www.isbn.ro/40291

ISBN 978-606-33-4029-1 / 9786063340291

Educație plastică
- Clasa a VII-a
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
Oana-Mari Solomon • Cristina Rizea
Daniela Stoicescu
Educație plastică
Acest manual școlar este proprietatea Ministerului Educației Naționale.
Acest manual școlar este realizat în conformitate cu Programa școlară
aprobată prin OM nr. 3393 din 28.02.2017.
116.111 – numărul de telefon de asistență pentru copii
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
- Clasa a VII-a
Oana-Mari Solomon • Cristina Rizea
Daniela Stoicescu
Educație plastică
Educație plastică. - Clasa a VII-a
Oana-Mari Solomon, Cristina Rizea, Daniela Stoicescu
Referenți științifici: lect. univ. dr. George Moscal, Facultatea de Arte Plastice, Universitatea Națională de Arte, București
prof. Vlad-Dan Perianu, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, București
Copyright © 2019 Grup Media Litera
Toate drepturile rezervate
Editura Litera
O.P. 53; C.P. 212, sector 4, București, România
tel.: 021 319 63 90; 031 425 16 19; 0752 548 372
e-mail: comenzi@litera.ro
Ne puteți vizita pe
Editor: Vidrașcu și fiii
Redactor: Gabriela Niță
Corectori: Georgiana Enache, Sabrina Florescu
Credite foto: Dreamstime, Shutterstock
Copertă: Vlad Panfilov
Tehnoredactare și prepress: Ana Vârtosu,
Dorel Melinte
Manualul școlar a fost aprobat prin ordinul ministrului educației naționale nr. 5103/03.09.2019
Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și digital, și este transmisibil timp de patru ani școlari,
începând cu anul școlar 2019–2020.
Inspectoratul școlar ..................................................................................................................................................................................................................................................................
Școala/Colegiul/Liceul .............................................................................................................................................................................................................................................................
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT:
Anul Numele elevului Clasa Anul școlar
Aspectul manualului*
format tipărit format digital
la primire la predare la primire la predare
1
2
3
4
* Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit, deteriorat.
• Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.
• Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
SOLOMON, OANA-MARI
Educație plastică: - Clasa a VII-a/
Oana-Mari Solomon, Cristina Rizea,
Daniela Stoicescu. – București: Litera, 2019
ISBN 978-606-33-4029-1
I. Rizea, Cristina
II. Stoicescu, Daniela
37
73
Cuprins
Structura acestui manual . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
I. Amprente (Recapitulare) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Lecția 1. Materiale și instrumente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Lecția 2. Tehnici de lucru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Lecția 3. Amprenta personală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
4. Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
II. Lumini și umbre în mediul înconjurător . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Lecția 1. Redarea în perspectivă a liniei, a suprafeței și a volumului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
Lecția 2. Studiu după natură – peisajul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
Lecția 3. Modularea formelor și texturilor prin valoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Lecția 4. Studiu – natură statică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Lecția 5. Efectul spațial al culorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
6. Recapitulare și evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
III. Desemnurile unui pictor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Lecția 1. Valorație – creion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Lecția 2. Valorație – cărbune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
Lecția 3. Portofoliul de documentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
4. Recapitulare și evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
IV. Povești în culori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Lecția 1. Compoziția statică și compoziția dinamică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Lecția 2. Centrele compoziționale: centrul de interes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
Lecția 3. Compoziția plastică cu mai multe centre de interes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
4. Recapitulare și evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
V. Simboluri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
Lecția 1. Simbolurile în artă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
Lecția 2. Compoziția decorativă; stilizarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
Lecția 3. Principii decorative: repetiția, alternanța, simetria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Lecția 4.Jocul de fond . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
5. Recapitulare și evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
VI. Pagini din istoria artei românești . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Lecția 1. Preistoria și Antichitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
Lecția 2. Epoca Medievală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Lecția 3. Arta românească în secolul al XIX-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
Lecția 4. Arta românească în prima jumătate a secolului XX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
5. Recapitulare și evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
Recapitulare finală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Autoevaluare de grup . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Dicționar la purtător . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
4
Competențe generale și specifice, conform programei școlare pentru disciplina Educație plastică pentru clasele a V-a – a VIII-a,
aprobată prin ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 3393/2017:
1. Receptarea cu sensibilitate și spirit critic a mesajelor artistic-vizuale în scopul formării culturii artistice de bază
1.1. Interpretarea de mesaje și semnificații transmise prin limbaj artistic în cazul artelor decorative
1.2. Analizarea valențelor expresive ale limbajului plastic în compoziții diverse
1.3. Recunoașterea unor forme de comunicare artistică, plastică și decorativă, pe teritoriul României
2. Utilizarea de instrumente și tehnici variate specifice artelor vizuale plastice și decorative
2.1. Utilizarea limbajului plastic, a tehnicilor și instrumentelor variate în cadrul studiului după natură și/ sau compoziției
2.2. Valorificarea valențelor expresive ale limbajului plastic în studiul după natură și/sau compoziției
3. Exprimarea ideilor, a sentimentelor și a mesajelor, utilizând limbajul artistic-vizual în contexte variate
3.1. Explorarea unor modalități noi de exprimare a ideilor, a sentimentelor și a mesajelor prin compoziții plastice
3.2. Conceperea de produse artistice creative, originale și funcționale, în cadrul unor evenimente la nivel local
sau la nivel de comunitate
un citat înțelept, care să te inspire
exemplu de pagini
care conțin o lecție
competențe
numărul și titlul unității tematice
imagini care au legătură cu lecțiile
din unitatea tematică respectivă
titlurile lecțiilor
Structura acestui manual
5
Casetele cu margine punctată, însoțite de simbolul becului gânditor, fac trimitere către observarea cu atenție a realității din jurul tău. În același timp, sunt un prilej de reflecție. Vei descoperi că,
atunci când îți pui întrebări, înveți de drag, cu mai multă ușurință.
Simboluri și casete
Casetele cu colțuri răsucite se regăsesc pe paginile de Recapitulare și evaluare. Sunt însoțite de diferite
sarcini de lucru și de punctaj, cu ajutorul căruia te poți autoevalua. 1 p
Benzile adezive conțin titlurile lecțiilor, precum și al paginii
de Recapitulare și evaluare. Lecția 1. Titlul lecției
Între chenarele de acest tip (colț), care au culori diferite în fiecare unitate, vei găsi informații noi, prezentate într-un
limbaj specific disciplinei Educație plastică.
Paragrafele înaintea cărora ai marcajul sunt speciale. Acolo vei găsi informații care te pot ajuta să faci
punți de legătură cu ceea ce înveți și la alte discipline: Limbă și literatură română, Consiliere și dezvoltare personală,
Istorie, Geografie etc.
Aplicație
În chenarele cu margine neagră și colțuri rotunjite, însoțite de simbolul cu pensulă și paletă de culori, vei găsi
sugestii de aplicații, adică activități prin care poți pune în practică ceea ce ai învățat.
AMII static AMII animat

AMII interactiv
Varianta digitală
Forma electronică a manualului școlar are un conținut similar celei
tipărite și cuprinde, în plus, o serie de activități multimedia interactive
de învățare: statice, animate, interactive.
Introducere
„Într-o zi, un tânăr a venit la atelierul renumitului artist plastic spaniol
Pablo Picasso și i-a spus:
— Maestre, am venit să învăț. Cât timp mi-ar trebui să devin un mare
artist ca tine?
— Cel puțin zece ani, răspunse Picasso.
— Cum?  Zece ani? Așa de mult? se miră tânărul.
— Dacă stau să mă gândesc mai bine, chiar douăzeci de ani, continuă
artistul.
— Ești sigur? Asta nu sună deloc bine. E mult prea mult...
Picasso îl privi în ochi și îi declară simplu:
— Mie mi-a luat întreaga viață.” (https://www.points-of-you.ro/)
Scurta poveste de mai sus este mesajul nostru de suflet pentru voi, dragi
elevi ai clasei a VII-a, și se referă la PERSEVERENȚĂ.
Până acum ați făcut deja pași importanți în explorarea conceptelor specifice disciplinei Educație plastică, de aceea, în acest an școlar,vă propunem
să reflectați mai mult la rolul și la implicațiile artei plastice în viața noastră.
Pe lângă reflecție, activitățile de învățare vă vor da prilejul:
• să aflați informații utile;
• să exersați deprinderi vechi și noi în situații complexe, comunicând gânduri, emoții, sentimente, prin intermediul desenului, al picturii etc.;
• să faceți legătura cu ceea ce învățați la alte discipline;
• să manifestați atitudini pozitive față de experiențe diverse.
Priviți paginile de Recapitulare și evaluare ca pe niște popasuri în care respirați și confirmați ceea ce ați învățat.
Un an cu inspirație!
6
„Pictura
este poezie
tăcută.“
Plutarh
Competențe
specifice:
1.2; 2.1; 3.1
I
Amprente
Recapitulare
1. Materiale și instrumente
2. Tehnici de lucru
3. Amprenta personală
4. Evaluare
7
8
I. Amprente (Recapitulare)
Lecția 1. Materiale și instrumente
Știai că amprentele digitale (imaginea alăturată) se formează înainte
de naștere și nu se schimbă niciodată? Denumite și dermatogrife,
amprentele digitale sunt mărci ale unicității noastre; chiar și gemenii
siamezi au amprente diferite.
Dincolo însă de aceste caracteristici ale corpului uman, se spune că în
tot ce facem ne lăsăm amprenta personală, iar când vine vorba despre
pictori, sculptori etc., atunci această afirmație este foarte ușor de dovedit.
Fiecare artist plastic are un anumit stil, ușor de recunoscut datorită tematicilor și a subiectelor abordate, dar
și a tehnicilor de lucru. Acestea din urmă sunt în strânsă
legătură cu materialele și instrumentele folosite.
Până în clasa a VII-a ai folosit, probabil, multe
instrumente și materiale și le-ai descoperit utilitatea și valoarea. Amintește-ți câteva dintre acestea:
Creioanele grafit pentru desen au tării diferite
și sunt denumite folosind literele H (hard = tare) și
B (black = negru). Creioanele H sunt tari și lasă urme
gri, iar creioanele B sunt moi și lasă urme negre. Ele
sunt numerotate de la 1 la 9 (de ex.: 6B, 5B, 4B, 3B,
2B, B, HB,F, H, 2H, 3H, 4H etc.). 9H este mina cea mai
tare, iar 9B este mina cea mai moale.
Cărbunii naturali sunt fabricați din lemn ars la temperaturi ridicate. Forma obținută seamănă cu niște
bastoane neregulate, gri-negru. Cărbunele natural
pentru desen are o aplicabilitate largă: poate fi folosit
Aplicație
Observă fig. A și B.
Ce instrumente crezi
că a folosit Vincent
van Gogh?
Ce argumente ai?
pentru conturare, pentru desenarea schițelor preliminare
sau poate fi chiar combinat cu pasteluri, obținându-se
efecte deosebite.
Creioanele aqua (creioane acuarelă sau acuarelabile)
oferă libertatea de a trece de la desen la pictură imediat,
fără a fi nevoit neapărat să schimbi ustensilele. Atunci
când se lucrează cu ele pe hârtie umedă, se obțin culori
foarte intense, iar atunci când se umezește vârful, se obțin
linii texturate.
Creioane cerate sunt ideale pentru acoperirea suprafețelor; se ascut ușor și nu se șterg cu radiera.
Pastelurile sunt catifelate și mătăsoase. Au un spectru
foarte mare de culori; multe dintre tipurile de pasteluri
sunt obținute manual. Se găsesc sub formă de batoane
mai subțiri sau mai groase.
Linerele au culori diverse, sunt rezistente la apă după
uscare și nu se întind pe suportul de hârtie. Unele pot avea
aderență la multiple suprafețe: CD,sticlă, metal, plastic etc.
A B
9
Aplicație
Observă cu atenție reproducerile E și F. În care
dintre ele pictorul Henri-Edmond Cross a folosit
acuarela? Ce argumente ai?
Culorile care se diluează cu apă sunt:
Acuarelele sunt culori în stare solidă aflate în cutie
de plastic. Cele mai multe sunt obținute dintr-un
amestec de pigmenți foarte fini și gumă arabică
naturală, recunoscută ca fiind cel mai bun liant vegetal folosit la fabricarea culorilor pe bază de apă. Nu au
putere de acoperire și sunt transparente.
Tempera se poate aplica pe orice suport. Are
diverse culori puternice și luminoase.
Guașele sunt fine, au o opacitate ridicată, acoperă
foarte bine suprafețele șise combină foarte bine între
ele. Și ele se îndepărtează ușor de pe haine.
Culorile acrilice au efect de gloss și sunt ușor de
aplicat pe orice suprafață: carton, plastic, hârtie, piele,
lemn etc., datorită unei pigmentări bogate, concepute
special pentru o paletă foarte variată de aplicații deco.
Se usucă repede și au o foarte mare putere de acoperire. Nu se decolorează la lumina soarelui. După uscare
nu se mai pot dilua.
Culorile de ulei nu se dizolvă în apă. Folosirea lor
necesită dizolvanți speciali. Timpul necesar pentru
uscare este mai lung.
Spray-ul fixativ pentru acuarele, pastel și desen în
cărbune, pe bază de alcool, fără culoare. Are rol de
protecție împotriva umidității, a prafului și de fixare a
tehnicilor sensibile. Nu se îngălbenește în timp și se
usucă repede.
Pensulele pot fi din păr natural (de capră, de porc
etc.)sau din fibre sintetice. Pot avea vârf rotund, drept,
ascuțit, pot fi pline sau plate; numerele lor arată grosimea.
eboșoar miretă
Lutul (fig. C) este o rocă moale, ce se găsește în natură.
După înmuiere devine maleabilă și poate fi modelată.
