www.isbn.ro/35077

ISBN 978-606-683-507-7 / 9786066835077

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Biologie. - Clasa a V-a.

Editura Didactica Publishing House.

Autori.
Adriana Simona POPESCU.
Gina BARAC.
Marinela ROȘESCU.
Florica ALEXANDRESCU.
Daniela PETROV.
Cristian GURZU.
Valer CERBU.

ISBN 978-606-683-507-7
Manualul a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 5268/03.10.2017,
în urma evaluării și este realizat în conformitate cu Programa școlară aprobata prin OM Nr.
3393 /28.02.2017 pentru disciplina Biologie, clasa a V-a.
Acest manual este proprietatea
Ministerului Educației Naționale
116.111
Numărul de telefon european
de asistenţă pentru copii:
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
Biologie: - Clasa a V-a
Adriana Simona POPESCU
Gina BARAC
Marinela ROȘESCU
Florica ALEXANDRESCU
Daniela PETROV
Cristian GURZU
Valer CERBU
Referent științific:
Conf. univ. dr. Alexandra Simon-Gruița, Facultatea de Biologie, Universitatea din București
Editor: Florentina Ion
Redactori: Gina Palade, Luminița Volintiru
Tehnoredactor: Mihaela Nicolae
Corector: Gabriela Ilincioiu
Ilustrații: Dreamstime, Shutterstock
Versiunea digitală: Infomedia Pro
Copyright © 2017 Didactica Publishing House – Toate drepturile rezervate.
Adresa: Bd. Splaiul Unirii nr. 16, Clădirea Muntenia Business Center, etaj 5, sector 4, București
Pentru informații și comenzi:
tel./fax: 021 410.88.18; 021 410.88.10
e-mail: office@edituradph.ro
www.edituradph.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Biologie: - Clasa a V-a / Adriana Simona Popescu, Gina Barac,
Marinela Roşescu, . – Bucureşti : Didactica Publishing House, 2017
ISBN 978-606-683-507-7
I. Popescu, Adriana
II. Barac, Gina
III. Roşescu, Marinela
57
Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și în format digital.
Inspectoratul Școlar.
Școala / Colegiul / Liceul .
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT:
Anul Numele elevului Clasa Anul
școlar
Aspectul manualului*
format tipărit format digital
la primire la predare la primire la predare
1
2
3
4
*Pentru precizarea aspectului manualului se vor folosi următorii termeni: nou, îngrijit, neîngrijit, deteriorat.
• Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile scrise în tabelul de mai sus sunt corecte.
• Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.

••
CUPRINS.
Unitatea 1 – Laboratorul de biologie.
Să cunoaștem laboratorul de biologie / 8
Metode și instrumente de investigare a mediului înconjurător / 11

Unitatea 2 – Viețuitoare din mediul apropiat și mai îndepărtat.

Viețuitoarele și mediul lor de viață / 14
Relațiile dintre viețuitoare și factorii abiotici / 17
Relații dintre viețuitoare / 20
Recapitulare / 24
Verifică-ți cunoștințele! / 24
Viețuitoarele din grădina de legume / 26
Viețuitoarele din livadă / 30
Viețuitoarele din parc / 34
Verifică-ți cunoștințele! / 37
Viețuitoarele din pajiștile de stepă / 38
Viețuitoarele din pajiștile de munte  / 42
Viețuitoarele din pădurile de foioase / 46
Viețuitoarele din pădurile de conifere / 50
Viețuitoarele din ape stătătoare / 54
Viețuitoarele din ape curgătoare / 58
Verifică-ți cunoștințele! / 62

Unitatea 3 – Alte medii de viață din țara noastră și din alte zone ale planetei.

Peștera  / 64
Delta Dunării / 68
Marea Neagră / 72
Tundra / 76
Deșertul  / 78
Savana și pădurea tropicală umedă / 81
Recapitulare  / 84
Verifică-ți cunoștințele! / 84

Unitatea 4 – Grupe de viețuitoare.

VIEȚUITOARELE DE PE TERRA.
Grupa bacteriilor / 86
Grupa protistelor / 89
Grupa fungilor (ciupercile) / 92
Grupa plantelor  / 96
Plante fără flori.
• Mușchii / 96
• Ferigile / 97
Plante cu flori.
• Gimnospermele  / 100
• Angiospermele / 101
Grupa animalelor / 104
Animale nevertebrate / 104
Animale vertebrate.
• Vertebratele poichiloterme / 108
• Vertebratele homeoterme / 111
Recapitulare finală / 114
Verifică-ți cunoștințele! / 115

