exprimării orale și scrise.
3. Credeţi că lectura poate deveni o pasiune? În ce condiții? Este important acest lucru pentru atingerea idealurilor voastre?
4. Comentați și alte păreri despre carte și despre rolul lecturii în formarea gândirii și a imaginației, în cultivarea gustului pentru frumos, bine și adevăr, așa cum este aceea pe care o reproducem:.
„Toţi acei ce au acces la o bibliotecă, la cărți, sunt nişte inşi mai buni decât alții, mai fortificaţi, iar durerile îi ating mai puțin și nefericirile trec mai repede." (Mircea Eliade).

Rețineți!.
Cerințe privind emiterea mesajului:.
- claritate și fermitate în exprimare;
- folosirea tonului adecvat mesajului;
- naturaleţe în relatare.
• Realizarea unui echilibru între scopul, conținutul și forma mesajului.

Comunicarea orală.


Pagina 15.

CAPITOLUL 2.

Structura textului liric.

POEZIA LIRICĂ ORALĂ (POPULARĂ).
POEZIA LIRICĂ SCRISĂ (CULTĂ).
LEXICUL.
NOȚIUNI DE SINTAXĂ.
COMUNICARE ORALĂ.


Pagina 16.

Structura textului liric.

Poezia lirică orală (populară).

Frunză verde magheran...

Frunză verde magheran,
Voinicel mehedințean,
Sunt născut pe frunzi de fag
Ca să fiu la lume drag.
Şi-s scăldat de mic în Olt,
Să mă fac viteaz de tot
Şi-s frecat cu busuioc,
Să am zile cu noroc.

După ce am mai crescut,
Din ochi maica m-a pierdut,
C-am fugit de la părinți
Tot în munți la Mehedinţi,
Apoi m-am lăsat în vale
Cu trei rânduri de pistoale,
Ş-am ajuns un voinicel
Cu inima de oţel.

Aoleo! ce foc de dor!
Veni-va badea Tudor

Să mai strângă din păduri.
Cete mândre de panduri...

Frunză verde păducel,
Cine-a merge după el?
Un şoiman mehedinţel,
Care ştie să chitească
Rândunica s-o lovească,
Şi mai știe de călare
Să se lupte-n fuga mare,
Şi mai știe să înoate
Vâslind Dunărea din coate.

Aoleo! mă arde focul
Ca să-mi cerc şi eu norocul.
Aoleo! de rău, de bine,
Țipă sufletul în mine!

(Vasile Alecsandri, Poezii populare ale românilor).

„La noi, românii, întâi se aud cântecele şi apoi răsare soarele." (Nicolae Iorga).

1. Studiul textului.

Vocabular.

Folosiţi-vă cunoștințele!
1. Identificați în versurile poeziei populare Frunză verde magheran... trei cuvinte derivate; explicați modul de derivare a acestora.
2. Identificați sinonime ale locuțiunii adjectivale cu noroc („zile cu noroc").

3. Formulați patru enunturi în care să demonstrați polisemantismul cuvântului foc.

4. Alcătuiți câte o propoziție cu derivatele adverbiale ale cuvintelor voinic și viteaz.

5. Selectați din text două cuvinte folosite cu sens figurat.

6. Precizați sensurile cuvintelor subliniate în text (scrise cu litere cursive sau italice):

„Aoleo! de rău, de bine,
Țipă sufletul în mine."
„Ş-am ajuns un voinicel"
Cu inima de oţel."

7. Găsiți antonimele cuvintelor: drag, noroc, viteaz, mândru.

8. Formați diminutivele cuvintelor: țară, voinic, dor, frate, bade, frunză, suflet.

Poezia lirică orală.


Pagina 17.

Morfosintaxă.

Verificați-vă cunoștințele!.

1. Creați patru contexte în care cuvintele rău și bine să fie folosite, pe rând, ca adjective și ca adverbe.
2. Precizați valorile morfologice ale verbului a fi în primele opt versuri ale poeziei.
3. Înlocuiți formele cuvintelor pe frunzi şi să cerc cu cele folosite în limba română literară.
4. Transcrieți versurile ce conțin interjecții, subliniați interjecțiile și arătați semnificația lor.
5. Explicați rolul afectiv al substantivului badea în versul: „Veni-va badea Tudor".