Eboșoarul și mireta (fig. C) sunt instrumente speciale
pentru modelat. Se folosesc la prelucrarea formelor volumetrice.
E F
C
D
10
I. Amprente (Recapitulare)
Lecția 2. Tehnici de lucru
De-a lungul timpului, artiștii plastici au căutat drumuri noi și mijloace noi de exprimare, potrivite cu cerințele vremurilor pe care le-au reprezentat, dar potrivite și cu felul special al fiecăruia
de a privi lucrurile.
În grafică, în pictură sau în sculptură,vorbimdespre
tehnici de lucru proprii limbajului artelor plastice, pe
care artiștii plastici le-au combinat, până când și-au
găsit amprenta personală, respectiv un mod specific
de exprimare a mesajelor artistice.
Amintește-ți câteva dintre acestea:
Tehnica desenului cu creioane „acuarelă” sau
watercolours (culori de apă)
Creioanele „acuarelă”suntcreioane colorate a căror
mină se transformă în acuarele după ce se pune un
strat de apă peste ele (fig. A).
Pașii sunt următorii:
– se realizează compoziția cu creioane colorate; se
folosesc multe hașuri pentru valorația suprafețelor;
Van Gogh, Căpiţe
– cu ajutorul pensulei înmuiate în apă, se pune un strat
de apă peste zonele colorate; acestea se transformă
în pete asemănătoare celor realizate cu acuarelele de
la bun început; se pot păstra anumite zone colorate cu
creioanele, fără a pune apă deasupra, pentru a obține
efecte plastice armonioase;
– după uscare sau atunci când compoziția este aproape
uscată, se pot pune în evidență formele obținute prin
fuzionare, tot cu ajutorul creioanelor colorate.
Desenul cu peniţa sau cu stiloul
Desenul în această tehnică se execută, de regulă, pe hârtie. Se înmoaie peniţa în tuș și se conturează sau se hașurează formele grafice. Se poate utiliza și stiloul cu cerneală.
Acest tip de desen grafic necesită minuțiozitate (fig. B).
A B
11
Aplicație
Realizează o compoziție cu titlul Toamna. Folosește una sau mai multe tehnici din cele învățate, la alegere.
Acuarela
Se spune despre acuarelă că este ceamai ușoară tehnică;ceice o folosescînsă știu că nu este așa, pentru că tentele cromatice trebuie nimerite din prima încercare.
Nu se pot face reveniri corectoare pe hârtia de desen
din blocurile de desen obișnuite, achiziționate din
librării, pentru că sunt prea subțiri și se strică textura.
În plus, prin fuzionare, hârtia se poate ondula, iar apa
în surplus se poate aduna în adânciturile acesteia, iar
când se usucă, culoarea rămâne concentrată acolo.
Așadar, pentru obținerea unui colorit expresiv, este
nevoie de o hârtie de calitate, cu grosime mai mare;
prin tehnica acuarelei, tentele cromatice trebuie puse
astfel încât prin ele să transpară albul hârtiei. Sunt
necesare și unele spații mici, albe, fie prestabilite (mici
frunze, flori, pietre etc.), fie ca scăpate din întâmplare,
atât în suprafață, cât și pe lângă contururi (fig. C).
Există două variante ale acestei tehnici:
a. Tehnica „alla prima” sau pictura cu acuarele pe
foaie umezită (fig. D):
– Se schiţează o compoziţie în creion simplu sau se
gândește compoziția, fără schiță.
– Foaia pe care s-a desenat se umezește cu ajutorul
pensulei.
– Lucrarea se pictează foarte repede, lăsând culorile să
fuzioneze; modul în care se vor amesteca acestea
nu poate fi controlat. De aici vine farmecul tehnicii.
b. Tehnica „glasiu” sau pictura în straturi, cu acuarelă, pe foaia uscată (fig. E):
– Se schițează desenul.
– Se pictează în straturi ușoare de culoare, începând cu tonurile deschise;
– Treptat, se concretizează formele dorite, aplicând
pete de culoare în straturi transparente.
– Cu cât se suprapun mai multe straturi, cu atât culoarea devine mai întunecată. Partea umbrită a obiectelor se poate sugera prin suprapunerea mai multor
straturi de culoare.
Victor Hugo
Henri-Edmond Cross
C
D
E
12
Ștefan Luchian,
Anemone
I. Amprente (Recapitulare)
Lecția 3. Amprenta personală
Atunci când spunem: Luchian, pictorul anemonelor, Tonitza, pictorul copiilor, Coloana Infinitului
a lui Brâncuși sau arhitectura lui Antoni GaudÍ, ne referim la amprenta personală pe care artiștii
și-au creat-o. Sunt aspecte unice care fac recognoscibile creațiile lor, dintre alte creații artistice.
Mai mult decât oricare alt pictor român, Ștefan
Luchian a iubit florile. Gingășia și prospețimea lor
îl ajutau să-și uite suferința. Le iubea coloritul și
încerca să surprindă în compoziții frumusețea lor
simplă. Le așeza în oale de pământ, „fiindcă sunt de
la noi, le stă frumos într-o oală făcută tot la noi“ și
Ochii copiilor pictați de Nicolae
Tonitza sunt mari, rotunzi și extrem
de expresivi. Pare că artistul a concentrat în ei toată inocența și candoarea copilăriei (fig. C, D).
punea cu mare grijă câteva flori pe masă, la baza vasului, pentru a lărgi baza compozițională (fig. A). Florile
lui Luchian impresionează nu numai prin măiestria execuției, cât mai ales prin conținutul emoțional transmis.
Anemonele, în special, sunt comparate cu o simfonie a
vieții (fig. B).
Ștefan Luchian,
Imortele
Nicolae Tonitza,
Trei frați
Nicolae Tonitza,
Portret de copil
A
B
C D
13
Sculptor român de notorietate mondială, Constantin Brâncuși a creat simboluri plastice de o formă și o
expresivitate incontestabile, strâns legate de experiențele lui de viață. Chiar și atelierul artistului respira
simplitatea populară românească (fig. E). Deși situat
Atelierul lui Constantin Brâncuși
Constantin Brâncuși, Peștele
Constantin
Brâncuși,
Vrăjitoarea
Constantin
Brâncuși,
Pasărea în spațiu
Constantin
Brâncuși,
Măiastra
Constantin Brâncuși,
Cocoșul
Aplicații
1. Într-o seară, în interiorul modest al camerei lui Ștefan Luchian a
răsunat vioara lui George Enescu. Marele interpret și compozitor
venise să-i aducă un omagiu artistului plastic contemporan cu el.
Documentează-te despre acestmomentșirealizează o fișă cu un
eseu în care să surprinzi schimbul de emoții dintre cei doi artiști.
2. Documentează-te despre opera lui Constantin Brâncuși (fig. F,
G, H, I, J, K). Notează informații relevante care te pot ajuta să
susții în grupul de colegi ideea amprentei personale pe care
sculptorul a dat-o creațiilor sale.
în centrul Parisului, în Impasse Ronsin, era un loc simplu,
văruit, cu mobilier țărănesc, așa cum întâlnești în casele
din Oltenia. Scaunele sculptate din bucăți de lemn, masa
din piatră și soba-plită însemnau o bucățică din România
pe care Brâncuși a dus-o cu el în Franța.
Constantin Brâncuși,
Masa tăcerii G
E
F
H
J
I
K
14
În Unitatea tematică Amprente ți-ai reamintit despre materiale, instrumente și tehnici specifice artelor plastice cu ajutorulcărora fiecare artist îșicreează amprenta personală. Verifică ceea ce ai învățat. Autoevaluează-te
cu ajutorul punctajului indicat pe margine. Adaugă două puncte din oficiu.
0,5 p
0,5 p
0,5 p
0,5 p
0,5 p
0,5 p
1 p
0,5 p
1,5 p
2 p
I. Amprente (Recapitulare)
4. Evaluare
1. Marchează cu A (adevărat) sau F(fals) următoarele afirmații:
a. Creioanele H sunt tari și lasă urme gri.
b. Creioanele H sunt moi și lasă urme negre.
c. Creioanele B sunt moi și lasă urme negre.
d. Creioanele B sunt tari și lasă urme gri.
2. Completează enunțurile:
Cărbunii se fabrică … .
Acuarelele sunt obținute … .
3. Spune care este diferența dintre culorile acrilice și culorile de ulei.
4. Alege litera șirului care conţine denumiri de instrumente folosite numai pentru modelaj:
a. pensulă, creion colorat, cariocă;
b. pensulă, creion, eboșoar;
c. eboșoar, miretă.
5 Spune care sunt pașii în tehnica desenului cu creioane acuarelă.
6. Observă cu atenție fig. A, B, C, D, reprezentând anotimpurile, în viziunea pictorului Giusepe
Arcimboldo. Scrie un scurt eseu, în care să precizezi în ce constă amprenta sa personală.
Giusepe Arcimboldo,
Primăvara
Giusepe Arcimboldo,
Vara
Giusepe Arcimboldo,
Toamna
Giusepe Arcimboldo,
Iarna
A B C D
„Tabloul
trebuie să fie
o sărbătoare
a ochilor.”
Delacroix
Competențe:
1.2.; 2.1.;
2.2.; 3.1
II
Lumini și
umbre în mediul
înconjurător
1. Redarea în perspectivă a liniei,
a suprafeței și a volumului
2. Studiu după natură – peisajul
3. Modularea formelor și texturilor prin valoare
4. Studiu – natură statică
5. Efectul spațial al culorilor
6. Recapitulare și evaluare
15
16
II. Lumini și umbre în mediul înconjurător
Așa cum ai învățat deja, există
forme plane și forme tridimensionale, cele tridimensionale având
cele trei dimensiuni: lungime,
lățime și adâncime.
Pentru a reda obiectele cât mai real, arhitectul
Filippo Brunelleschi, de origine italiană, a dezvoltat sistemul perspectivei liniare în artă (în perioada
Renașterii) –vezi fig. A.
Termenul „perspectivă” se referă la o reprezentare
tridimensională a unor obiecte pe o suprafață plană,
ținând cont de distanța dintre cel ce privește obiectele și poziția lui față de obiecte (fig. B).
Există două tipuri de perspective liniare: frontală și
unghiulară.
Perspectiva liniară frontală este o metodă de
reprezentare a poziției obiectelor paralele cu linia orizontului (fig. C). Ea are la bază următoarele elemente:
linia de orizont, spațiul aerian, spațiul terestru, punctul principal de vedere și liniile de fugă.
Filippo Brunelleschi,
Biserica Santo Spirito, Florența A
Lecția 1. Redarea în perspectivă a liniei,
a suprafeței și a volumului
B
C Claude Joseph Vernet
17
În natură, linia orizontului este o linie imaginară,
prin care se separă cu privirea cerul de pământ
(fig. D). Într-un tablou, linia de orizont reprezintă o
linie orizontală aflată la nivelul ochilor (fig. E).
Spaţiul aerian se află între marginea de sus a tabloului și linia de orizont. De regulă, în acest spaţiu este
reprezentat cerul, norii, soarele etc.
Spaţiul terestru se găsește sub
linia de orizont, unde sunt amplasate forme de relief, case, drumuri,
oameni etc.
Punctul principal de vedere se
află pe linia de orizont în dreptul ochiului persoaneicare desenează (fig. F,G).
Liniile de fugă se îndreaptă imaginar
spre punctul principal (fig. F, G).
D E
G
spațiul aerian
spațiul terestru
linia de orizont
liniile de fugă
punctul principal de
vedere
liniile de fugă
liniile de fugă F
Aplicație
Realizează un desen sau o
pictură cu un subiect la alegere,
în care să folosești perspectiva
liniară frontală.
Linia de orizont se schimbă în funcție de poziția celui
care privește (așezat, în picioare, culcat).
18
Cornelis Springer,
O stradă aglomerată în Bremen
I
Perspectiva liniară unghiulară este
o metodă de reprezentare a obiectelor dintr-un anumit unghi de vedere
(fig. H, I). Altfel spus, este o modalitate
prin care arătăm că un obiect este mai
departe de privitor decât un altul, prin
care dăm iluzia de adâncime.
Giovanni Battista Piranesi, Orașul Pompeii H
Elementele de bază ale perspectivei
unghiulare sunt aceleași ca la perspectiva
frontală. Deosebirea constă în redarea
obiectului în spaţiu sub un anumit unghi.
Exemplu: desenul unei case în perspectivă unghiulară, utilizând două puncte:
A și B (fig. J). Toate liniile orizontale ale
clădirii s-ar întâlni, dacă le-am prelungi
pe o linie imaginară a orizontului.
J
Aplicație
Realizează un desen sau o pictură cu un subiect la alegere, în care să folosești perspectiva liniară unghiulară.
19
În afară de perspectiva liniară (frontală și unghiulară), există și perspectiva aeriană.
Cu cât ne aflăm mai departe sau deasupra elementelor observate în jurul nostru, cu atât le distingem
mai greu mărimea, forma, detaliile etc. (fig. K).
Culoarea obiectelor ce se află în depărtare pierde
din intensitate; se realizează un efect optic de contopire a culorilor elementelor pictate cu culorile din
spaţiul aerian (fig.L).
Numeroși artiști plasticicombină în operele lor perspectivele liniare frontale, unghiulare și perspectiva
aeriană (fig. M).
Aplicație
Realizează un desen sau o pictură cu un subiect
la alegere, în care să folosești perspectiva aeriană.
Claude Monet,
Podul Waterloo
Domenico Capriolo,
Autoportret
M Leonardo da Vinci
N
Claude Monet,
Mori de vânt în Olanda
Atunci când în planul îndepărtat culorile sunt mai
estompate, mai grizate și contrastele atenuate față de
cele din prim-plan, se accentuează iluzia perspectivei
aeriene (fig. N).