Bareme de corectare / 116

●●

Instrucţiuni de utilizare a manualului
Manualul cuprinde patru unități de învățare:
Unitatea 1. Laboratorul de biologie
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
Unitatea 3. Alte medii de viaţă din ţara noastră și din alte zone
ale planetei
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
Titlul
lecției
Numărul și
denumirea
unității
Amintește-ţi! – actualizarea cunoștinţelor
dobândite anterior de către elevi
Descoperă! – prezentarea
conținutului științific al lecției
Reţine! – sfaturi utile
și recomandări practice
Află mai multe! –
informații facultative
adecvate conținutului lecției
Știaţi că. – informații
și curiozități despre lumea vie,
corelate cu conținutul lecției
Manualul de Biologie pentru
clasa a V-a propus este elaborat în
conformitate cu programa școlară de
Biologie - Clasa a V-a, urmărind
formarea la elevi a competențelor
generale și specifice vizate de
aceasta.
Manualul de Biologie urmărește,
prin conținutul său, formarea
la elevi a competențelor necesare
pentru observarea și explorarea
lumii vii în ansamblul ei, dar și a
componentelor, proceselor și fenomenelor
caracteristice acesteia. În
cadrul fiecărei lecții, elevii au posibilitatea
să-și dezvolte cunoaș -
terea pornind de la observarea și
explorarea mediului de viață apropiat
sau mai îndepărtat, a relațiilor
dintre viețuitoare și mediul lor de
viață, descoperind astfel locul acestora
în natură.
Manualul contribuie la dezvoltarea
capacității elevilor de a
rezolva situații din viața cotidiană,
de a proiecta un demers investigativ
pentru a verfica o ipoteză de lucru,
de a înregistra și prelucra date rezultate
din activități experimentale
și de a formula concluzii, de a realiza
unele produse utile pentru activitățile
curente. Prin parcurgerea
conținuturilor și activităților practice
propuse, elevii își formează un stil de
viață sănătos și un comportament
ecologic pentru un mediu curat.
Manualul tipărit este însoțit
de manualul digital care cuprinde
informații noi în completarea celor
din manualul tipărit.
Lecțiile sunt structurate astfel:
5
Recapitulare –
sistematizarea
cunoștințelor
Lucrare de laborator – activități
practice care se desfășoară în laborator
AMII static – observare, dezbatere
AMII inter -
activ –
exerciții și
probleme
pe suport
electronic
AMII animat – fi lme, animații
Joc în echipă –
activitate de grup
Dicţionar – explicarea unor termeni noi introduși în lecție
Teme și aplicaţii – aplicarea cunoștințelor și deprinderilor
în contexte noi, pentru obținerea feedbackului învățării
Activitate practică – formarea unor deprinderi de
lucru în laboratorul de biologie și pe teren, având în vedere
caracterul practic-aplicativ al disciplinei
Proiect – modalitate de evaluare complementară a cunoștințelor,
deprinderilor, aptitudinilor prin aplicații concrete
Verifică-ţi cunoștinţele! –
evaluarea competențelor după
parcurgerea uneia sau mai multor
unități de învățare
Structura manualului digital:
6
Unitatea Lecții Competențe generale și specifice
Unitatea 1
Laboratorul
de biologie
Să cunoaștem laboratorul
de biologie
Metode și instrumente
de investigare a mediului
înconjurător
1. Explorarea sistemelor biologice, a proceselor și a fenomenelor,
cu instrumente și metode științifice
1.1. Extragerea informațiilor din texte, filme, tabele, desene, scheme, ca surse
pentru identificarea caracteristicilor unor sisteme biologice, a unor procese
și fenomene
1.2. Realizarea dirijată a unor activități simple de investigare pe baza unor fișe
de lucru date
3. Rezolvarea unor situații-problemă din lumea vie pe baza gândirii
logice și a creativității
3.1. Identificarea caracteristicilor sistemelor biologice pe baza modelelor
3.2. Utilizarea unor algoritmi cunoscuți în investigarea lumii vii
Unitatea 2
Viețuitoare
din mediul
apropiat și mai
îndepărtat
Viețuitoarele și mediul lor de
viață
Relațiile dintre viețuitoare și
factorii abiotici
Relații dintre viețuitoare
Viețuitoarele din grădina de
legume
Viețuitoarele din livadă
Viețuitoarele din parc
Viețuitoarele din pajiștile
de stepă
Viețuitoarele din pajiștile
de munte
Viețuitoarele din pădurea
de foioase
Viețuitoarele din pădurea
de conifere
Viețuitoarele
din ape stătătoare
Viețuitoarele
din ape curgătoare
Recapitulare
Verifică-ți cunoștințele!
1. Explorarea sistemelor biologice, a proceselor și a fenomenelor,
cu instrumente și metode științifice
1.1. Extragerea informațiilor din texte, filme, tabele, desene, scheme, ca surse
pentru identificarea caracteristicilor unor sisteme biologice, a unor procese
și fenomene
1.2. Realizarea dirijată a unor activități simple de investigare pe baza unor fișe
de lucru date
2. Comunicarea adecvată în diferite contexte științifice și sociale
2.1. Organizarea informațiilor științifice după un plan dat
2.2. Utilizarea adecvată a terminologiei specifice biologiei în comunicarea orală
și scrisă
3. Rezolvarea unor situații-problemă din lumea vie pe baza gândirii
logice și a creativității
3.1. Identificarea caracteristicilor sistemelor biologice pe baza modelelor
3.2. Utilizarea unor algoritmi cunoscuți în investigarea lumii vii