6. Analizați formele inverse ale verbelor din versurile de mai jos; scoateţi-le din context și scrieți-le în forma normală:.
a) „Nanii, nanii, puiul mamii...
Culcă-mi-te mititel.
Și te scoală măricel". (Folclor)
b) „Aoleo! ce foc de dor!
Veni-va badea Tudor." (Folclor).

7. Daț, în propoziții, patru exemple de locuțiuni adjectivale.
8. Indicați valoarea morfologică a cuvintelor subliniate în versurile de mai jos; construiți enunțuri în care acești termeni să aibă alte valori morfologice decât cele din text: a) „Frunză verde magheran, b) „şi-s scăldat de mic în Olt, Voinicel mehedinţean..." Să mă fac viteaz de tot."
c) , Cine-a merge după el?
Un şoiman mehedinţel..."

9. Motivați frecvența verbelor la persoana întâia singular. Transcrieți, în acest sens, două exemple corespunzătoare.

Ortografie. Punctuatie. Fonetică.

Folosiţi-vă cunoștințele!.
1. Construiți enunțuri cu omofonele: zile / zi le.
2. Transcrieți versurile care conțin în structura lor exclamații.
3. Precizați ce exprimă euul liric în fiecare dintre aceste versuri.
4. Comentați valoarea expresivă a acestor construcții.
5. Explicaţi consecinţele fonetice ale folosirii cratimei în versurile:
a) „Și-s scăldat de mic în Olt."
b) ,,Ca să-mi cerc și eu norocul."

Ştefan Dimitrescu, Fete din Țara Oltului.

Lectură suplimentară,
Caloianul,

Caloiene-iene,
Caloiene-iene,
du-te-n cer şi cere să deschiză porțile, să sloboază ploile, să curgă ca gârlele,
zilele și nopțile, ca să crească grânele. Caloiene-iene,
Caloiene-iene, cum ne curg lacrămile, să curgă și ploile,
zilele și nopțile, să umple şanţurile, să crească legumele, și toate ierburile.
(Ge Dem Teodorescu, Poesii populare române).

Poezia lirică orală.


Pagina 18.

2. Interpretarea textului.
Aplicați-vă cunoştinţele!.
1. Ce moment al vieţii poporului nostru este prezentat în această operă lirică?
2. În ce categorie de poezii se încadrează cântecul popular Frunză verde magheran...?
3. Alegeți versurile care exprimă în modul cel mai sugestiv sentimentul predominant în această creație populară.
4. Identificați elemente ale experienței individului.
5. Explicați înțelesul următoarelor versuri:.
„Aoleo! mă arde focul
Ca să-mi cerc și eu norocul.
Aoleo! de rău, de bine,
Țipă sufletul în mine!"

6. Argumentați, în acest context, valoarea compozițională a exclamaţiilor ce intervin în mai multe părți ale discursului liric.
Doina populară.
Completați-vă cunoștințele!
1. Numiți cele mai importante creații populare pe care le cunoașteți.
2. Căror genuri literare le aparțin fiecare dintre ele?
3. Demonstrați că doinele sunt creații lirice.
4. Ce elemente proprii de conținut observaţi în doine?
5. Precizați ce aspecte ale vieții poporului sunt ilustrate în acest gen de creații.
6. Ce sentimente sunt exprimate în versurile doinei Frunză verde magheran...?
7. Dați cel puțin câte două exemple de doine populare în măsură să ilustreze următoarea clasificare tematică a doinelor și cântecelor populare: doine de jale și de noroc; doine de dragoste şi de dor; doine de haiducie; doine de ciobănie.

Valorificați-vă cunoștințele!
1. Demonstrați, într-o compunere de cel mult cinsprezece rânduri, că poezia Frunză verde magheran... este o doină populară.
2. Citiți și alte doine populare dintr-o ediție în care sunt publicate creațiile folclorice adunate de Mihai Eminescu (Literatura populară) sau din volumul Poezii populare ale românilor de Vasile Alecsandri.

3. Indicați, din aceste volume, câte un titlu din fiecare categorie de doine învățate.

Rețineți!.

Poezia lirică populară.