K
L
Lecția 2. Studiu după natură – peisajul
II. Lumini și umbre în mediul înconjurător
20
Claude Monet,
Alee lângă Pourville, peisaj marin
Claude Monet, Amsterdam în zăpadă, peisaj cita din
Albrecht Dürer,
Vedere din Kalchreut
Redarea perspectivei se poate exersa în lucrările ce
folosesc peisajul ca subiect. Peisajul este un gen al
picturii prin care se poate reda armonia și frumusețea
Peisajul poate avea tematici diferite:
peisaj marin, montan, forestier, rustic,
cita din, istoric (fig. A, B, C). Peisajul
marin arată frumusețea mării în
diferite momente ale zilei, în diferite
ipostaze, când marea este liniștită sau
învolburată. Peisajul istoric arată privitorului momente istorice importante.
Peisajul citadin reprezintă atmosfera
orașelor, cu clădiri specifice, cu bulevarde, piețe, cu forfota oamenilor etc.
naturii. Acesta poate fi realizat utilizând mai multe tehnici
de lucru: tehnica acuarelei, a guașei, a creionului grafic,
a tușului etc.
A
B
C
21
Pașii necesari în realizarea unui peisaj sunt:
• alege locul pe care vrei
să îl pictezi; cu ajutorul
unui cadru de carton
(paspartu) poți să încadrezi mai ușor compoziția pe care o vei face;
• stabilește planul în care
se va înscrie compoziția;
acesta poate fi vertical
sau orizontal (fig. D, E);
• compune elementele în pagină, așază-le armonios,
schițând formele; elementele din planul principal vor
fi mai mari, iar cele plasate în plan secund vor fi mai
mici; cu ajutorul perspectivei liniare vei obține efectul
de adâncime (fig. F, G);
• desenează elementele cu linii subțiri, construind fiecare motiv, folosind detalii din ce în ce mai multe;
• alege tehnica de lucru: acuarele, tempera, tuș, creioane
colorate, creioane grafice etc.;
• alege o gamă cromatică, ținând cont de faptul că în
zonele de lumină se folosesc culorile calde, iar în zonele
de umbră se folosesc culorile reci (fig. H).
Ștefan Luchian, Ciobănița
Vincentvan Gogh, Vedere din
câmpurile de grâu din Arles
Vincentvan Gogh,
O pajiște în munți
Aplicație
Creează un peisaj marin cu titlul „Marea liniștită”
și un peisaj citadin cu titlul „Noaptea în oraș”.
D
E
F
G
H
Lecția 3. Modularea formelor
și texturilor prin valoare
II. Lumini și umbre în mediul înconjurător
22
Modularea este o tehnică prezentă și în desen, și în
pictură, și în sculptură. Prin modulare se înțelege folosirea unei unități de măsură unică, de bază (modul), care,
prin repetare, ajută la construcția operei de artă (fig. A).
În pictură, modularea se poate realiza:
a. prin suprapunere transparentă;
b. prin divizarea tușei de culoare;
c. prin reprezentarea tonalităților cromatice.
A. Modularea realizată prin suprapunere transparentă pune în
evidență formele (fig. B). Tehnica constă în pictarea elementelor cu
acuarele în straturi, peste culori deja uscate.
Pași posibili:
• se schițează ușor liniile direcționale care vor organiza spațiul plastic
(fig. C.1);
• se dă un strat de acuarelă;
• se alege un modul, în acest caz un cerc, care se va repeta și colora
divers (fig. C.2);
• după uscare, se vor aplica straturi ușoare de acuarelă, obținând o
compoziție modulară cu suprapunere transparentă (fig. C.3).
Henri-Edmond Cross,
Peisaj cu stele A
C.1
C.2
C.3
B
23
Modularea prin valoare amplifică expresivitatea
unei suprafețe colorate, prin redarea volumelor cu
ajutorul luminii și a umbrei (fig. D), dar și prin crearea
senzației de spațiu larg, prin diluarea intensităților
cromatice (fig. E).
Henri-Edmond Cross, Pini pe malul mării
B. Modularea prin divizarea tușei de culoare
constă în crearea unor vibrații coloristice prin suprapunerea tușelor de culoare, ce produc anumite senzații vizuale de percepere a volumului și a spațialității
unui tablou. În fig. F se observă că nu există contururi
clar definite, suprafața pânzei fiind acoperită cu tușe
Camille Pissarro,
Secerișul în Éragny
D
F G
cromatice mici, alăturate. Efectele de umbră și lumină
sunt obținute prin alăturarea culorilor reci și a celor calde,
în tușe divizate.
În fig. G observăm o armonizare perfectă, cromatică,
„centrul compozițional” fiind evidențiat printr-un modul
contrastant.
Georges Seurat, O duminică după-amiază
pe insula La Grande Jatte (detaliu) E
24
Modularea formelor pe o suprafață plană poate fi și
acromatică; în acest caz, expresivitatea va crește prin
contrastul clarobscur.
Pe lângă modularea formelor prin valoare, în lucrările artistice bidimensionale și tridimensionale se folosește și modularea texturilor.
Textura se referă la materialitatea obiectelor pe
care le avem în jurul nostru, la modul în care se simte
la atingere materialul din care este alcătuit obiectul.
Texturile pe care le găsim în natură, de exemplu,
textura nisipului, a pietrișului, a lemnului, blana animalelor, penajul păsărilor etc. toate se simt diferit la
atingere; le putem numi texturi „tactile”.
În încercarea de a reda prin desen și pictură texturile, artiștii plastici păcălesc ochiul sau creează iluzii
(atingerea unui desen care reprezintă o textură nu va
produce senzații tactile) (fig. K,L).
C. Modularea realizată prin reprezentarea tonalităților cromatice (ton în ton) constă în repetarea
unei singure culori, în diferite ipostaze, cu ajutorul
degradeurilor (fig. H, I, J).
H
J
I Paul Klee, Rose garden Paul Klee, Capela
Georges Braque, Vioară și ulcior
25
Dacă desenămo pasăre, de exemplu, îi vom observa
penajul, vom respecta proporția penelor, dispunerea
lor, gama cromatică și vom reda cu atenție zonele de
lumină și umbră (fig. M, N).
Lumina și umbra sunt foarte importante în redarea
texturilor; suprafețele texturate sunt influențate de
schimbarea acestora, pentru că elemodifică și percepția
Aplicație
Realizează un desen în care să surprinzi textura unui element preferat din natură.
K M.C. Escher, Scoici Qi Baishi, Litchi
M
L
N
noastră asupra texturilor. De exemplu, luminile puternice
afectează reprezentarea unei suprafețe cu o textură delicată;
aceasta își pierde din detalii și este mult mai greu de fotografiat, desenat sau pictat.Lumina puternică poate să ajute
atunci când este vorba despre o suprafață texturată, precum cea a rocilor de râu, a nisipului, a pietrișului etc., atunci
când se creează efecte vizuale cu un contrast puternic.
Lecția 4. Studiu – natură statică
II. Lumini și umbre în mediul înconjurător
26
Natura statică sau
natura moartă (neînsuflețită) este un gen de
reprezentare grafică sau
picturală a unui element
sau a unui grup de elemente naturale (flori,
fructe, legume etc.) la care
se pot adăuga alte obiecte
(vase, fructiere, farfurii,
pahare, eșarfe, cărți, ziare
etc.) ca suport acromatic
sau cromatic (fig. A, B).
Natura statică presupune o organizare a obiectelor
într-o compoziție originală, în care se ține seama de
sursa de lumină și de armonizarea formelor plastice.
Compunerea și aranjarea obiectelor se poate face în
Paul Cézanne,
Natură moartă cu mere
Paul Cézanne,
Ceainic și fructe pe masă
plan orizontal sau vertical, obiectele fiind grupate după
principiul contrastului formelor sau al tonului cromatic, dar
și în funcție de scopul tematic urmărit. În cadru ar trebuisă
nu apară nimicîntâmplătorși neimportant.
A
B
27
Recomandări pentru realizarea unui studiu reprezentând
natură statică, prin desen:
• Poți utiliza mai multe instrumente: creioane grafice,
cărbune, tuș, grafit etc. Foaia de desen poate fi așezată
în poziție orizontală sau verticală (fig. C, D, E).
• În desen, hașura sau valorația se realizează cu ajutorul liniilor așezate una lângă cealaltă, mai apropiat sau
mai distanțat. Liniile pot fi: oblice, verticale sau orizontale. Modul în care hașurezi te ajută să exprimi o stare
pe care o simți sau pe care vrei să o redai.
• Pentru a realiza un studiu după natură prin desen,
folosind tehnica clarobscurului, se recomandă să creezi
desenul având sursa de lumină în lateral, fie în partea
stângă, fie în cea dreaptă.Dacă vei plasa sursa de lumină
în spatele compoziției, vei crea efectul de contre-jour și
vei produce un efect de aplatizare al desenului.
• Obiectele nu se desenează lamărimea reală.Trebuie să
ai grijă la proporții: să observi raportul dintre dimensiunile obiectelor sau ale părților unui obiect, să mărești
sau să micșorezi toate obiectele în mod egal.
Aplicații
1. Realizează o schiță a unui fruct pe care îl ai acasă, redându-i
lumina și umbra cu ajutorul creioanelor grafice.
2. Realizează o schiță prin desen, reprezentând natură statică.
C
D
E
28
Dacă ți-ai schițat/desenat natura statică pe hârtie șivrei să
o pictezișisă redai contrastul dintre zona de lumină și cea de
umbră,vei aplica tehnica clarobscurului.
La baza contrastului clarobscur din pictură stă valorația, adică raportul dintre valorile deschise și cele închise.
Clarobscurul poate fi acromatic, monocromatic și policrom.
În contrastul clarobscur acromatic și monocromatic (fig. F)
trebuie să ai în vedere următoarele lucruri:
– albul aplicat pe o suprafață pare că o mărește, negrul pare
că o micșorează;
– albul alăturat unei culori o intensifică cromatic și o întunecă, iar amestecat cu o culoare o decolorează și o răcește;
– negrul alăturat unei culori o luminează, iar amestecat cu
o culoare o întunecă.
În contrastul clarobscur policrom (fig. G) trebuie să ai în vedere următoarele aspecte:
– galbenul este cea mai deschisă culoare, violetul este culoarea cea mai închisă;
– poți să luminezi sau să întuneci o culoare
până la un punct, apoi culoarea se va modifica (de exemplu, galbenul devine olive);
– este recomandabil să nu alegi multe culori
în compoziția în care utilizezi contrastul
clarobscur, la baza lui stând contrastul deschis-închis.
Etapele de realizare a unui studiu după natură,
natură statică sau peisaj, sunt:
a. paginarea (fig. H1);
b. construirea obiectelor prin efectuarea unei schițe după stabilirea proporțiilor principale, care deter William Merritt Chase,
Bujori
Paul Cézanne,
Ghiveci pe masă
Aplicație
Realizează o compoziție care să reprezinte o natură statică; folosește contrastul clarobscur.
mină raportul dintre obiecte; la început, se folosesc linii
subțiri, de construcție, după care se stabilesc formele
generale ale obiectelor (fig. H1, H2);
c. prelucrarea grafică sau în culoare a formelor reprezentate (folosirea contrastului clarobscur) (fig. H3, H4).
G
H1 H2 H3 H4
F
29
Simbolistica culorilor diferă de la un popor la altul,
unele semnificații fiind diametral opuse. De exemplu, poporul asiatic consideră albul culoarea doliului,
pe când europenii folosesc negrul pentru reprezentarea doliului.
Culorile pot oferi iluziile de apropiere și depărtare,
adâncime și volum. Pe lângă perspectiva liniară,
avem și o perspectivă cromatică. Astfel, culorile calde
din prim-plan creează efectul apropierii, iar cele reci
folosite în plan secund sugerează depărtarea (vezi
Paul Cézanne, fig. A); culorile închise par mai grele,
culorile deschise, mai ușoare; tentele pure par mai
apropiate, tentele rupte mai depărtate.
Lecția 5. Efectul spațial al culorilor
Ca element de limbaj plastic, culorile au o semnificație aparte – cu ajutorul lor putem să transmitem
II. Lumini și umbre în mediul înconjurător
În timp, în funcție de efectul pe care
îl au, culorile au primit semnificații
diferite în fiecare cultură, devenind
simboluri pentru stări sau emoții.
Câteva dintre semnificațiile culorilor
sunt:
Roșu – entuziasm, luptă, iubire
Oranj – euforie, bucurie,
veselie
Galben – lumină, strălucire,
bogăție
Albastru – senin, pace, liniște,
relaxare
Verde – odihnă, speranță,
fertilitate
Violet – tristețe, melancolie,
durere
Alb – puritate, pace, liniște
Negru – mister, teamă,
solitudine, evitare Paul Cézanne, Cariera de piatră din Bibémus
Aplicații
1. Realizează o compoziție prin care să creezi
efecte spațiale prin intermediul culorilor.
2. Explorează surse diverse: cărți, enciclopedii, internet etc. și realizează o listă cu alte
semnificații ale culorilor, în cultura românească sau în alte culturi. Prezintă colegilor
rezultatul documentării.
stări și mesaje, dar ne putem crea și un mediu ambiant
plăcut și relaxant acasă sau la școală.
A
30
6. Recapitulare și evaluare
II. Lumini și umbre în mediul înconjurător
Recapitulează ce ai învățat în unitatea tematică Lumini și umbre în mediul înconjurător. Evaluează-te cu ajutorul punctajului dat, la care vei adăuga două puncte din oficiu.
0,5 p
0,5 p
0,5 p
1,5 p
3 p
2 p
1. Completează enunțurile:
a. Perspectiva liniară frontală este … .
b. Perspectiva unghiulară este … .
c. Perspectiva aeriană este … .
2. Cum se realizează un peisaj?
3. Privește fig. A, B și C. Spune ce fel
de modulare observi.
(câte 1 p pentru fiecare explicație)
4. Alege o formă drept modul și creează
o compoziție modulară.