4. Manifestarea unui stil de viață sănătos într-un mediu natural
propice vieții
4.1. Utilizarea achizițiilor din domeniul biologiei în viața cotidiană
4.2. Recunoașterea consecințelor activităților umane și ale propriului
comportament asupra mediului înconjurător
Competenţe generale și competenţe specifice
7
Unitatea 3
Alte medii
de viață
din țara
noastră
și din alte zone
ale planetei
Peștera
Delta Dunării
Marea Neagră
Tundra
Deșertul
Savana și pădurea tropicală
umedă
Recapitulare
Verifică-ți cunoștințele!
1. Explorarea sistemelor biologice, a proceselor și a fenomenelor,
cu instrumente și metode științifice
1.1. Extragerea informațiilor din texte, filme, tabele, desene, scheme, ca surse
pentru identificarea caracteristicilor unor sisteme biologice, a unor procese
și fenomene
1.2. Realizarea dirijată a unor activități simple de investigare pe baza unor fișe
de lucru date
2. Comunicarea adecvată în diferite contexte științifice și sociale
2.1. Organizarea informațiilor științifice după un plan dat
2.2. Utilizarea adecvată a terminologiei specifice biologiei în comunicarea orală
și scrisă
3. Rezolvarea unor situații-problemă din lumea vie pe baza gândirii
logice și a creativității
3.1. Identificarea caracteristicilor sistemelor biologice pe baza modelelor
3.2. Utilizarea unor algoritmi cunoscuți în investigarea lumii vii
4. Manifestarea unui stil de viață sănătos într-un mediu natural
propice vieții
4.1. Utilizarea achizițiilor din domeniul biologiei în viața cotidiană
4.2. Recunoașterea consecințelor activităților umane și ale propriului
comportament asupra mediului înconjurător
Unitatea 4
Grupe de
viețuitoare
VIEȚUITOARELE DE PE TERRA
Grupa bacteriilor
Grupa protistelor
Grupa fungilor (ciupercilor)
Grupa plantelor
Plante fără flori
• Mușchii
• Ferigile
Plante cu flori
• Gimnospermele
• Angiospermele
Grupa animalelor
Animale nevertebrate
Animale vertebrate
• Vertebrate poichiloterme
• Vertebrate homeoterme
Recapitulare finală
Verifică-ți cunoștințele!
1. Explorarea sistemelor biologice, a proceselor și a fenomenelor,
cu instrumente și metode științifice
1.1. Extragerea informațiilor din texte, filme, tabele, desene, scheme, ca surse
pentru identificarea caracteristicilor unor sisteme biologice, a unor procese
și fenomene
1.2. Realizarea dirijată a unor activități simple de investigare pe baza unor fișe
de lucru date
2. Comunicarea adecvată în diferite contexte științifice și sociale
2.1. Organizarea informațiilor științifice după un plan dat
2.2. Utilizarea adecvată a terminologiei specifice biologiei în comunicarea orală
și scrisă
3. Rezolvarea unor situații-problemă din lumea vie pe baza gândirii
logice și a creativității
3.1. Identificarea caracteristicilor sistemelor biologice pe baza modelelor
3.2. Utilizarea unor algoritmi cunoscuți în investigarea lumii vii
4. Manifestarea unui stil de viață sănătos într-un mediu natural
propice vieții
4.1. Utilizarea achizițiilor din domeniul biologiei în viața cotidiană
4.2. Recunoașterea consecințelor activităților umane și ale propriului
comportament asupra mediului înconjurător
Unitatea 1. Laboratorul de biologie
8
Să cunoaștem laboratorul de biologie
Ai vizitat vreodată un laborator de biologie? Dacă da, ce
anume ți-a plăcut cel mai mult?
Cunoști exemple de obiecte care sunt potrivite pentru
un laborator de biologie?
Consideri că laboratorul de biologie din școală este important?
De ce?
Laboratoarele sunt spații în care se găsesc instalații,
mobilier, aparate și instrumente necesare pentru desfă
șurarea diferitelor lucrări practice.
Laboratorul școlar de biologie este un spațiu
se parat de sălile de clasă în care elevii învață biologia
(știința vieții) în condiții diferite față de alte discipline.
Învățarea biologiei în laborator este importantă,
deoa rece elevii au posibilitatea de a se apropia mai mult
de elementele care compun lumea vie și înțeleg mai ușor
legăturile dintre ele.
Un laborator de biologie este alcătuit din: sala de
lucru, săli-anexă, instalații, materiale de laborator.
Sala de lucru este o încăpere spațioasă și bine
luminată, cu mobilier adecvat, format din mese și scaune,
orientate astfel încât lumina naturală să vină din partea
stângă. În această sală elevii trebuie să poarte halat alb și,
atunci când este cazul, mănuși, ochelari de protecție.
Sălile-anexă au destinații diferite, în funcție de
capacitatea și profilul școlii, de exemplu, sala-muzeu
școlar, sala de colecții, sala de pregătire etc. Aceste săli
au de obicei dimensiuni mai mici decât sala de lucru și
sunt folosite mai ales pentru depozitarea materialelor
necesare lecțiilor de biologie și pentru pregătirea lucrărilor
practice.
Instalațiile trebuie să fi e în stare de funcționare,
verificate periodic pentru siguranța celor care lucrează în
laborator și pentru asigurarea climatului necesar studiului.
Amintește-ţi!
Descoperă!
Trusă și tăviță pentru disecție
Disecție
Laborator de biologie
9
Sticlărie de laborator
Acvariu
Ele sunt de mai multe tipuri: electrice, cablu și internet, de
apă, de încălzire sau pentru gaze.
Materialele de laborator sunt: aparate (balanțe