1. Doine şi cântece:.
a) Cântece despre cântec.
b) Cântece de sărăcie și de revoltă.
c) Cântece de haiducie.
d) Cântece de cătănie și de război.
e) Cântece de înstrăinare.
f) Cântece de jale și de noroc.
g) Cântece de ciobănie și cântece despre natură.
h) Cântece de dragoste și de dor.
i) Cântece de lume.
j) Cântece satirice.

2. Strigături.

• Poezia obiceiurilor populare tradiționale.

1. Poezia muncilor de peste an:.

a) Colinde.
b) Plugușorul.
c) Sorcova.
d) Caloianul.
e) Paparudele.
f) Drăgaica.
g) Cântece de nuntă.

2. Poezia celor mai importante evenimente ale vieții individuale:
a) Naşterea.
b) Nunta.
c) Înmormântarea.
d) Descântecele.

Poezia lirică orală.


Pagina 19.

4. Organizați un concurs de recitare de poezii din lirica populară. Consultați, în acest scop, și alte antologii din poezia populară. Alcătuiți, în final, o bibliografie cu cele mai reprezentative creații lirice populare.

Amintiți-vă!
• Poezia Frunză verde magheran... transmite, în mod direct, propriile sentimente ale autorului anonim. Ea este o operă lirică.
• Poeziile lirice populare în care sunt prezentate cele mai variate sentimente ale poporului nostru se numesc doine.
• Doina este poezia lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., fiind însoțită, de obicei, de o melodie adecvată.
Melodia doinei se caracterizează prin tempo larg, tărăgănat. De aceea, doinele poartă diferite denumiri: horă sau cântec, cântec lung etc.

Imagine din atelierul lui Constantin Brâncuși (1945).

FACULTATIV.

Exclamația retorică.

Completați-vă cunoştinţele!.

1. Găsiți cuvintele și construcțiile exclamative din doina Frunză verde magheran...
2. Demonstrați rolul acestor exclamații în sugerarea unor puternice sentimente de bucurie ale haiducului.
3. Explicați semnificația exclamației din punctul de vedere al poziției sale în discursul liric.
4. Justificați reluarea exclamației în finalul poeziei.
5. Precizați sentimentele pe care le exprimă exclamațiile în aceste versuri.
6. Demonstrați modul în care, prin plasarea ei în părţi diferite ale structurii textului poetic, exclamația retorică contribuie la creșterea dramatismului comunicării unor sentimente.

Exerciții și teme.
1. Formulaţi trei enunțuri în care să existe câte o exclamație.
2. Elaborați un scurt dialog în care anumite sentimente și gânduri să fie ilustrate prin exclamații retorice.
3. Transcrieți fragmente de proză sau poezie care să conţină exclamații retorice.

Rețineți!.
• Exclamația retorică este o figură de stil care exprimă unele dintre cele mai variate și complexe sentimente și gânduri (surpriza, mânia, bucuria, admirația, îndemnul, dorința, speranța, regretul, mândria, suferința, compasiunea, curiozitatea etc.)

Poezia lirică orală.


Pagina 20.

Rima, măsura, ritmul, piciorul metric (actualizare).

Rima.

Folosiţi-vă cunoștințele!.

1. Stabiliți rima din poezia populară Frunză verde magheran...
2. Transcrieți pe caiete versuri din diferite poezii populare și identificați structura rimelor pe baza exemplelor date.
3. Dați exemple de versuri, din poezia populară şi cultă, care să aibă diferite feluri de rimă (rimă împerecheată, monorimă, rimă încrucișată, rimă îmbrățișată, rimă variată).
4. Dați exemple de versuri care să ilustreze rima masculină și rima feminină.
5. Identificați structura rimelor preferate de Mihai Eminescu, analizând, de exemplu, poeziile: Dorința, Peste vârfuri, Somnoroase păsărele, Ce te legeni...

Important!.
• Rimele poartă diferite denumiri după poziţia lor în strofă.

• În funcție de mărimea secvenței sonore comune celor două cuvinte care rimează, rimele se pot clasifica și astfel:.
a) Rima masculină: ascult / mult; dor / nor (corpul sonor comun e alcătuit din sunete aparținând unei singure silabe).
Rima masculină are accentul pe ultima silabă a cuvântului.
b) Rima feminină: moarte / poarte; trece / plece (identitatea sunetelor din ultimele două silabe); terminații în vocală și în consoană. Are accentul pe silaba ultimă a cuvântului.