Paul Klee, Separarea
Henri-Edmond Cross, Copaci pe malul mării
Georges Braque, Urciorul
A
B C
„Prefer să
desenez în loc
să vorbesc.
A desena este
mai rapid și
lasă mai puțin
loc pentru
minciuni.”
Le Corbusier
Competențe
specifice:
1.2; 2.1; 2.2;
3.1; 3.2
III
Desemnurile unui pictor
1. Valorație – creion
2. Valorație – cărbune
3. Portofoliul de documentare
4. Recapitulare și evaluare
31
32
Henri Matisse spunea că „Desenul înseamnă punerea unei linii în jurul unei idei”. Iar a trasa
liniile potrivite se învață, ca și cititul, scrisul și socotitul. Orice artist, fie el pictor, sculptor, grafician, scenograf, ceramist etc. și-a început căutările artistice cu experimente grafice.
Asemenea celorlalte genuri ale artei plastice, desenul are principii de bază care odată asimilate duc la
obținerea rezultatelor dorite. Condiția este să fie
dublate de muncă, răbdare și perseverență.
Cel care și-a denumit schițele desemne a fost pictorul Corneliu Baba, conștient probabil că acestea sunt
Primii pași în desen sunt reprezentați de alegerea
materialelor și a instrumentelor de lucru: hârtia, creioanele și guma de șters. Calitatea desenului depinde
în mare măsură de calitatea acestora.
Este bine de știut că blocurile și caietele pentru
desen au hârtie de mărimi și grosimi diferite: sunt
într-adevăr semne, că au un sens denotativ, dar și unul
conotativ.
Desenul este spontan și provoacă exprimarea trăirilor
interioare, fără a folosi cuvinte. Este modalitatea optimă
de manifestare a libertății și de a arăta cine ești și cum
ești cu adevărat (fig. A și B).
subțiri (de exemplu, 90 g/m2
) și mai groase (de exemplu,
160 g/m2
). Un element important este textura foilor. Pe
cele cu textură fină se pot face schițe și crochiuri reușite.
Cele cu textură rugoasă sunt ideale pentru realizarea de
hașuri pe o scară valorică foarte mare (fig. C). De evitat foile
lucioase – pe acestea este dificil de redat zona de umbră.
III. Desemnurile unui pictor
Lecția 1. Valorație – creion
Rembrandt,
Autoportret
Albrecht Dürer,
Autoportret la 13 ani A B
33
Din punctul de vedere al durității, creioanele se
împart în două mari grupe: H-urile și B-urile (fig. D).
Primele sunt foarte dure, de aceea sunt bune pentru
construcție și hașură foarte fină în zonele luminoase.
B-urile au mină mai moale, motiv pentru care sunt
folosite pentru a hașura părțile întunecate (fig. E). În ceea
ce privește ascuțitoarea, cea mai bună este cea simplă,
din metal, preferabil cu două intrări, una pentru creioane
obișnuite și una pentru creioane mari. Aceasta are o rezistență foarte mare. (fig. F)
Hârtie cu textură rugoasă Creioane de durități diferite C D
Scală de valori Ascuțitoare de metal E F
Aplicație
Joacă-te cu hașuri, folosind creioane cu durități
diferite (fig. D, E).
Amintește-ți!
Hașurarea se poate realiza prin linii trase cu vârful
sau latul creionului, pe forma obiectului desenat sau
în afara acestuia, în diferite moduri (fig. G):
– într-o singură direcție sau în mai multe direcții;
– ordonat sau dezordonat;
– punctat sau cu linii foarte scurte;
– cu linii drepte, vălurite, suprapuse sau într-un
singur strat etc.
Tipurile de hașuri exprimă starea de spirit a artistului sau au legătură cu intenția de comunicare. G
34
Odată
alese
materialele
ș
i
instrumentele, urmează desenul propriu-zis. Pentru realizarea unei
compoziții
armonioase
ș
i
echili
-
brate se va ține seama de: pagina
-
rea/compunerea spațiului
plastic și de proporționarea și construcția formelor.
Se examinează
c
u
atenție subiectul care urmează a fi reprezentat,
se
stabilește poziția
foii,
s
e
fixează
locul amplasării obiectelor și, apoi,
cu
ajutorul
liniilor
subțiri
d
e
construcție,
s
e
schițează
forma
gene
-
rală
î
n
care
s
e
v
a
încadra
acesta
(fig.
H).
Proporționarea
s
e
referă
l
a
stabilirea
raportului
corect
dintre
două
sau
mai
multe
părți
componente
ale
unui
întreg.
Cuvântul
proporție vine
din
limba
latină
ș
i
înseamnă potrivire
. În construcția
unei
compoziții
s
e
vor potrivi
dimensiunile
obiectelor
î
n
raport
cu
suprafața.
Ultimul
pas
constă
î
n
redarea
cât
mai
expresivă
a subiectului,
iar pentru
a
face
acest
lucru
artiștii
plastici folosesc
contrastul
dintre
lumină
ș
i
umbră.
L
a baza
lui
stă valorația
, adică
raportul
dintre
valoarea
deschisă
ș
i
cea
închisă (fig.
I).
Contrastul
s
e
numește
clarobscur
(din
limba
franceză, „clair”
–
deschis,
„obscur”
–
întunecat)
ș
i
este
u
n
procedeu
grafic
ș
i
pictural
c
u
ajutorul
căruia
s
e
redă
volumul
elementelor,
prin
treceri
d
e
la
lumină
spre
umbră.
Pașii
făcuți
treptat poartă
anumite
denumiri:
demitenta,
lumina,
luciul,
pasajul,
umbra,
umbra
purtată
ș
i
reflexul (fig.
J).
HI
35
Când utilizăm creioanele, trebuie să trasăm linii
apropiate, de intensități diferite, până ajungem la
valorația dorită. Hașura se face sub formă de straturi:
cu cât ne îndreptăm către zonele de umbră, cu atât
vor fi mai multe straturi de hașuri. Valorația trebuie
să existe și pe zonele de fundal.
Atunci când lumina este puternică, clarobscurul accentuat prin umbră sugerează volumul, scoțând obiectele în
față (fig. K). Când lumina este difuză, clarobscurul estompat creează senzația de depărtare (fig. L).
1. Demitenta reprezintă suprafața intermediară dintre lumină și umbră.
2. Lumina este suprafața pe care razele de lumină cad
direct, în cantitatea cea mai mare.
3. Luciul este suprafața de pe obiectele din sticlă,metal
lucios,ceramică etc., ce strălucește foarte puternic.
4. Pasajul este semiumbra ce apare la hotarul dintre
lumină și umbră.
5. Umbra reprezintă suprafețele cele mai întunecate,
unde razele de lumină nu ajung.
6. Umbra purtată este continuarea spațiului umbrit
ce se „așterne” în spatele obiectului.
7. Reflexul apare pe suprafața umbrită a obiectului,
prin reflectarea luminii de pe alte suprafețe luminoase (fig. J).
Aplicație
Realizează un desen al unui obiect;valorează-l în așa fel încât să arăți care este partea luminată și care este
cea umbrită.Folosește creionul.
K
J
L
36
III. Desemnurile unui pictor
Lecția 2. Valorație – cărbune
Cărbunele este unul dintre cele mai vechi instrumente de desen și de scris (fig. A). Cei mai bunicărbuni
naturali pentru desen sunt obținuți din carbonizarea
ramurilor de copaci ce nu conțin rășini. Sunt ideali
În desenul în cărbune, valorația se realizează la felca
în cazul desenului în creion. Deosebirea constă în plasticitatea elementului. Uneori, desenul cu cărbune seamănă cu o pictură în alb-negru; modulațiile de intensitate și de grosime ale hașurilor sunt atât de puternice,
pentru trasarea punctelor și a liniilor de un negru foarte
intens(fig. B). Desenele executate cu ajutorulcărbunilor pot
fi șterse sau corectate foarte ușor. Fiind solubil în apă, cărbunele poate fi utilizat pentru a obține efecte interesante.
încât, în anumite zone, au aspect de tușă. Acest lucru permite un registru mare de expresivități. Se potsugera: apropierea–depărtarea, greutatea–ușurimea, densitatea–fluiditatea, căderea–înălțarea, siguranța–nesiguranța, calmitatea–agitația, curajul–timiditatea etc. (fig. C și D).
A B
C D
37
Albrecht Dürer,
Studiu de piatră al călătorilor F
Desenul este o creație, iar creația presupune interpretare. Iată de ce, în realizarea desenelor valorate în
creion sau în cărbune, ar trebui să se țină seama de
următoarele coordonate:
– Desenul ar trebui să aibă o corectitudine formală
intrinsecă, nu științifică (fig. E)– atunci când modelul dispare, trebuie să rămână trăsături estetice,
armonioase, care impresionează.
– Suprafața ar trebui să fie vie – să existe alternanțe
valorice, accente, ritmuri, texturi etc.
Rembrandt, Un elefant
E
G
Aplicație
Realizează un desen în cărbune.Folosește valorația.
– Să existe o plasticitate – zone din lucrare pot sugera
efecte diferite: lumină–întuneric, apropiere–depărtare
etc. (fig. F).
– Organicitatea – se referă la existența unui numitor
comun formal și tehnic; de exemplu, în cazul prezenței
unui corp geometric între niște flori, acesta să fie tratat
astfel încât să nu facă notă distinctă și să fie parte din
compoziție.
– Varietatea – hașurile să fie diferite ca formă, ca poziție,
ca lungime, ca intensitate etc. (fig. G).
38
III. Desemnurile unui pictor
Lecția 3. Portofoliul de documentare
Termenul de „portofoliu” se referă la o mapă, un
dosar, un carton îndoit pe jumătate, un caiet în care
se păstrează acte, documente, informații, lucrări etc.,
strânse în timp.
Termenul de „documentare” se referă la o informare amănunțită asupra unui subiect.
Așadar, portofoliul de documentare este un
mod de arhivare sub diferite forme (fig. A, B, C) a
unor informații sau lucrări strânse sau create în timp,
pe marginea unui anumit subiect de interes, din
orice domeniu. Practic, portofoliul de documentare
reflectă preocupările unei persoane pentru a aprofunda o anumită arie.
Dacă ceea ce arhivezi sunt doar informații, nu și
lucrări, atunci portofoliul de documentare poate fi
organizat și electronic (fig. D)
A
B
C
D
39
Pentru a avea un portofoliu interesant și creativ,
poți urma pașii de mai jos:
1. Alege subiectul pe care vrei să îl cercetezi; pot fi
lucruri legate de modă, design interior, istoria
artei, arhitectură, fotografie etc.
2. Caută informații din diferite surse și notează-le
pe foi, pe cartoane, pe computer – în documente
Word, PDF etc. Poți avea și fotografii făcute de tine
sau de alte persoane. Trebuie să precizezi întotdeauna sursele informațiilor.
3. Poți să cauți singur subiectul și să notezi ceea
ce ai aflat pe parcurs. De exemplu, dacă alegi să
urmărești cum crește o floare, poți să ții evidența
pe zile, notând, într-o fișă de observație ceea ce se
întâmplă cu ea, cum se dezvoltă, ce se modifică, de ce
resurse are nevoie pentru a crește, ce nu îi face bine, ce
trebuie să eviți.
4. Dacă subiectul portofoliului tău este arta, poți pune
în el primele desene, schițe, crochiuri făcute cu plantele tale preferate. Exersează tehnici diferite, iar lângă
desen, poți scrie câteva observații despre cum te-ai
simțit când ai lucrat, de ce ai ales o anumită tehnică,
dacă a fost potrivită pentru ce aivrut să faci etc. (fig. E).
5. Poți realiza o copertă sau pagini creative pentru portofoliul tău,care să te reprezinte sau să fie potrivite cu subiectul ales(fig. F,G). Coperta ar trebui realizată din materiale
rezistente, care să îți permită să utilizezi portofoliul, ori
de câte ori ai nevoie, fără teamă că se va deteriora.
Aplicații
1. Scrie o listă cu temele sau cu subiectele care te
interesează și despre care aivrea să te documentezi mai mult.
2. Realizează un portofoliu de documentare personalizat, care să te reprezinte și care să fie potrivit
pentru zona de interes pe care o vei cerceta.
G
E F
40
III. Desemnurile unui pictor
4. Recapitulare și evaluare
Discută cu colegii despre: Ce ai învățat? Ce ai făcut? Cum te-ai simțit? pe parcursul unității tematice
Desemnurile unui pictor.
Rezolvă sarcinile de mai jos, apoi evaluează-te cu ajutorul punctajului dat. Adaugă două puncte din oficiu.
1 p
0,2 p
0,2 p
0,2 p
0,2 p
0,2 p
1 p
1 p
1 p
1 p
2 p
1. Ce poți spune despre desenul în creion?
2. Apreciază cu A (adevărat) sau F(fals) enunțurile de mai jos:
a. Hârtia cu textură rugoasă este ideală pentru realizarea de hașuri pe o scară valorică foarte mare.
b. Din punctul de vedere al durității, creioanele se împart în două mari grupe: H-urile și B-urile.
c. B-urile sunt foarte dure, de aceea sunt bune pentru construcție și hașură foarte fină în zonele
luminoase.
d. B-urile au mină mai moale, motiv pentru care sunt folosite pentru a hașura părțile întunecate.
e. Cea mai bună ascuțitoare este cea simplă, din plastic.
3. Ce înseamnă valorație?
4. Pașii făcuți treptat în desenul cu creionul, pentru a trece treptat de la lumină spre umbră,se numesc … .
5. Ce poți spune despre valorația realizată cu cărbune?
6. Portofoliul de documentare este … .
7. Realizează un desen cu un subiect la alegere, în creion sau cărbune.
Realizează valorația elementelor compoziției.
Rembrandt,
Câinele adormit
„Creativitatea
cere curaj.”