pentru cântărire, termometre pentru măsurarea temperaturii, lupe, microscoape etc.), sticlărie de laborator (cilindri
gradați, eprubete, pahare, pâlnii, baloane, pipete etc.),
substanțe (coloranți, reactivi, soluții nutritive etc.), instrumente
pentru disecție (tăvițe, truse pentru disecție),
preparate microscopice, mulaje, atlase, planșe, colecții,
albume etc.
Laboratorul de biologie poate fi completat cu un
colț viu cu plante și animale așezate în locuri potrivite, iar
îngrijirea acestuia poate fi realizată de elevii pasionați de
biologie sub îndrumarea profesorului sau a laborantului.
Un astfel de loc poate conține: acvariu, terarii umede sau
uscate, animale de laborator, plante decorative etc.
Lucrările practice care se des fășoară cel mai des
în laboratorul de biologie sunt observațiile și experimentele. Prin observații descoperim aspectul exterior
al organismelor, componentele acestora, felul în care ele
funcționează. Prin experimente putem investiga procese
sau fenomene biologice, modificând diferite condiții în care
realizăm observațiile. Astfel provocăm unele fenomene și
urmărim efectele acestora.
Cel mai precis microscop din lume a fost inaugurat în
octombrie 2008 la Universitatea McMaster, din Canada,
și a costat 15 milioane de dolari. El este atât de sensibil,
încât poate fi dereglat de respiraţia unui om aflat în
vecinătatea lui. Din acest motiv, atunci când îl folosesc,
cercetătorii stau în altă sală decât cea în care se găsește
microscopul.
În Norvegia se afl ă unicul laborator de cercetări situat
într-un ghețar. Cercetătorii trebuie să zboare cu avionul
până într-un orășel, de acolo să meargă cu maşina
mai multe ore, să ia feribotul, apoi să meargă pe jos pe
un drum neasfaltat, care include şi o porţiune de urcuş
pe munte. Ajunşi la intrarea în ghețar, mai trebuie să
parcurgă o porţiune de peste 1,5 kilometri pe scările care
duc spre laborator.
Află mai multe! Observații la microscop
Microscop
Unitatea 1. Laboratorul de biologie
10
.în 1595, fabricantul de ochelari olandez Hans Jansen și fiul său Zacharias au inventat primul
microscop optic?
.în 1665, englezul Robert Hooke a privit prima dată la microscop un fragment de plută și a
observat niște cămăruțe mici cu pereți rigizi pe care le-a numit celule (în latină, cella = cameră)?
.în secolul al XVII-lea, Anton van Leeuwenhoek, om de știință olandez, a fost primul care a construit
un microscop, care mărea de 270 de ori? El a putut să vadă microorganismele dintr-o
picătură de apă, circulația sângelui prin vase și multe altele. Microorganismele pe care el le-a
observat într-o picătură de apă de ploaie au fost numite „animacule”. Unele dintre observațiile
lui au fost atât de precise, încât s-au folosit multă vreme după aceea.
Știaţi că.
Teme și aplicaţii
1. Asociază noțiunile din cele două coloane referitoare la obiectele dintr-un laborator și, respectiv,
la rolul lor.
1. cilindru gradat a. măsurarea temperaturii
2. balanță b. observație
3. termometru c. măsurarea lichidelor
4. lupă d. cântărire
2. Adevărat sau fals?
a) Microscopul este important pentru observațiile care nu se pot face cu ochiul liber.
b) Plantele decorative și acvariul dintr-un laborator pot fi ținute în dulapuri închise.
c) Anexa laboratorului este folosită pentru depozitarea materialelor de lucru.
Dicţionar
Instrument optic – combinație de oglinzi și lentile care formează un ansamblu unitar, destinat
observării
Lentila – piesă realizată dintr-un material transparent, cu două suprafețe opuse, care poate
fi folosită singură sau împreună cu alte piese, pentru a concentra sau a împrăștia razele de
lumină, formând imagini ale obiectelor
Microorganism – organism foarte mic, care nu poate fi observat cu ochiul liber
Microbiologia – ramură a biologiei care se ocupă cu studiul microorganismelor și al influenței
acestora asupra oamenilor și a altor organisme
Terariu – spațiu amenajat în care sunt crescute, pentru a fi observate, diferite animale mici
(șerpi, șopârle, arici, țestoase și altele)
Privește cu atenție obiectele din laborator, apoi fă pereche cu un coleg și, închizând ochii,
amintește-ți cât mai multe obiecte din jur. Câștigă cel care își amintește mai multe obiecte.
Jocul poate continua între câștigătorii fiecărei perechi până rămâne un singur câștigător.
Joc în echipă
11
Metode și instrumente de investigare a mediului
Metode și instrumente de investigare
a mediului înconjurător
Enumeră câteva plante și animale cunoscute de tine.
Cu ce se hrănesc animalele pe care le cunoști?
Ce tipuri de legături există între plante și animale?
Pe o pajiște, într-o pădure, peșteră, apă curgătoare
sau stătătoare există atât organisme vii (plante, animale,
microorganisme), cât și elemente lipsite de viață (apă,
sol, aer, lumină), dar care sunt foarte importante pentru
menținerea vieții. Organismele vii reprezintă factorii biotici,
iar elementele din mediu lipsite de viață reprezintă
factorii abiotici.
Oamenii au observat de-a lungul timpului că între
elementele vii și cele lipsite de viață care se găsesc
într-un anumit loc există numeroase legături. Așa s-a
născut interesul oamenilor pentru cercetarea mediului