• Uneori, poeţii creează rime interioare (pe lângă rimele obişnuite, rimează cuvintele din interiorul versurilor). De exemplu:
"Aurora-ntârziată nu s-arată sub frunziș." (Alexandru Macedonskii).

Măsura. Ritmul și felurile lui.

Verificați-vă cunoștințele!

1. Analizați contextele de mai jos, urmărind măsura versurilor:
a) „Doină, doiniță!
De-aş avea o puiculiță.
Cu flori galbene-n cosiță.
Cu flori roșii pe guriţă...

b) „Doină, doină, cântic dulce,
Când te-aud, nu m-aș mai duce!"

c) „Aoleo! ce foc de dor!
Veni-va badea Tudor
Să mai strângă din păduri
Cete mândre de panduri."

Amintiți-vă!
Identitatea de sunete din terminaţia cuvintelor cu care se încheie două sau mai multe versuri, începând cu ultima vocală accentuată (tonică), se numește rimă.

În poeziile populare studiate am întâlnit, de regulă, două feluri de rimă:
– rimă împerecheată (potrivirea sunetelor finale a două versuri alăturate);
- monorimă (potrivirea sunetelor finale a trei sau a mai multor versuri).

Rima împerecheată este întâlnită și în poeziile culte, alături de alte feluri de rime:
- rimă încrucişată;
- rimă îmbrățișată;
- rimă variată (versurile rimează fără nici o regulă).

Poezia lirică orală.


Pagina 21.

2. Stabiliţi particularitățile ritmului pentru fiecare dintre versurile citate.
3. Segmentați ultimele patru versuri din exercițiul 1c în unități metrice de câte două silabe. Ce constatați?

Observați!
• Măsura versurilor; silaba accentuată și neaccentuată; ritmul; unitatea metrică; piciorul metric.

Amintiți-vă!
• Măsura (metrică) reprezintă numărul de silabe din care este format un vers.
• Ritmul (latină rhytmus, greacă rhytmos. = „număr", „măsură", „cadenţă"): reprezintă, în prozodie, cadenţa regulată obținută într-un vers prin succesiunea silabelor accentuate şi a celor neaccentuate.
• Unitatea ritmică (metrică) a unui vers este silaba.
• Unitatea metrică formată din două silabe - una accentuată, cealaltă neaccentuată – poartă denumirea de picior metric bisilabic. Acesta poate fi de două feluri:.
A. Troheu - Picior metric alcătuit dintr-o silabă lungă, accentuată, urmată de una scurtă, neaccentuată:
Troheul sau ritmul trohaic este specific versului popular și admite accentul pe silabele de număr impar (1 3 5 7). De exemplu: „Lume, lume, dragă lume..."

sau „Frunză verde floare neagră..."

B. lamb - Picior metric alcătuit dintr-o silabă scurtă, neaccentuată, urmată de una lungă, accentuată:
Accentul de intensitate cade pe silabele de număr par (2 4 6 8). De exemplu:
a) "Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă."
b) "Sa dus amorul, un amic.
Deci cânturile mele zic.

Supus amândurora.
Adio tuturora.”

Valorificați-vă cunoștințele!
1. Explicaţi ce deosebiri există între măsura versului popular și aceea a versului cult.
2. Ce înțelegeți prin ritm?
3. Stabiliţi ritmurile şi alcătuiți schema următoarelor versuri:
a) „Mult mi-e dor și mult mi-e sete
Să văd frunza-n codru verde." (Cântec popular).
b) "Foaie verde, foaie rea,
Rău mă doare inima
Că-s străin ca pasărea." (Cântec popular).

c) „Dorule, arde-te-ar focul,
Tot la mine-ți afli locul." (Cântec popular).
d) „Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri.
Redeşteptând în față-mi trecutele nimicuri." (Mihai Eminescu).

4. Identificați structura rimelor pe baza exemplelor de mai sus. Dați exemple de versuri care să conțină și alte tipuri de rime.
5. Analizați ritmul, măsura și intonația din versurile de mai sus.

Poezia lirică orală.


Pagina 22.