Henri Matisse
Competențe
specifice:
1.1; 1.2;
2.2; 3.1; 3.2
IV
Povești
în culori
1. Compoziția statică și compoziția dinamică
2. Centrele compoziționale: centrul de interes
3. Compoziția plastică
cu mai multe centre de interes
4. Recapitulare și evaluare
41
42
Lecția 1. Compoziția statică și compoziția dinamică
IV. Povești în culori
Ascultate sau citite, cu cuvinte sau în culori, poveștile ne
captează atenția la orice vârstă.
Știai, de exemplu, că Ștefan Luchian (fig. A), deși era bolnav
și picta cu mâna legată, îi exaspera pe cei care aveau grijă de
el, rugându-isă mute câte-o floare fie mai spre stânga, fie mai
spre dreapta, mai în față, mai în spate, la baza vasului etc.?
Altfel spus, avea o intenție – un gând, o emoție, o stare și era
foarte atentca, prin compozițiile sale,să comunice acea intenție.
Compoziția plastică este tot ceea ce se desenează sau
se pictează într-un spațiu plastic sau forma de organizare a
unui volum. Artiștii plastici transformă formele și culorile din
natură, stabilind o nouă ordine, o nouă expresie, o armonie
aparte, cu legături specifice între părți și întreg.
În funcție de cum se organizează elementele de limbaj
plastic (punct, linie, pată, formă, culoare, valoare), se pot crea
compoziții de mai multe tipuri.
Din punctul de vedere al impresiei de mișcare, compozițiile
sunt statice sau dinamice.
Compozițiile statice se caracterizează printr-o structură
în care poziția formelor și dirijarea tușelor se face predominant pe linii (axe) și pe direcții orizontale și verticale (fig. B).
Se folosesc simetria și formele geometrice regulate (pătrat,
dreptunghi), care transmit echilibru, armonie, calm; culorile
au valori apropiate.
De exemplu, în fig. C, se poate observa caracterul static al
compoziției, nu pentru că personajele din lucrarea După muncă
a lui Camil Ressu stau și se odihnesc, ci pentru că majoritatea
formelor sunt ordonate pe axe verticale și orizontale, într-un
echilibru stabil, cu contraste cromatice calme.
Ștefan Luchian, Autoportret
A
Aplicație
Privește tabloul realizat de Eduard Manet (fig. B). Discută cu un coleg despre compoziție.
Eduard Manet, Bărci la Boulogne
Camil Ressu, După muncă
1.1. Compoziția statică
B
C
43
Caracteristicile compozițiilor statice sunt:
1. La baza unei compoziții statice se află, de cele
mai multe ori, o structură geometrică.
2. Schema compozițională este realizată din linii și
forme dispuse pe axe orizontale și verticale.
3. Principiile des întâlnite sunt simetria și echilibrul.
4. Compoziția transmite stări de repaus, calm, echilibru, ordine, liniște, stabilitate; lipsa mișcării este
Aplicație
Realizează o compoziție statică, ținând seama de caracteristicile acesteia. Subiectul este la alegere.
Urmărește atent și alte principii pe care le-ai învățat până acum la educație plastică:
• Paginația – felul în care așezi elementele pe foaia de desen
• Structura – schița ansamblului compozițional
• Proporția – echilibrul între mărimile elementelor
• Contrastul – posibilitatea de a alege mai multe feluri de contrast
• Ritmul – alegerea se va face în funcție de intenția pe care vrei să o comunici
Nicolae Grigorescu, Dorobanțul
Camil Ressu, Două surori
un element caracteristic acestui tip de compoziție;
personajele din compozițiile statice au atitudini reținute (fig. D, E).
5. Coloritul compozițiilor nu relevă contraste puternice.
Sunt foarte rare compozițiile despre care se poate spune
că sunt în totalitate statice, de aceea încadrarea într-una
din cele două variante se face pe baza aprecierii ponderii
elementelor statice sau dinamice.
D
E
44
1.2. Compoziția dinamică
Observă cu atenție fig. A și B. Ce asemănărișice deosebiri observi?
Ce poveste crezi că spune fiecare tablou?
Paul Cézanne,
Fată la pian
Pieter Bruegel,
Parabola orbilor A B
Fig. A reprezintă o compoziție statică, iar fig. B, o
compoziție dinamică. Ambele tipuri de compoziție pot
fi închise sau deschise (amintește-ți ceea ce ai învățat
în clasa a V-a). Spre deosebire de compoziția statică,
compoziția dinamică are următoarele caracteristici:
a. Utilizează linii (axe) de forță curbe, frânte, oblice,
agitate, contorsionate.
b. De cele mai multe ori este asimetrică.
c. Conține motive dinamice, are un ritm activ, plin de
mișcare, acțiune, forță, dar și instabilitate.
d. Conține contraste de culoare, linii modulate.
e. Prezintă personaje cu mișcări teatrale, exagerate,
ilustrează mișcări în cădere, lupte etc.
f. Transmite stări de exuberanță, forță, dramatism, tensiune etc.
Aplicații
1. Analizează prin comparație compozițiile din fig. C și D. Discută cu un coleg despre aspectele observate.
2. Imaginează-ți povestea din spatele fiecărui tablou. Scrie una dintre povești, la alegere.
William Turner,
Epava de vapor
Claude Monet,
Corabie C D
45
Lecția 2. Centrele compoziționale: centrul de interes
IV. Povești în culori
Te-ai gândit vreodată că există multe asemănări între poveștile scrise cu ajutorul cuvintelor
și poveștile scrise cu pensula, în culori? De exemplu, în ambele variante există un pasaj care
atrage atenția. În literatură, intriga reprezintă acea secvență accentuată, decisivă,care determină
cursul acțiunii și care conduce la declanșarea conflictului. În schimb, o compoziție plastică atrage
atenția prin centrul de interes.
Privește fig. A și B. Spune ce părți ale tablourilor îți atrag atenția.
Centrul de interes este acea zonă dintr-o compoziție
care atrage privirea din primul moment, prin diferite
mijloace: culori contrastante, motive de dimensiuni mai
mari, cu detalii, forme deosebite în raport cu celelalte,
accente prin care se subliniază forma, linii modulate, de
Aplicații
1. Realizează o compoziție reprezentând un moment dintr-o poveste preferată. Creează centrul de interes.
Poți alege să procedezi astfel: direcționează elementele
din pagină spre locul ales; aglomerează zona cu detalii; folosește contraste de culoare puternice; folosește
culori pure; folosește o pată valorată sau grizată; folosește pensulații accentuate.
2. Spune cum a fost realizat centrul de interes din fig. C.
Piet Mondrian,
Natură statică cu floarea-soarelui
Nicolae Grigorescu,
Fete lucrând la poartă A B
Pierre-Auguste Renoir,
Tânără femeie cu pălărie de paie
C
forță care conduc spre partea respectivă etc. Centrul de interes poate reprezenta un semn, un fragment sau un detaliu.
Specialiștiispun că lipsa unui centru de interes într-o compoziție este asemeni unui chip fără ochi (Ion Pirnog). Centrul de
interes ajută la descifrarea înțelesului unui tablou.
46
Despre tablouri se spune că sunt povești de viață fără cuvinte.
Cele mai cunoscute opere de artă sunt admirate nu numai
pentru expresivitatea lor, ci și pentru poveștile pe care le au în
spate. Cunoscând aceste povești, înțelegem mai bine procesul
creației și vedem cu alți ochi rezultatul final.
De exemplu, o poveste interesantă este legată de celebrul
tablou Țipătul al lui Edvard Munch (fig. D). Tabloul a fost pictat în
patru versiuni diferite, între anii 1893 și 1910. Pictorul și-a notat
în jurnalul său momentul și contextul care l-au inspirat. „Într-o
seară, mă plimbam pe un drum... M-am simțit obosit și bolnav.
M-am oprit și m-am uitat peste fiord – soarele apunea și norii erau
roșii ca sângele. Am simțit un țipăt trecând prin natură; mi s-a
părut chiar că l-am auzit. Am pictat acest tablou, am pictat norii
ca și cum ar fi fost sânge. Culoarea țipa. Asta a devenit Țipătul.”
În prezent, trei dintre cele patru versiuni ale picturii lui Munch
se află în muzee, iar cel de-al patrulea a fost vândut la o licitație organizată de Sotheby, în 2012, pentru o sumă foarte mare,
intrând astfel în topul celor mai scumpe picturi din lume.
Aplicații
1. Spune care este centrul de interes în tabloul Țipătul al lui Edvard Munch. Cum a fost creat acest centru
de interes?
2. Caută în diverse surse și alte povești ale unor picturi celebre. Te poți interesa, de pildă, despre versiunile multiple ale lucrării Car cu boi, de Nicolae Grigorescu (fig. E). Realizează o fișă cu informațiile
descoperite și discută cu colegii despre ceea ce ai aflat.
D
E
Edvard Munch,
Țipătul
Nicolae Grigorescu,
Car cu boi
47
Lecția 3. Compoziția plastică cu mai multe centre de interes
IV. Povești în culori
Într-o compoziție statică pot fi mai
multe elemente asupra cărora artistul dorește să atragă atenția, și atunci
creează mai multe centre de interes.
Privește fig. A. Care crezi că sunt centrele de interes? Ce crezi că a vrut să
comunice artistul cu ajutorul lor?
Să analizăm lucrarea Magazinul
de pălării, de Edgar Degas (fig. B):
Aceasta este o compoziție statică
nu pentru că personajul stă pe un
scaun, ci pentru că suprafața tabloului este construită pe axe verticale
Edgar Degas,
Magazinul de pălării B
Paul Gauguin,
Femeie cu păr roșu și floarea-soarelui A
3.1. Compoziția statică cu mai multe centre de interes
și orizontale; masa pe care stau
pălăriile, suporturile cu pălării,
umbrele făcute de cutele rochiei,
ferestrele din planul secund sunt
elemente care susțin caracterul
static. Sunt multe elemente care
atrag privirea; așadar, vorbim
despre mai multe centre de interes – pălăriile, dar și fața femeii. În
crearea acestor centre de interes
s-au folosit tușe accentuate, contraste de culoare, forme și detalii.
Pe fața creatoarei de pălării se
poate citi preocuparea, grija acordată detaliilor, dar și mulțumirea
adusă de lucrul făcut cu pasiune.
48
3.2. Compoziția dinamică cu mai multe centre de interes
Și în compozițiile dinamice pot exista mai multe centre de interes. Observă cu atenție fig. A.
Care crezi că sunt acestea?
Să analizăm lucrarea Dansatoare legându-și șireturile,
a lui Edgar Degas:
Este o compoziție dinamică. Construcția personajelor s-a făcut pe axe oblice. Chiar dacă personajele sunt
așezate, dinamismul lucrării este redat prin mișcările
de aplecare ale balerinelor și prin înclinațiile diferite ale
capetelor, ale picioarelor și ale mâinilor, în preocuparea
Edgar Degas, Dansatoare legându-și șireturile A
Rembrandt,
Rondul de noapte B
Aplicații
1. Discută cu un coleg despre tabloul
din fig. B. Faceți o listă cu tot ceea
ce observați în această compoziție.
Folosiți exemplul dat mai sus.
2. Realizați o compoziție cu mai multe
centre de interes, cu un subiect la
alegere.
lor de a-și lega șireturile. Balerinele sunt centrele de interes.
Alternanța formelor și contrastele de culoare conferă tabloului o expresivitate aparte și susțin dinamismul picturii.
În compozițiile dinamice cu mai multe centre de interes, acțiunea pare că se întâmplă (continuă) și în afara
spațiului plastic. Acest lucru se realizează prin posturile
personajelor, prin corp, gesturi, privire etc.
49
Aplicație
Observă cu atenție fig. C și D. Precizează asemănările și deosebirile dintre cele două compoziții cu ajutorul unei
diagrame Venn. Discută cu colegii tăi despre aspectele surprinse: compozițiile sunt statice sau dinamice? Au unul
sau cu mai multe centre de interes? Cum au fost create centrele de interes? Ce poveste spune fiecare tablou?
Georges Seurat,
O duminică după-amiază
pe insula La Grande Jatte
Pieter Bruegel,
Dansul țăranului
C
D
50
4. Recapitulare și evaluare
IV. Povești în culori
Recapitulează discutând cu colegii despre ceea ce ați învățat în unitatea tematică Povești în culori.
Evaluează-te cu ajutorul punctajului dat, la care vei adăuga două puncte din oficiu.
1 p
0,5 p
0,5 p
0,5 p
0,5 p
1 p
2 p
2 p
1. Compoziția statică este … .
2. Marchează cu A (adevărat)
sau F(fals).
Compoziția dinamică:
a. Utilizează linii (axe) de forță
curbe, frânte, oblice, agitate,
contorsionate.
b. Conține motive dinamice,
are un ritm activ, plin de
mișcare, acțiune, forță,
dar și instabilitate.
c. Nu conține contraste
de culoare.
d. Prezintă personaje cu
mișcări teatrale, exagerate,
ilustrează mișcări în cădere,
lupte etc.
3. Ce este centrul de interes?
4. Argumentează de ce tabloul
lui Kitagawa Utamaro, Duș,
este o compoziție dinamică.
(câte 0,5 p pentru fiecare
argument)
5. Realizează, la alegere,
o compoziție statică sau
o compoziție dinamică, cu
mai multe centre de interes.
(1 p pentru respectarea
cerinței și 1 p pentru originalitatea compoziției) Kitagawa Utamaro,
Duș
„Sunt fericiți cei ce
văd frumosul în locuri
obișnuite, acolo unde
alții nu văd nimic. Totul
e minunat, ajunge doar
să ai capacitatea
de a privi cum
trebuie.”