înconjurător și dorința lor de a studia mai atent modul în
care viața lor depinde de mediul în care trăiesc.
Observația este cea mai veche modalitate de cercetare
și cea mai importantă, deoarece stă la baza oricărui
experiment sau a oricărei investigații asupra mediului înconjurător.
Persoana care observă anumite elemente din
natură sau anumite fenomene trebuie să noteze cu exactitate
ceea ce vede.
Mediul înconjurător reprezintă un ansamblu de
elemente naturale și artificiale de pe o anumită suprafață,
care oferă condiții prielnice pentru dezvoltarea vieții și
pentru desfășurarea activităților umane. Știința care studiază legăturile dintre organisme și mediul în care trăiesc
se numește ecologie.
Amintește-ţi!
Descoperă!
Unitatea 1. Laboratorul de biologie
12
În funcție de mărimea obiectelor studiate, observațiile
pot fi făcute:
cu ochiul liber (de exemplu, culoarea, forma sau mărimea
unor plante sau animale)
cu lupa (de exemplu, semințele unor plante, insecte
mici, vârful unor rădăcini, suprafața frunzelor)
cu microscopul (de exemplu, microorganisme, anumite
părți din corpul plantelor sau animalelor)
cu aparatul de filmat (de exemplu, creșterea mugurilor,
deschiderea florilor, comportamentul animalelor)
Observațiile pot fi realizate pe o durată mai scurtă
(câteva ore sau zile) sau mai lungă (un anotimp, un an sau
câțiva ani).
Investigația științifi că este un proces mai complex
care îmbină datele obținute prin observații cu cele
obținute prin folosirea unor aparate de teren sau de laborator.
Acestea se înregistrează în tabele, fișe de observații,
apoi se prelucrează, formulându-se concluzii.
În investigația științifi că se pot folosi:
Obiecte simple pentru recoltarea diferitelor materiale
biologice din teren și pentru transportul lor în laborator – fi leul pentru insecte, plicuri pentru probe de sol, cutii
perforate pentru animale mici, borcane pentru probele
de apă, geantă pentru depozitarea probelor, unelte pentru
săpat.
Aparate pentru înregistrarea
unor condiții de mediu
– termometrul pentru
aer, apă sau pentru sol, pluviometrul pentru măsurarea cantităţii de apă de ploaie, anemometrul pen tru măsurarea vitezei vântului și higrometrul
pentru a măsura
umiditatea aerului.
Alte aparate: aparatul de fotografi at pentru albumul
cu imagini din locurile studiate, aparatul de filmat
pentru studierea comportamentului unor animale, dar și
pentru studierea creșterii și înmulțirii plantelor.
Și tu poți realiza o cercetare științifi că asupra mediului
în con jurător. Poți întocmi referate științifice care
să cuprindă observațiile tale asupra mediului în care
trăiești sau rezultatele experimentelor pe care le-ai
efectuat în laboratorul de biologie.
Anemometru
Higrometru
Termometru de sol
Lupă
Pluviometru
13
Vasul Belgica a plecat într-o expediție spre Polul Sud,
în august 1897, din portul belgian Anvers, cu un echipaj
format din 19 oameni, printre care și savantul român Emil
Racoviță. El avea misiunea de a studia flora și fauna din regiunile
sudice. Temperaturile foarte scăzute au cauzat formarea
unor banchize, iar în ianuarie 1898 vasul a rămas blocat
printre ele 13 luni și a plutit în derivă peste 3 000 de kilometri. Aceste luni au fost folosite de
oamenii de știință de pe vas pentru cercetări despre direcția curenților de aer, despre clima din
zonă, grosimea gheții, adâncimea oceanului etc. Emil Racoviță s-a întors în Europa cu 1200 de
piese de zoologie, 400 de piese botanice și foarte multe observații despre balene, foci și pinguini.
Materialul științific pe care savantul român l-a cules în această călătorie a adus o mare
contribuție la dezvoltarea științelor biologice.
.Grigore Antipa, naturalist, zoolog și ecolog român, a întemeiat Muzeul de Istorie Naturală din
București? El a efectuat studii importante despre fluviul Dunărea și despre Marea Neagră.
.Emil Racoviță, explorator, speolog și biolog român, este fondatorul biospeologiei, ramură a
biologiei care se ocupă cu studiul viețuitoarelor din peșteri?
Știaţi că.
Dicţionar
Antarctica – regiune polară situată în emisfera sudică a Pământului
Banchiză – strat plutitor de gheață care se formează în regiunile oceanice polare
Floră – totalitatea plantelor care cresc într-o anumită regiune
Faună – totalitatea animalelor care se găsesc într-o regiune
Specie – un grup de indivizi cu trăsături comune
Descoperă viețuitoarele care trăiesc în apa în care a stat un buchet de flori timp de mai multe
zile, realizând următoarele etape:
a) ia cu pipeta o picătură de apă din vasul respectiv;
b) pune picătura de apă pe o lamă de microscop, apoi plasează o lamelă deasupra ei;
c) coboară măsuța microscopului, fixează cel mai mic obiectiv și așază lama de sticlă pe măsuța
microscopului;
d) privește în ocular, fixează lumina cu ajutorul oglinzii (dacă microscopul nu are sursă de
lumină electrică), apoi mișcă ușor măsuța cu lama prin fața obiectivului, până observi imaginea
în câmpul microscopului;
e) folosește viza micrometrică pentru a clarifica imaginea;
f) privește printr-un obiectiv mai mare pentru a vedea detaliile imaginii surprinse.
Reprezintă prin desen ceea ce descoperi.
Află mai multe!