Lectură suplimentară.

Lirică populară.

Foaie verde de trei flori...

-Foaie verde de trei flori,
Ciobănaș de la miori,
Un'ți-a fost moartea să mori?
- Sus, în vârful muntelui,
În bătaia vântului,
La cetina bradului.
- Și de ce moarte-ai murit?
- De trăsnet, când a trăsnit.
- De jelit cin'te-a jelit?
- Păsările-au ciripit,
Pe mine că m-au jelit.
- De-mpânzit, cin'te-a-mpânzit?
- Luna când a răsărit
Pe mine că m-a-mpânzit.
- Lumânarea cin'ți-a pus?
- Soarele, când a fost sus.
- De-ngropat, cin’te-a-ngropat?
- Trei brazi mari s-au răsturnat,
Pe mine că m-a-ngropat.
- Fluieraşul un'l-ai pus?
- În craca bradului, sus,
Şi când vântul mi-o bătea.
Fluieraşul mi-o cânta,
Oile s-or aduna,
Pe mine că m-or căta!
(Ovidiu Densușianu, Flori alese din cântecele poporului).

Marie, Marie..
- Marie,
Marie, Spune-mi, dragă, mie,
Care floare
-nfloare Noaptea, pe răcoare?
- Floarea câmpului,
Spicul grâului,
Astea două-nfloare
Noaptea, pe răcoare...

- Ce frunză se zbate
Când vântul nu bate?
- Frunza plopului,
Mândro, a dorului...
Floarea florilor,
Mândra mândrelor,
Astea două-nfloare
Noaptea, pe răcoare...
(Doine, cântece, strigături).

A trecut bădița dealul...

A trecut bădiţa dealul
Că-i cunosc mersul și calul.
Badea-i alb și calu-i sur,
Blăstima-l-aș, nu mă-ndur.

A trecut bădița șesul,
Îi cunosc calul și mersul.
Calu-i sur, bădiţa-i alb,
Blăstima-l-aș, dar mi-e drag.
Mi-a trimis bădiţa dor
Şi pe frunza viilor;
L-am trimis napoi acasă
Pe frunza din via noastră,
Ia-țți, bade, dorul cu tine,
Nu-l mai lăsa pe la noi,
Că-s fetiță tinerea
- Doru meu nu-mi va ședea.

Poezia lirică orală.


Pagina 23.

FACULTATIV.

Structura textului liric.

Lexicul.

Cuvinte moştenite şi cuvinte împrumutate.

Folosiţi-vă cunoștințele!
1. Selectați dintr-un dicționar al limbii române exemple de cuvinte moștenite din latină și păstrate în vocabularul limbii române, după modelul:

Părțile corpului omenesc: dinte, gură...
Denumiri ale ființelor umane: bărbat, fiică...
Noțiuni din universul material al omului: casă, masă, apă...
Însușiri și acțiuni ale omului: bun, rău, a fi, a face...

2. Folosind Manualul de limba latină și Dicţionarul explicativ al limbii române, identificați formele latine ale următoarelor cuvinte:
• substantive.
apă, aramă, argint, aur, câine, câmp, fag, grâu, foc, lup, mână, ochi, om, pâine etc.

• adjective.
bătrân, blând, bun, acru, nou, tânăr, alb, amar, drept, dulce, frumos, mare etc.

• verbe.
a aduce, a ajunge, a da, a gusta, a ierta, a ieși, a intra, a juca, a judeca, a zice etc.

• pronume.
eu, el, ea, nostru etc.

• numerale.
doi, opt, zece etc.

• alte părți de vorbire.
când, cu, cum, nici, mâine, să, sub etc.

Completați-vă cunoștințele!

1. Citiți și comentați:
„Osebit mai trebuie să se ia aminte că în graiul moldovenilor se găsesc vorbe rămase pesemne din graiul cel vechi al dacilor, fiindcă ele nu se cunosc nici în graiul latinesc și nici în graiurile noroadelor megieșe." (Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei).