Camille Pissarro
Competențe
specifice:
1.1; 1.2; 1.3;
2.1; 2.2;
3.1; 3.2
V
Simboluri
1. Simbolurile în artă
2. Compoziția decorativă; stilizarea
3. Principii decorative:
repetiția, alternanța, simetria
4. Jocul de fond
5. Recapitulare și evaluare
51
52
V. Simboluri
Lecția 1. Simbolurile în artă
Privește în jurul tău și observă prezența simbolurilor în viața noastră: limba română sau limbile străine folosesc sisteme de simboluri prin care comunicăm; semnele rutiere (fig. A), notele
muzicale sunt simboluri (fig. B); în științe (matematică, biologie, fizică, chimie etc.) se folosesc
simboluri (fig. C); utilizarea computerului presupune cunoașterea multor simboluri etc.
Simbolurile sunt convenții care trebuie cunoscute pentru a fi înțelese. De exemplu, crucea
roșie este un simbol internațional al sprijinului medical (adoptat de Comitetul Internațional al
Crucii Roșii) — roșul este simbolul sângelui, iar crucea simbolizează suferința și caritatea – atitudinea miloasă față de cei care suferă.
În artă, simbolul nu este numai o formă de comunicare de informații, ci și o formă de exprimare a emoțiilor.
Cu ajutorul elementelor de limbaj plastic — punct, linie,
Drum cu
prioritate
Aplicații
1.Observă Copacul gri(fig.D), de PietMondrian.
Privește cu atenție liniile folosite. Ce mesaj
pot transmite?
2. Ce crezi că a vrut să spună Mondrian în fraza
de mai jos?
„Eu cred că liniile orizontale și verticale construite conștient și aduse la armonie și ritm, suplimentate, dacă este necesar, cu alte linii curbe, pot să
devină o lucrare de artă și puternică, și adevărată.“
A B C
D Piet Mondrian,
Copacul gri
formă, culoare etc. —, artiștii creează simboluri cu multiple
semnificații, oferind șansa celor care privesc operele de artă
să descifreze mesajele pe care ei dorescsă le transmită.
53
V. Simboluri
În arta plastică, multe dintre
simboluri sunt forme plastice elaborate, la care artiștii meditează
îndelung. În procesul de creare a
formelor plastice, elementele din
natură, care sunt sursa de inspirație, trec printr-un proces de transformare (fig. A și B).
Lecția 2. Compoziția decorativă; stilizarea
Transformarea se face prin simplificare, fără înlăturarea elementelor
esențiale, fără de care nu s-ar mai putea
reprezenta acela și conținut. Procedeul se
numește stilizare. În procesul stilizării,
detaliile nesemnificative sunt omise și se
scot în evidență particularitățile expresive.
De exemplu, prin stilizare, unei frunze de viță-de-vie i se
reduc doar amănuntele nesemnificative: rupturile, petele,
crestăturile mai puțin importante și i se accentuează forma
generală de frunză cu cinci lobi, marcați prin nervuri simetrice față de axa centrală. În procesul stilizării se recomandă
utilizarea formelor geometrice (fig. C.1, C.2). Cu ajutorul
formelor stilizate, numite și motive, se pot realiza compoziții
decorative foarte interesante (fig. D).
Compoziția decorativă se caracterizează
prin:
• prezența elementelor stilizate;
• repetarea previzibilă a motivelor, prin respectarea unor principii;
• culoare întinsă uniform pe suprafețe delimitate de contururi precise, fără sugerare
a volumului, a apropierii și depărtării, a
mișcării etc. (fig. D).
B
D
A
54
Aplicație
Observă cu atenție un element din natură, la alegere: o floare, un fluture, o frunză, o insectă etc.
Descompune elementul în părți componente —
desenează separat aceste părți, apoi stilizează-le
(simplifică-le) și joacă-te cu formele obținute.
Cei care și-au perfecționat actul comunicării prin
intermediul simbolurilor sunt artiștii populari. În
arta populară românească (dar și a altor popoare)
găsim numeroase motive obținute prin stilizare
(fig. E, F, G), care au în spate un act de gândire profund, șlefuit în timp. Pe orice suport au alessă lucreze
Prin stilizarea elementelor din natură se obțin motive
decorative figurative. Acestea pot fi:
• motive zoomorfe (fig. H) – reprezintă animale (cu titlu
de exemplu, iată câteva semnificații ale acestora: coarnele de berbec semnifică forța, apărarea gospodăriei;
peștele este simbolul unității, al prosperității, al unirii
și comunicării; cal, vacă, câinele – putătorii energiei
pământului; capra, cerbul–imaginea forței generatoare
de viață; perechea de lupi – paznicii casei; lupoaica și
puii – puterea familiei, viața).
• motive vegetale – reprezintă plante (flori, frunze,
ramuri, fructe); motivul rozetei din petale de flori circumscrise sau dublu circumscrise (simbolul vieții)
(fig. I.1, I.2, I.3, I.4, I.5, I.6);
(textil, lemn, ceramică, sticlă, metal etc.), aceștia au pus o
mare încărcătură emoțională în produsele pe care le-au
realizat.Lăzi de zestre, cuiere, furci de tors, mese, scaune,
colțare, porți, costume populare, măști, vase de ceramică
etc. sunt nu numai obiecte utile sau de decor, ci și prilejuri
de a face urări de bine, de noroc, de sănătate etc.
E
I.1
I.2
I.3
I.6 I.5 I.4
H
F G
55
Motivele decorative pot fi obținute și prin combinații de
linii, puncte, figuri geometrice (vezi fig. J, K). În acest caz,
vorbim despre motive decorative nonfigurative.
Aplicație
Imaginează-ți că ești meșter popular și ai de decorat o ladă de zestre sau o poartă a unei gospodării.
Mesajul care trebuie comunicat este legat de urări
de viață lungă și fericire. Schițează decorul pe care
l-ai face folosind motive figurative și nonfigurative.
J K
N
Forma și culoarea unui motiv sunt strâns legate de
materialul pe care se realizează. Într-o compoziție decorativă se folosesc tente plate uniforme, iar motivele figurative se pot combina cu cele nonfigurative (fig. N).
Artiștii populari români folosesc în compozițiile lor
următoarele tipuri de combinații: zigzaguri, unghiuri
deschise, simple sau dublate și umplute cu hașuri, romburi, crucea X în chenare, triunghiuri simple, duble,
semicercuri aflate unul în continuarea celuilalt, intersectate sau unite printr-un ax central, grupuri de semicercuri
(fig. L, M) etc.
L M
56
V. Simboluri
Lecția 3. Principii decorative:
repetiția, alternanța, simetria
Fiecare principiu al artei
decorative poate fi observat
cu ușurință în natură: copacii
se înșiră repetitiv de-a lungul
unui drum, frunzele se repetă
de-a lungul crengilor, florile
alternează cu frunzele etc.
Printre principiile artei decorative se numără: repetiția, alternanța și simetria.
Repetiția – este procesul prin care motivele decorative figurative și nonfigurative sunt așezate ținând
cont de ritm (fig. A, B).
Repetiția se poate face:
• prin succesiune – motivele se vor desena unul
după altul, la distanțe egale, în poziții identice;
• prin alternanță – o succesiune de cel puțin două
motive decorative, diferite ca formă, mărime,
culoare, poziție. Motivele pot alterna diferit:
când unul, când celălalt, în aceeași direcție (spre
stânga sau spre dreapta) etc. (fig. C, D).
A
B
C
D
Aplicație
Realizează o compoziție decorativă în care să
respecți principiul repetiției și al alternanței.
Folosește forme stilizate.
57
Aplicație
Realizează o compoziție decorativă în care să
respecți principiul simetriei. Folosește forme stilizate.
Asemenea repetiției și alternanței, și simetria are
ca sursă de inspirație natura (fig. E). Artiștii din toate
timpurile au fost și sunt fascinați de formele simetrice
spectaculoase ale fluturilor (fig. F).
În compoziția decorativă, motivele pot fi așezate
simetric, la distanțe egale, de-o parte și de alta a
unei axe de simetrie. Axa de simetrie poate fi o linie
dreaptă, curbă, frântă (groasă sau subțire, verticală,
orizontală, oblică, continuă, întreruptă etc.) sau mai
multe linii, de diverse tipuri (fig. G, H).
E F
G
H
58
V. Simboluri
Lecția 4. Jocul de fond
O rețea de linii care împarte o suprafață în părți
egale sau proporționale permite o așezare ritmică a
motivelor (fig. D). Pe o rețea formată din pătrate, de
exemplu, motivele se pot așeza fie în spațiul dintre
liniile rețelei, fie pe linii sau la punctele de intersecție
Jocul de fond este o formă de compoziție ce are
la bază o rețea formată din motive decorative organizate în funcție de principiile decorative (fig. A, B, C).
A
B C
D E F G
ale liniilor (fig. E, F, G). Înainte de a încadra motivele în
rețea, se marchează locul lor, prin puncte sau cu ajutorul
liniilor ajutătoare. În acest fel se vor putea sublinia cele
două direcții de desfășurare a jocului de fond: lungimea și lățimea.
59
Plasarea motivelor în rețea (pe locurile fixate) se
începe de sus în jos și de la stânga spre dreapta, în
linie orizontală,verticală sau oblică, prin completarea
unui rând. După ce motivele au fost desenate, rețelele se șterg sau se întăresc, în așa fel încât să facă
parte din compoziția decorativă, accentuându-i caracterul (fig. H, I, J).
Într-un joc de fond, este recomandat să ținem
seama de următoarele aspecte:
• când elementele sunt foarte simple, se lasă între
ele distanțe mai mici;
• când sunt mai detaliate, se lasă spații mai mari
pentru a le pune în valoare;
H
J
I
• jocul de fond trebuie să dea senzația unei compoziții
închegate.
Jocul de fond este o formă compozițională nelimitată –
el se poate întinde oricât de mult în toate direcțiile, de
aceea nu se recomandă să-i facem chenar pentru a-l termina sau să-l completăm cu alte motive ornamentale. Se
realizează cu mâna liberă, pe hârtie cu caroiaj matematic,
sau pe coală de desen. Opțional, se pot folosi și instrumente precum rigla, compasul etc.
Aplicații
1. Așază ritmic motive, la alegere, pe o foaie
cu liniatură matematică.
2. Creează un joc de fond.
60
O altă formă de compoziție este chenarul (fig. A). Acesta
are rolul de a pune în evidență suprafața pe care o încadrează.
Reguli de care ar trebuisă ținem seama atuncicând realizăm un chenar:
• nu trebuie să fie prea lat;
• tematica lui trebuie să aibă legătură cu restul compoziției — motivele decorative pot fi diferite față de cele
din centru, dar împreună cu acestea ar trebui să se
armonizeze;
• să facă un tot unitar împreună cu fondul pe care îl
încadrează.
Chenarele rotunde, care pot fi realizate pe obiectele de
ceramică,suntsimple, interesante și originale prin măiestria
cu care se combină punctele,
liniile, formele și petele
de culoare (fig. B).
Artiștii populari creează motivele decorative din chenare,
în așa fel încât să
pună în evidență
centrul.
Aplicații
1. Realizează un chenar, repetând un singur motiv decorativ, prin succesiune (unul după altul) — fig. C.
2. Realizează un chenar, repetând două motive decorative prin alternanță (când unul, când celălalt) — fig. D.
3. Ce poți spune despre chenarele obiectului din figura E? Discută cu colegii.
A
D
C
E
61
Lumea noastră este un univers fascinant care așteaptă
să fie descoperit în egală măsură cu mintea, corpul și
sufletul, iar de la artiștii populari putem învăța cel mai
bine să facem acest lucru. Experiențele de lucru cu diferite
materiale ne activează toate simțurile, îmbogățind astfel
cunoașterea (fig. F, G, H, I, J). Privirile ne sunt atrase de
formele elegante sculptate în lemn, cioplite în piatră sau
gravate în metal; ne pot impresiona amestecurile armonioase de culori, texturile combinate inedit etc. Toate acestea pot fi legate de amintiri din copilărie, amintiri despre
oameni, locuri sau momente dragi. Mirosurile de papură,
trestie, răchită, lână etc. ne pot aduce senzația că suntem
mereu în mijlocul naturii și, astfel, ne relaxează. (fig. G-J)
Aplicație
Pregătește în școală, împreună cu colegii, o
expoziție cu obiecte de artă populară din zona
ta. Observați și apreciați simbolurile folosite
de meșterii populari.
G
H
I
J
F
5. Recapitulare și evaluare
1. Ce este stilizarea?
2. Apreciază cu A (adevărat) sau F(fals) afirmațiile următoare.
a. În compoziția decorativă se remarcă prezența elementelor stilizate.
b. În compoziția decorativă motivele sunt dispuse prin respectarea unor principii.
c. În compoziția decorativă culoarea este vibrată.
3. Repetiția este procesul … .
4. Alternanța reprezintă o succesiune … .
5. Simetria înseamnă … .
6. Jocul de fond este … .
7. Observă imaginile A și B. Scrie pe o fișă sau discută cu un coleg despre una dintre cele două
compoziții, la alegere. Ce motive stilizate observi? Ce principii decorative se respectă?
Apreciază-te cu câte 1 p dacă ai răspuns corect la fiecare întrebare.
Recapitulează ceea ce ai învățat pe parcursul acestei unități tematice prin metoda Turnirul întrebărilor reciproce.Formează pereche cu un coleg. Adresați-vă reciproc, pe rând, întrebări despre ceea ce ați aflat, ați făcutși ați
simțit la orele de educație plastică.La final, apreciați cea mai interesantă întrebare și cel mai complexrăspuns dat.
Autoevaluează-te apoi cu ajutorul itemilor de mai jos. Se acordă 2 p din oficiu.
1 p
1 p
1 p
1 p
1 p
1 p
2 p
V. Simboluri
A B
62
„În viață,
frumusețea
dispare.
În artă, nu.”