Activitate practică
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
14
Vieţuitoarele și mediul lor de viaţă
Care sunt viețuitoarele din mediul tău de viață?
Care sunt factorii nevii pe care îi cunoști?
De ce sunt importanți factorii nevii pentru viețuitoare?
Apă curgătoare (Dunărea)
Peșteră
Apă stătătoare (Marea Neagră)
Biosfera reprezintă învelișul viu al planetei noastre.
Ea cuprinde toate formele de viață, de la cele mai
simple până la cele mai complexe.
Numărul mare de specii, precum și răspândirea lor
în cele mai diverse locuri sunt determinate de anumiți factori
abiotici care, în totalitatea lor, formează biotopul (teritoriul
cu condițiile de viață în care trăiesc organismele).
Factorii abiotici sunt:
factori geografi ci: repartiția apelor și a uscatului, altitudinea,
latitudinea, formele de relief;
factori geologici: tipul de sol/rocă, tipul de apă;
factori mecanici: mișcarea aerului (vântul) și a apei (valurile);
factori fi zici: lumina, temperatura, umiditatea;
factori chimici: prezența unor substanțe în mediu (gaze
respiratorii, săruri din apă).
Toate viețuitoarele care trăiesc într-un anumit biotop
formează biocenoza. Biocenoza și biotopul ei formează
o unitate numită ecosistem. Mai multe ecosisteme care
ocupă o suprafață mare de teren, în care factorii abiotici,
fl ora și fauna au trăsături comune, formează biomul. Cele
mai mari biomuri ale planetei noastre sunt: tundra, taigaua,
savana, deșertul, stepa, pă durile, mările și oceanele.
Ecosistemele pot fi terestre (deșert, peșteră, pă -
dure, stepă, savană) și acvatice (ape curgătoare/stătătoare,
dulci/salmastre/sărate). După felul în care au
apărut, ecosistemele sunt naturale (formate pe cale naturală,
fără intervenția omului) și artificiale (create de
om; de exemplu, parcul).
Amintește-ţi!
Descoperă!
Parc
15
Condițiile diferite de viață pe care le oferă aceste ecosisteme au determinat organismele
care le populează să-și dezvolte mecanisme de supraviețuire dintre cele mai spectaculoase.
Acestea se numesc adaptări la mediul de viață și pot fi legate de:
aspectul corpului (culoarea, forma corpului, stratul de grăsime, învelișul corpului)
modul de respiraţie (prin plămâni – în mediul terestru, sau prin branhii – în mediul acvatic)
modul de deplasare (înotul – în mediul acvatic, zborul – în mediul aerian)
reproducere (depunerea unor ouă cu înveliş moale – în mediul acvatic, respectiv ouă cu
coajă tare – în mediul terestru, sau naşterea unor pui dezvoltaţi în corpul mamei)
dezvoltarea unor structuri de eliminare (glandele sudoripare) sau de conservare a apei din
organism (tulpinile cactuşilor)
comportament (apărarea, căutarea hranei, împerecherea)
Anghila este un peşte-fenomen. Fiecare anghilă străbate, de două ori în viaţă, 6 000-7 000 de
kilometri dinspre locul naşterii spre cel al reproducerii. Anghilele vin pe lume în apele
Mării Sargaselor, din mijlocul Oceanului Atlantic. Din această zonă, micile anghile proaspăt
eclozate îşi încep lungul drum spre râurile Europei. Ele au corpul străveziu, de forma unei
frunze de salcie. Înainte ca savanţii să fi desluşit legătura dintre aceste mici făpturi transparente
şi anghilele lungi de un metru, larvele anghilelor erau considerate o specie aparte de
animale. Călătoria puilor durează trei ani, perioadă căreia îi urmează un „stagiu” de un an în
apele salmastre de la vărsarea râurilor în ocean. După aceea anghilele tinere încep să urce pe
râuri, în bancuri uriaşe, de milioane de exemplare, continuându-şi dezvoltarea până la stadiul
de adulţi. Anghilele adulte pornesc în cea de-a doua şi ultima lor călătorie, parcurgând drumul
înapoi, din apele dulci ale Europei spre vest, până în Marea Sargaselor, unde se reproduc.
De ce tot acest zbucium, această călătorie pe distanţe colosale? Explicaţia cea mai plauzibilă
derivă din teoria lui Alfred Wegener privitoare la deriva continentelor: iniţial, exista un singur
continent (Pangaea), o singură suprafaţă vastă de uscat care, în mai multe etape, s-a fragmentat,
iar fragmentele s-au deplasat unele faţă de altele, proces care continuă şi astăzi. Marea
Sargaselor era, probabil, o mare interioară a continentului unic și s-a tot distanţat de actualul
continent european, în râurile căruia trăiesc adulţii de anghilă. Astfel, în milioane de ani de
evoluţie, migraţia anghilelor a devenit din ce în ce mai lungă.
Marea Sargaselor
(se depun ouăle)
Etape în apele
continentale
Anghila galbenă
(brună)
Anghila de sticlă
Anghila argintie
Anghila adultă
(depune ouă)
Ouă
Stadii de dezvoltare
a larvei
Etape în
apele mării
Află mai multe!
Elver
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
16
.România este una dintre puținele țări din Europa
în care se găsesc aproape toate tipurile de ecosistem
întâlnite pe continent? Țara noastră are chiar
și un mic deșert în partea de sud a județului Dolj
(„Deșertul oltenesc”), care măsoară aproximativ
80 000 de hectare.
.printre cele mai frumoase păduri din lume se numără: Pădurea cu Spini din Madagascar,
Pădurea cu Cactuși din Statele Unite ale Americii, Dumbrava cu Bambuși din Japonia, Pădurea
cu Eucalipți-Curcubeu din Hawaii?