2. Analizați, din punctul de vedere al frecvenței, al circulației și al capacității de derivare, următorii termeni geto-daci referitori la om:
• Vârstă: copil, moș.
• Părți ale corpului: buză, ceafă, grumaz, gușă.
• Vestimentație tradițională: brâu, căciulă.
• Regnul animal şi vegetal: barză, cioară, pupăză, rață, cioc, măgar, mânz, tap, copac, brad, mazăre, strugure, sâmbure, mugur, ghimpe.
• Aşezări, locuinţe: cătun, gard, vatră, grădină.
• Alimente: brânză, urdă, țarc.
• Cadrul natural: baltă, groapă, pârâu, mal, măgură.
• Toponime: Ampoi, Argeș, Bârzava, Buzău, Cerna, Criș, Drencova, Dunărea, Jiu, Lotru, Motru, Mureș, Olt, Prut, Abrud.

Atentie!
• Bogăția unei limbi este dată, în primul rând, de bogăția și varietatea vocabularului ei.
• Cuvintele latine și autohtone moştenite în limba română formează fondul originar.
• Fiind o limbă romanică, limba română a preluat din limba latină, alături de vocabularul de bază, şi structura gramaticală a acesteia.
Elementele latinești moștenite denumesc noțiuni de bază. Acestea au o mare frecvență în procesul comunicării și sunt, în bună măsură, polisemantice.

Lexicul.


Pagina 24.

FACULTATIV.

Valorificați-vă cunoștințele!

1. Formați familia lexicală a substantivelor: copil, moș, fărâmă.
2. Dați alte exemple de locuțiuni, zicători şi proverbe cu termeni de origine geto-dacă în structură, după modelul:
buză, a rămâne cu buza umflată, ghimpe, a sta ca pe ghimpi.

3. Numiți popoarele cu care poporul român a venit în contact de-a lungul timpului și de la care a preluat cuvinte.

4. Notați cei mai importanți factori care au favorizat şi determinat recurgerea la împrumuturi din alte limbi.

Completați-vă cunoştinţele!

1. Găsiți în Dicţionarul explicativ al limbii române cuvinte care să reprezinte împrumuturi vechi; grupați-le pe origini, după modelele de mai jos:
Împrumuturi vechi. Substantive. Adjective. Verbe.
• slave: boier, bogat, a clădi.
ceas, bolnav a croi.
grijă, drag, a dărui.
izvor, groaznic, a dobândi.

Viața de curte. Comerţ. Diverse.
maghiare: nemeș, ban, a bănui.
birău, cheltui, belşug.
oraș, meșter, chibrit.
aldămaș, vamă, chip.

• turcești
• grecești

2. Folosindu-vă de Dicţionarul explicativ al limbii române, indicați termenii care s-au substituit cuvintelor vechi menționate mai jos. Aduceţi câteva argumente care să motiveze aceste schimbări.

ipochimen: persoană, individ.

polcovnic: colonel.

cinovnic. diată.
catagrafie. ucaz.

3. Indicați originea următoarelor neologisme pătrunse în limba română în secolele al 19-lea și al 20-lea: adagio, allegro, acont, bancă, bilanț, ancoră, febră, reumatism, stagiune, blit, şaibă, ventil, ştecăr, laitmotiv, agregat, combinat, defectolog, cursant, economist.

Rețineți!

Originea cuvintelor limbii române.
A. moştenite.
latineşti, autohtone.

B. împrumutate.

vechi: grecești, germane, slave, maghiare.

mai puțin vechi: latinești, neogrecești, turcești, sârbo-croate, bulgărești, poloneze,  ucrainene, italiene.

noi: franceze, rusești, latine.

recente: latino-romane, germane, engleze.

C. Create: vechi, noi.

D. etimologie necunoscută.

Observati!
• Cuvintele autohtone reprezintă stratul cel mai vechi al vocabularului limbii române. Din limba strămoşilor noștri daci s-au păstrat circa 150 de cuvinte.
• Recurgerea la împrumuturi din alte limbi.
Împrumutul - Mijloc extern de îmbogățire a vocabularului.

Lexicul.


Pagina 241.

Lucrările care completează pachetul educațional.
• Literatura română - Caietul elevului.
• Limba română. (Comunicare. Foneticä. Lexic. Morfologie. Sintaxă). - Caietul
elevului.
• Limba şi literatura română. Ghidul profesorului.

I S B N. 9 7 8-973-135-302-9
9117897311353029
Pret. 4,24 lei