Leonardo
da Vinci
Competențe
specifice:
1.2; 1.3
V I
Pagini
din istoria artei
românești
1. Preistoria și Antichitatea
2. Epoca Medievală
3. Arta românească în secolul al XIX-lea
4. Arta românească în prima jumătate a secolului XX
5. Recapitulare și evaluare
63
64
VI. Pagini din istoria artei românești
Lecția 1. Preistoria și Antichitatea
La fel ca în restul Europei, în spaţiul carpato-danubiano-pontic Neoliticul începe din mileniul al VII-lea î.Hr.
Teritoriul României este bogat în capodopere străvechi,
care datează din Epoca Pietrei. Cele mai vechi mărturii
descoperite până acum aparțin Neoliticului.
Cultura Hamangia (după numele localităţii) s-a extins
în Dobrogea și sud-estul Munteniei (mileniile IV–II î.Hr.);
este renumită pentru varietatea de forme ceramice și prin
sculpturile de mici dimensiuni descoperite aici, de exemplu, Gânditorul și Femeia șezând (de la Cernavodă) (fig. A).
Caracteristică pentru obiectele din ceramică este culoarea castanie, iar decorul este incizat sau excizat. Motivele
predominante sunt meandrul și triunghiul.
Figurine – statui de dimensiuni mici.
Neolitic – perioadă din istoria omeniriice urmează perioadei mezolitice (pe teritoriul României durează între anii
6600−3200 î.Hr.).
Vase antropomorfe – vase cu o formă simplificată, ce
amintește de figura omului (fig. B).
Până în zilele noastre s-au păstrat splendide obiecte
din ceramică care aparțin culturii Cucuteni – obiecte din
ceramică, figurine pentru cult, vase antropomorfe (fig. C, D)
etc. Cultura Cucuteni a apărut în mileniul al V-lea î.Hr. și a
fost prezentă în România, Republica Moldova și Ucraina.
Pe teritoriul actual al României s-a manifestat în Moldova,
sud-estul Transilvaniei, nord-estul
Munteniei și Basarabia. Este
caracteristic decorul cu forme
geometrice, în care predomină spirala.
Ceramica din
cultura Cucuteni
reprezintă apogeul
civilizației neolitice
înainte de venirea triburilor indo-europene.
A
B
D
Arta străveche neolitică este marcată de ceramică
ornamentată cu decorațiuni incizate, excizate sau pictate
policrom, cu caracter geometric. În urma cercetărilor
arheologice, Neoliticul a fost împărțit în mai multe culturi. Iată câteva dintre ele: cultura Starčevo-Criș, Boian,
Hamangia, Cucuteni, Gumelnița.
Gânditorul și
Femeia șezând
Vas antropomorf
Vase Cucuteni
65
Mai târziu, din Epoca Bronzului, pe teritoriul României
au fost găsite numeroase tezaure:vase, brăţări, pandantive și alte podoabe din aur.
Fiecare popor este strâns legat de strămoșii pe care
îi are.
Locuitorii de pe teritoriul cuprins între râul Tisa (la
vest), Nistru și Marea Neagră (la est), Dunăre (la sud)
și Carpații Păduroși (la nord) se numeau geto-daci.
Romanii îi numeau daci, iar grecii, geți. Ei sunt, alături de romani, strămoșii poporului român. Herodot,
părintele istoriei, i-a numit (în 440 î.Hr.): „cei mai
viteji și mai cinstiți dintre traci”. Aceasta este cea mai
veche informație despre ei. Burebista (secolul I î.Hr.)
și Decebal (secolul I d.Hr.) au fost doi dintre cei mai
puternici regi ai dacilor.
Capitala Daciei a fost la Sarmizegetusa Regia (cea
regească), în Munții Orăștiei, județul Hunedoara
(fig. E).
După ce romanii i-au cucerit pe daci, au mutat
capitala și au numit-o Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Ruinele ei se află în comuna Sarmizegetusa (situată
la 40 km de Sarmizegetusa Regia).
Datorită reliefurilor reprezentate pe Columna lui
Traian, dar și a altor sculpturi realizate de romani,
avem informații despre înfățișarea dacilor, despre
vestimentația acestora (fig. F, G). Tot de acolo putem
E
F
H
Ruinele de la
Sarmizegetusa Regia
Arcul lui Constantin,
Roma – detaliu
Monumentul
de la Adamclisi
Columna lui Traian,
Roma – detaliu
afla despre stindardul (steagul) pe care dacii îl purtau în
luptă. Steagul avea formă de balaur cu cap de lup și trup
de șarpe.
Foarte multe alte informații despre viața, limba și obiceiurile daco-geților apar în scrierile lui Ovidiu, poetul
roman care a fost exilat în anul 8 d.Hr., în Tomis (astăzi,
orașul Constanța).
Tropaeum Traiani este un monument ridicat de romani
în 109 d.Hr. pentru a comemora cucerirea dacilor de către
împăratulTraian, în Bătălia de la Adamclisi. Azi, acolo este
un muzeu, construcția actuală datând din 1977 (fig. H).
66
Sit arheologic – un teren care
cuprinde vestigii arheologice, precum structuri arhitecturale, urbanistice, tehnice, amenajări, precum
și alte urme ale civilizației umane.
După retragerea romanilor, pe
teritoriul Daciei au avut loc mai multe
invazii ale popoarelor migratoare. Au
fost descoperite mărturii ale trecerii
acestora, una dintre ele, foarte valoroasă, este Tezaurul de la Pietroasa.
Acesta este un tezaur arheologic format din
mai multe obiecte din aur, descoperit în anul
1837, în localitatea Pietroasele, jud. Buzău.
Din numărul total de piese, s-au recuperat
doar 12 obiecte. Tezaurul a fost datat în
secolul al IV-lea d.Hr. și atribuit vizigoților.
Arheologii afirmă că această comoară
aparținea unui rege, probabil Athanaric,
care o folosea în anumite ocazii cum ar fi
solemnități religioase sau ospețe. Tezaurul de la
Pietroasa se află astăzi expus în Muzeul Național de
Istorie a României, București (fig. K,L, M, N).
Mărturii despre lumea geto-dacilor vin și de la obiectele descoperite prin săpături arheologice. Astăzi, multe
dintre cetățile geto-dacice sunt dispărute, doar ruinele
I J Ruinele cetății Costești-Blidaru Ruinele de la Capidava
câtorva au fost descoperite și sunt situri arheologice –
Capidava, Sucidava, Costești-Blidaru, Sarmizegetusa
Regia ș.a. (fig. I, J).
67
VI. Pagini din istoria artei românești
Lecția 2. Epoca Medievală
Datorită coloniștilor sași și a ordinelorcălugărești,stilul
romanic se instalează pe teritoriul Transilvaniei în sec. al
XIII-lea. Aproape concomitent se întrepătrund caracteristicile stilului gotic.
Stilul gotic, ajuns la maturitate în Europa, pătrunde în
Transilvania în sec al XIV-lea, odată cu dezvoltarea orașelor. În sec al XVIII-lea, odată cu ocupația austriacă, stilul
baroc influențează arta pe teritoriul transilvănean.
Frescele și altarele poliptice sunt tehnicile prin care
este reprezentată pictura.
Sculptura
Frații Martin și Gheorghe din Cluj introduc pentru
prima oară în Europa Medievală sculptura de piață
publică, independentă de monumentul de arhitectură.
2.1. Transilvania
Se poate vorbi despre arta medievală românească începând cu sec. al XI-lea în Transilvania și al XIV-lea în Țara
Românească și Moldova, până la jumătatea sec. al XIX-lea.
Specific Evului Mediu din punct de vedere artistic este
stilul romanic și gotic în Transilvania și stilul bizantin în
Țara Românească și în Moldova.
Arhitectura este forma artistică reprezentativă pentru
Evul Mediu. Pictura, sculptura, artele decorative sunt
subordonate arhitecturii.
A Biserica Sf. Mihail din Cisnădioara
Biserica din Densuș B
Arhitectură religioasă barocă (fig. D)
D Domul romano-catolic din Timișoara
Arhitectură religioasă romanică
Biserica evanghelică Sf. Mihail de la Cisnădioara – 1223
(fig. A); construcția nu a suferit schimbări în timp și din
acest motiv este considerată cea mai veche construcție
romanică din România. Alt exemplu de arhitectură romanică este biserica din Densuș. (fig. B).
Catedrala Sf. Mihail, Cluj-Napoca – sec. al XV-lea
C
Arhitectură religioasă gotică (fig. C)
68
2.2. Țara Românească
În Țara Românească, ansamblurile de arhitectură
religioasă au fost ridicate de domnitori, de ierarhii
bisericii și de boierii mari și mici. Construcțiile au
urmărit arhitectura bizantină și cea sud-dunăreană.
Primele mănăstiri s-au construit la Vodița și la
Tismana (fig. A), în Oltenia, parte a Țării Românești.
Arhitectura civilă se regăsește în reședințele domnești și capitalele au fost în Muntenia, parte a Țării
Românești, la Câmpulung, Curtea de Argeș, Târgoviște
(fig. B) și București. Ruinele lor sunt astăzi conservate
și sunt muzee.
În pictură se disting trei ipostaze: fresca, icoana pe
lemn și miniatura. Ctitorii erau pictați la interior într-un
tablou votiv (fig. C).
Sculptura este decorativă și este prezentă numai
la ornamentarea ferestrelor,
a ușilor și a coloanelor. (fig. D)
Artele decorative s-au
dezvoltat foarte mult. Tehnici
și genuri de artă decorativă
din Transilvania sunt: broderia religioasă și veșmintele;
argintăria – obiecte bisericești, ferecături de cărți sau
de icoane, podoabe; armurăria și ceramica.
Stilul brâncovenesc. Numele stilului provine de la cel
al domnitorului Constantin Brâncoveanu. În arta românească, acest stil acoperă perioada de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. În secolul
al XVIII-lea, stilul brâncovenesc devine stil național și se
extinde în Țara Românească și în Transilvania. Este considerat „primul stil românesc” și mai este cunoscut sub
numele de „stil românesc renascentist”.
Elemente ale arhitecturii brâncovenești sunt logiile,
galeriile și pridvoarele.
Principala ctitorie de cult a lui Constantin Brâncoveanu
este la Hurezi (fig. E), un vast ansamblu de arhitectură
monastică din Ţara Românească.
Mănăstirea Tismana
B
C
E
A
Curtea Domnească Târgoviște
Biserica mănăstirii Hurezi
Biserica domnească Sf. Nicolae
din Curtea de Argeș, tabloul votiv
69
2.3. Moldova
După întemeierea statului Moldovei (1359), o atenție deosebită a fost acordată construirii de cetăți fortificate; aveau
ziduri groase de 3 m, cu turnuri, drumuri de strajă, creneluri,
pod mobil peste prăpastie, cu apartamente și multe încăperi
(fig. A). Au fost construite și curți domnești, fortificate (arhitectură civilă), care azi sunt ruine.
Arhitectura religioasă a fost la început influențată de arta
occidentală; elemente romanice și gotice s-au împletit cu cele
bizantine.
Cea maiveche biserică de zid care s-a păstrat este mănăstirea
Bogdana din Rădăuți (fig. B).
Cu biserica mănăstirii Sucevița, ctitorie a boierilor Movilești,
se încheie perioada clasică a stilului moldovenesc (fig. D).
Pictura în arta medievală din Moldova s-a manifestat în domeniul miniaturii, al frescei și în icoane, începând cu sec. al XVII-lea.
Cea maiveche mărturie a artei picturii este o operă de miniatură realizată de Gavril Uric, în anul 1429.
Pictura exterioară a bisericii Voroneț (fig. C) este considerată
cel mai reușit ansamblu al picturii medievale moldovenești.
Sculptura în spațiul medieval moldovenesc nu a cunoscut o
prea mare dezvoltare. Pot fi amintite reliefuri sculptate în piatră
și iconostasele-capodopere ale sculpturii în lemn.
Arta broderie iși arta metalelor au cunoscut perioade de înflorire. Broderia a atins niveluri maxime în secolele al XV-lea și
al XVI-lea prin calitatea excepțională a pieselor lucrate (fig. E).
Cetatea de Scaun a Sucevei
Steag de luptă (din timpul
lui Ștefan cel Mare)
A
Mănăstirea Bogdana, Rădăuți
B
E
Biserica mănăstirii Voroneț
Biserica
mănăstirii Sucevița
D
C
Aplicație
Analizează și compară arhitectura medievală de pe teritoriul românesc; observă detaliile care fac diferența între
regiuni și perioade. Descoperă
și alte construcții medievale.
70
Țările Române sunt cuprinse și ele de febra schimbării. Ideea de conștiință și unitate națională va marca
întregul secol. Arta va reflecta acest ideal al românilor în toate manifestările ei, arhitectură, pictură și
sculptură (fig. A). Revoluția de la 1848 va fi punct de
răscruce al dezvoltării artelor.
La începutul secolului, arhitectura răspunde nevoilor claselor sociale. Apar prăvăliile, hanurile orășenești (fig. B) și hanurile la drumul mare.
Lecția 3. Arta românească în secolul al XIX-lea
VI. Pagini din istoria artei românești
Călătoriile și studiile în străinătate ale românilor conduce la asimilarea stilurilor europene. Stilul neoclasic
(fig. D) este primul care pătrunde și schimbă arhitectura.
Orașele se dezvoltă, sunt sistematizate și restructurate.
După 1848, apare stilul eclectic (fig. C) și, odată cu dezvoltarea economică,crește și ritmul construcțiilor destinate
instituțiilor de stat: ministere, școli, palate de justiție.
În toată Europa, în secolul al
XIX‑lea au loc mari revoluții ideologice, politice și culturale; astfel
începe epoca modernă.
Conceptul de modern în istoria
artei se referă la influența occidentală în ceea ce privește abordarea
laică a subiectelor și îndepărtarea
de subiectele religioase.