mangrovele (arbori tropicali cu rădăcini aeriene care se înfig în mâlul apelor ca niște picioroange)
își cresc embrionii semințelor și-i eliberează gata încolțiți, altfel fluxul și refluxul ar lua
semințele înainte ca ele să poată încolți? Astfel, în cele 12 ore dintre flux și reflux, noua plantă
are timpul necesar să se fixeze în mâl cu ajutorul rădăcinilor și apoi să crească.
Știaţi că.
Teme și aplicaţii
1. Răspunde la următoarele întrebări:
a) De ce peștii sunt animale perfect adaptate la mediul acvatic?
b) Care sunt factorii abiotici dintr-un lac de câmpie?
c) Care este deosebirea dintre un ecosistem și un biom?
2. Descrie un loc din natură pe care l-ai vizitat și subliniază elementele de biotop și pe cele de
biocenoză care se regăsesc în descrierea ta.
3. Enumeră trei adaptări la mediul de viaţă pentru un animal ales de tine.
Dicţionar
Altitudine – înălțimea la care se află un punct în raport cu nivelul mării
Apă salmastră – apă cu o cantitate mică de sare; se întâlnește de obicei în locurile de
vărsare a fluviilor în mări sau în oceane
Eclozare – procesul prin care iese puiul din ou
Latitudine – distanța unui punct de pe glob față de ecuator
Pentru a respecta mediul înconjurător, stabilește împreună cu colegii tăi un cod de conduită
pe care să-l urmați în excursii, în vizite la grădini botanice/zoologice etc.
Proiect
Realizează o expoziție de fotografii în care să surprinzi caracteristicile unui ecosistem cunoscut
într-o excursie tematică.
Activitate practică
17
Dă exemple de factori abiotici din mediul înconjurător
în care te afli.
De ce cămila nu poate supraviețui la Polul Sud, iar pinguinii,
în deșertul Sahara?
Relaţiile dintre vieţuitoare și factorii abiotici
Factorii abiotici influențează aspectul și activitatea
viețuitoarelor în ecosistem. Cei mai importanți sunt temperatura,
lumina, apa, aerul, vântul și solul.
Temperatura – influenţează răspândirea, creşterea,
dezvoltarea fiinţelor vii. Plantele ierboase din zona
temperată acumulează vara substanţe de rezervă în organele
subterane, datorită cărora rezistă în timpul iernii.
Majoritatea plantelor lemnoase, pierzând frunzele toamna,
nu mai produc hrană. Pe baza rezervelor, rezistă peste
iarnă și vor înmuguri primăvara.
Animalele nevertebrate și o parte dintre vertebrate
(pești, amfibieni, reptile) au temperatura corpului
dependentă de cea a mediului în care trăiesc, fiind poichiloterme.
Alte vertebrate (păsări, mamifere) au mecanisme
prin care își mențin constantă temperatura corpului,
fiind homeoterme.
La temperaturi scăzute, animalele se pot proteja
printr-un strat gros de grăsime (foci, morse) sau prin blana
groasă (urși-polari). Unele animale se retrag în adăposturi,
hibernează sau intră într-o stare de somn, în care funcțiile
organismului se reduc foarte mult, iar temperatura corpului
scade. Urșii pot intra în somn de iarnă până la 100 de
zile, melcii hibernează câțiva ani, iar aricii și liliecii, câteva
luni. Pentru a se proteja de frig, alte animale se asociază în
colonii (pinguini), construiesc vizuini, sapă galerii (cârtițe,
șoareci), migrează în zone cu temperaturi favorabile de la
nord la sud sau pe verticală (caprele-negre coboară periodic
de pe crestele golașe ale munților în pădurile de conifere,
unde găsesc hrană și adăpost). În mediile de viață
secetoase, animalele prezintă caracterisitici care le permit
eliberarea de căldură pentru evitarea supraîncălzirii
(de exemplu, urechile mari la vulpile de deșert), pot intra în
Pinguin cu pui
Vulpea de deșert
Urs-polar
Amintește-ţi!
Descoperă!
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
18
somnul de vară (crocodilii pot sta îngropați în mâl și 2-5 luni)
sau se pot adăposti în galerii (popândăi) ori în nisip (șerpi).
Lumina – în natură, provine de la soare și influențează
viața organismelor prin durată (zi-noapte) sau prin
intensitate (puternică ori slabă). Plantele folosesc lumina,
apa, sărurile minerale din sol și dioxidul de carbon din aer
pentru a produce atât substanțele hrănitoare, cât și oxigenul
necesar respirației viețuitoarelor. Acest proces se
numește fotosinteză.
Animalele au organe fotosensibile cu ajutorul cărora
percep culorile și se orientează în mediu. Lipsa luminii
din peșteri determină modificări importante ale corpului,
cum ar fi decolorarea (depigmentarea), micşorarea