Hanul lui Manuc, București
Theodor Aman, Proclamarea Unirii
B
A
71
Personalități de seamă ale artei românești din
această perioadă sunt: arhitectul Alexandru Orăscu și
Ion Mincu, fondatorul școlii românești de arhitectură
și creator al stilului neoromânesc.
În secolul al XIX-lea, după Unirea Principatelor, prin
decretul dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza se
înființează în București, în 1864, Școala Națională de
Arte Frumoase, cu secțiile pictură, sculptură, gravură,
arhitectură, estetică, desen linear, istorie și perspectivă.
Sculptori care se remarcă sunt: Karl Storck (fig. E),
primul profesor la catedra de sculptură a școlii nou înființate, Ion Georgescu, Ștefan Ionescu-Valbudea.
Palatul C.E.C., București
Ateneul Român, București
Karl Storck , Spătarul Mihail
Cantacuzino, București
C
D E
72
Nicolae Grigorescu și Ion Andreescu studiază în
Franța, pictează în cadrul Școlii de la Barbizon influențați de impresioniști (fig. C, D).
Pictori Constantin Daniel Rosenthal, Barbu Iscovescu și
Ion D. Negulici surprind în portrete revoluționarii de
la 1821 și 1848.
Personalitățile artistice ale picturii după 1848 sunt:
Gheorghe Tattarescu (fig. A) și Theodor Aman; formați amândoi în străinătate, în Paris și, respectiv, în
Roma, sunt întemeietorii Școlii de Arte Frumoase.
Theodor Aman este considerat primul artist
modern (fig. B), influențând și grăbind prin activitatea lui deschiderea spre modernitate a Principatelor.
Ștefan Luchian studiază și el la München și Paris, fiind ultimul mare pictor român reprezentativ din secolul XX (fig. E).
Gheorghe Tattarescu,
Portretul lui Nicolae Bălcescu Theodor Aman, Bal mascat în atelier
Ion Andreescu,
Stradă din Barbizon
în timpul verii
Nicolae Grigorescu,
Femeie pe litoral
Ștefan Luchian,
Safta florăreasa
A B
C D E
73
Lecția 4. Arta românească în prima
jumătate a secolului XX
VI. Pagini din istoria artei românești
Arhitectură neoromânească
Arhitectură Art Nouveau
În arhitectură, la începutul secolului XX, se
vor manifesta stilul neoromânesc (fig. A) și
curentul Arta 1900 cu influențe din curentele Art Nouveau francez în regat (fig. B) și
SecesiuneavienezășimaghiarăînTransilvania.
Arhitecți de seamă din această perioadă sunt:
Nicolae Ghica-Budești (fig. A), Petre Antonescu
(fig. B), Grigore Cerchez, Victor Ștefănescu.
Muzeul Țăranului Român, București
Cazinoul de la Constanța
Imobilul ARO, București
În perioada interbelică apar tehnici și materiale noi de
construcție: betonul armat, placajele din piatră, ferestrele
metalice. În proiectarea clădirilor, arhitecții au urmărit funcționalismul, pragmatismul, formele laconice, dar și grija pentru
calitate, finisaj, eleganță (fig. C).
Dintre arhitecții moderni, amintim pe Horia Creangă (fig. C),
Duiliu Marcu, Octav Doicescu – arhitecți moderni.
A
C
B
Istoria frământată a Europei
va împărți prima jumătate a
secolului în perioade cu caracteristici bine definite: perioada
până la izbucnirea Primului Război Mondial și perioada interbelică. Arta va fi
direct influențată cu manifestări diferite
în cele două perioade.
74
În pictură,La Belle Époque este perioada de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la începutul Primului
Război Mondial. După cum ai aflat în lecția anterioară, Ștefan Luchian este pictorul care face trecerea
în secolul XX (fig. D).
Contemporani cu el sunt pictorii Nicolae Vermont,
Ipolit Strâmbu (fig. E), Cecilia Cuțescu-Storck; în arta
lor se regăsesc tendințe impresioniste, primitiviste,
fove sau expresioniste.
După 1918, pictorii își schimbă brusc maniera de a
picta și viziunea asupra artei.
Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza,
Iosif Iser, Camil Ressu sunt doar câțiva dintre marii pictori români ai secolului XX. Impresioniști sau cubiști,
expresioniști sau fovi, mari desenatori și coloriști au
influențat decisiv pictura românească (fig. F, G, H, I).
Ștefan Luchian, Lăutul
Gheorghe Petrașcu, Pe faleză sub umbrelă
Theodor Pallady, Autoportret Ipolit Strâmbu, La piață
D
F
G E
75
Sculptura românească va fi marcată de
Dimitrie Paciurea (fig. K)și Constantin Brâncuși.
Sunt reformatorii concepției asupra raportului
volum–spațiu–timp. Deși amândoi sunt școliți
în Franța, doar Brâncuși influențează definitiv
sculpturamondialămodernă, a eliberat sculptura
de imitația naturii, a exprimat esența lucrurilor,
a formei pure (fig. J).
Alături de cei doi mari sculptori, se remarcă
Frederic Storck, Ion Jalea, Cornel Medrea,
Oscar Han, Gheorghe Anghel și încă mulți alții
pe care te invit să-i descoperi singur.
Nicolae Tonitza,
Portret de fetiță
Iosif Iser,
Familie de tătari
Dimitrie Paciurea,
Gigantul, București,
parcul Carol
Constantin Brâncuși,
Sărutul
H I
K
J
Aplicație
Observă reproducerile de pe paginile 74 și 75.
Ce genuri ale picturii au fost abordate de către artiști?
Ce tipuri de compoziții sunt?
Descoperă și alte lucrări realizate de artiștii studiați.
5. Recapitulare și evaluare
I. Transcrie pe caiet propozițiile de mai jos și completează spațiile libere cu informațiile pe care le
găsești în lecție:
1. Pe teritoriul românesc, au fost descoperite obiecte din ceramică, sculpturi de mici dimensiuni,
precum ... și ... , care aparțin culturii ... din perioada ... . Alte tipuri de obiecte din ceramică cu
decor în care predomină spirala aparțin culturii ... .
2. În epoca medievală stilurile caracteristice din Transilvania au fost ... și ... . În Țara Românească
și Moldova a fost caracteristic stilul ... .
3. După Unirea Principatelor, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat, prin decret, ... din ... .
Întemeietorii ei sunt pictorii ... și ... .
4. ... , ... , ... , ... , ... sunt câțiva dintre pictorii care, după 1918, și-au schimbat maniera de a picta.
Cel care a influențat decisivsculptura mondială modernă a fost ... .
II. Alege răspunsurile corecte și notează-le pe o fișă din mapa ta de lucru:
1. Mănăstirea Hurezi a fost construită în stilul:
a) gotic b) brâncovenesc c) romanic d) bizantin
2. Tezaurul arheologic de la Pietroasa aparține:
a) romanilor b)vizigoților c) hunilor d) dacilor
3. Arta 1900 este un/o: a) pictură b) curent c) sculptură d) monument
4. Ion Mincu a fost un: a) arhitect b) sculptor c) pictor d) domnitor
III. Pune în corespondență coloana A cu coloana B:
Coloana A Coloana B
Sarmizegetusa Regia a fost capitala neoromânesc
Biserica Sf. Mihail de la Cisnădioara este o construcție în stil Theodor Aman
A influențat în mod decisivsculptura mondială modernă Munteniei
Ion Mincu este creatorul stilului romanic
Este considerat primul artist român modern Constantin Brâncuși
Câmpulung a fost capitala Daciei
IV. Redactează un eseu despre o epocă studiată. Scrie despre premisele istorice, locul de desfășurare, caracteristicile stilistice, reprezentanții de seamă și alte lucruri interesante pe care le-ai
descoperit singur.
Recapitulează ceea ce ai învățat în unitatea tematică Pagini din istoria artei românești și evaluează-te.
La punctele de mai jos adaugă două puncte din oficiu.
0,5 p
0,5 p
0,5 p
0,5 p
0,25 p
0,25 p
0,25 p
0,25 p
0,5 p
0,5 p
0,5 p
0,5 p
0,5 p
0,5 p
2 p
76
VI. Pagini din istoria artei românești
77
Recapitulare finală
Felicitări! Ai mai încheiat o etapă de călătorie și de învățare despre vasta lume a artelor
plastice. Recapitulează tot ceea ce ai învățat în acest an școlar, printr-un proiect pe care îl poți
realiza împreună cu colegii.
Împărțiți-vă în grupuri mici și trageți la sorți un
număr egal de bilețele care să cuprindă cerințe asemănătoare celor de pe această pagină, pe care le
pregătiți înainte, împreună, în timp ce recitiți unitățile
Ce materiale și instrumente
ai folosit pe parcursul acestui
an la Educație plastică?
Ce este peisajul și ce
tematici poate avea?
Desenează un motiv stilizat.
Realizează un crochiu, ­folosind mediul
în care lucrezi, ca sursă de inspirație.
Folosește simetria într-un desen.
Care sunt pașii necesari în
realizarea unui peisaj?
Desenează motive stilizate
simple, care alternează.
Care este diferența dintre valorația
în creion și valorația în cărbune?
Ce este perspectiva
liniară unghiulară?
Prin ce se caracterizează
compozițiile statice?
Prin ce se caracterizează
compozițiile dinamice?
Ce poți spune despre
contrastul clarobscur?
Prezintă câteva recomandări pentru realizarea unui studiu reprezentând natură statică, prin desen.
Cum se poate realiza
modularea în pictură?
Spune prin ce
se caracterizează
un joc de fond.
Ce poți spune despre stilul brâncovenesc?
Ce este centrul de interes?
Dă exemple de semnificații ale culorilor.
Ce elemente are la bază
perspectiva liniară frontală?
tematice parcurse. Fiecare grup va răspunde în scris, pe o
coală A5,colorată, la cerințele de pe bilete. La final, uniți-le,
prin lipire, într-un afiș realizat cât mai creativ. Apreciați-vă
munca în echipă,conform autoevaluării de la pag. 78.
78
Autoevaluare de grup
Clasa/Data/Numele membrilor din grup:
______________________________________________
În echipă, decideți care sunt răspunsurile care descriu cel mai bine
munca realizată împreună. Completați cu comentarii specifice.
– Am terminat sarcina la timp; am utilizat eficient timpul dat.
– Ne-am încurajat reciproc și am cooperat.
– Am folosit vocea de interior în comunicare.
– Fiecare și-a exprimat ideile și a ascultat/a apreciat ideile celorlalți.
– Cel mai bine ne-am descurcat la ... .
– Ne-am descurcat mai puțin bine la ... .
– Data viitoare, am putea îmbunătăți ... .
79
Dicționar la purtător
A ctitori – a întemeia, a fonda, a pune bazele
unei biserici, unei mănăstiri
Acromatic – lipsit de culoare
Altar poliptic – pictură executată pe mai multe
panouri care cuprind fiecare o scenă dintr-un
ansamblu compozițional
Aplatizarea desenului – acțiune prin care
se reduce sau se creează lipsa volumului
într-un desen
Arhitectură monastică – arhitectură mănăstirească
Barochist / barochism – adept al barochismului/tendința artistică ce se manifestă prin
ornamentare excesivă și efecte teatrale
Corectitudine formală intrinsecă – creație
artistică în funcție de propriile valori și
sentimente
Culori estompate – culori lipsite de strălucire,
șterse, pierdute, lipsite de contur
Decorațiuni excizate – ornamente realizate
prin scobirea și tăierea suprafețelor
Decorațiuni incizate – ornamente realizate
cu ajutorul tăieturilor și zgârieturilor
Degradeuri – pierderea treptată a intensității
unei culori
Demitenta –valoare intermediară de ton, între
clar și întunecat
Efect contre-jour – luminarea unor obiecte din
partea opusă aceleia din care privim
Ferecătură de carte – îmbrăcăminte din
metale prețioase, decorată și ornamentată
Forme laconice – forme austere, concise,
simple
Iluzie de adâncime – crearea efectului
de volum
Inocență – nevinovăție
Logie – construcție exterioară a unei clădiri,
acoperită și deschisă către exterior printr-un
șir de arcade sprijinite pe coloane sau stâlpi
Meandrul (motiv) – ornament cu linii șerpuite,
ce simbolizează cursul unei ape sau drumuri
întortocheate
Monocromatic – care utilizează o singură
culoare sau numai alb, negru ori gri
Neolitic – perioadă din istoria omenirii
Pandantiv – element de construcție în forma
unui triunghi sferic, aflat între arcele ce
susțin o cupolă
Policromatic–care utilizează o paletă largă
de culori
Pragmatism – atitudinea unei persoane care
se adaptează în fața oricărei situații, care ia
în calcul doar eficacitatea
Preliminar – o acțiune ce se întâmplă înainte
de evenimentul principal
Pridvor – încăpere cu arcade pe stâlpi, aflată la
intrarea unei biserici, precedând pronaosul
Sens conotativ – sensul figurativ al unui cuvânt
Sens denotativ – sensul propriu al unui cuvânt
Tabloul votiv – o pictură întâlnită adesea în
bisericile creștine, în care sunt reprezentați
ctitorii bisericii oferind macheta bisericii.
Este deosebit de popular în arta bizantină
Tușe de culoare – modalitate de aplicare
a culorilor cu pensula, urmele vizibile ale
pensulelor lăsate pe pânză, pe hârtie etc.
Nicolae Grigorescu,
Andreescu la Barbizon
80
Programa școlară poate fi accesată la adresa:
http://programe.ise.ro.
Educație plastică
M
- Clasa a VII-a
Manualul este prezentat
în variantă tipărită
și în variantă digitală.
Varianta digitală are un
conținut similar celei tipărite.
În plus, cuprinde o serie de
activități multimedia interactive
de învățare (exerciții interactive,
jocuri educaționale, animații,
filme, simulări).
ISBN 978-606-33-4029-1
Tradiție din 1989