(atrofierea) ochilor sau chiar dispariția lor.
Apa – toate procesele care se desfășoară în corp au
nevoie de apă, ea fiind esențială pentru menținerea vieții.
Plantele din regiunile secetoase au rădăcini adânci, frunze
acoperite cu ceară sau transformate în țepi (cactușii), ceea
ce le conferă rezistență la uscăciune. Cele din regiuni cu
multă umiditate au rădăcini superficiale și frunze mari,
prin care pot pierde multă apă în procesul de transpirație.
Animalele acvatice pot avea corp hidrodinamic
alungit sau turtit, membre transformate în vâsle, degete
unite printr-o membrană, corp acoperit cu mucus. Toate
acestea le ajută să se deplaseze în apă.
Aerul – conține gaze importante pentru viață, precum
oxigenul, necesar respirației viețuitoarelor, și dioxidul
de carbon, necesar plantelor pentru fotosinteză. Aerul
este un mediu de deplasare pentru unele organisme.
Prin zbor, insectele și păsările se deplasează pe distanțe
mari în căutarea hranei, pentru împerechere sau pentru
a scăpa de dușmani. Aripile permit ridicarea de la sol, învingerea
curenților de aer și înaintarea.
Vântul – influenţează înmulțirea și răspândirea
plantelor. Unele fructe și semințe sunt împrăștiate de vânt
pe distanțe mari. Semințele sunt ușoare sau prevăzute cu
un fel de aripioare (la arțar) sau puf care funcționează ca o
mică parașută (la păpădie). Vântul contribuie și la polenizarea
florilor. Insectele de pe insulele mici unde bat vânturi
puternice nu zboară și trăiesc ascunse pe sub pietre.
Solul – reprezintă suportul în care plantele se
fixează cu ajutorul rădăcinilor și din care extrag apa și
sărurile minerale, dar şi mediu de viaţă pentru microorganisme,
ciuperci, animale. Unele animale sapă adăposturi,
își cresc puii sau îşi caută hrana în pământ.
Fotosinteză
Energie solară
Dioxid de
carbon
Apă cu săruri
minerale
Oxigen
Fotosinteză
Substanțe
organice
Cactus
Păpădie
19
Urșii-de-apă sunt animale minuscule (0,5 mm) cu opt picioare
și corpul format din mai multe segmente. Cercetătorii
japonezi consideră că sunt cele mai rezistente animale de pe
Pământ, deoarece pot suporta temperaturi extreme (de la
–272 °C până la +150 °C), pot pierde apa din corp aproape
complet și pot supraviețui chiar și în vidul din spațiul cosmic.
Această rezistență se datorează unei proteine pe care o produc
și care îi protejează de acțiunea unor factori nocivi care
în mod normal ar ucide orice altă vietate. Pot supraviețui fără
hrană și apă aproape 30 de ani, timp în care se usucă, devin sticloși, dar revin la viață de îndată
ce găsesc condiții prielnice (dacă întâlnesc o picătură de apă, își revin în câteva ore). Aceste
animale minuscule și care practic nu pot fi distruse reprezintă un mare mister al biologiei.
.cea mai lungă migrație cunoscută o are pasărea numită chira arctică, parcurgând anual 30 000 de
kilometri, migrând de la Polul Nord la Polul Sud și înapoi?
.o cămilă însetată poate bea, după o săptămână de mers prin deșert, chiar și 100 de litri de apă?
.noaptea zboară de 10-12 ori mai mulți fluturi decât ziua?
Știaţi că.
Dicţionar
Animal nevertebrat – lipsit de schelet intern
Animal vertebrat – cu schelet intern
Fotosensibil – care prezintă sensibilitate crescută față de lumină
Corp hidrodinamic – care se deplasează ușor prin apă
Teme și aplicaţii
1. Explică de ce plantele din zonele secetoase au rădăcinile adânc înfipte în pământ.
2. Care este cauza atrofierii ochilor la animalele care trăiesc în întuneric?
3. De ce vulpea-polară are urechile mai scurte decât vulpea de deșert?
4. De ce reptilele stau pe pietre încălzite de soare?
Află mai multe!
Plantează grâu în trei ghivece, apoi urmărește cum cresc plantele în următoarele condiții:
a) ghiveciul nr. 1 – udă moderat, afânează solul, apoi așază-l la lumină;
b) ghiveciul nr. 2 – udă abundent, bătătorește solul, apoi așază-l la lumină slabă;
c) ghiveciul nr. 3 – pune câteva picături de apă zilnic, afânează solul, apoi așază-l la întuneric.
Notează observațiile în fiecare zi timp de o lună, explică modificările observate și stabilește
concluzii.
Activitate practică
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
20
Cu ce se hrănesc viețuitoarele dintr-un ecosistem?
De ce sunt vizitate orile unor plante de către insecte?
Relaţiile dintre vieţuitoare
Producători
Consumator secundar
Consumatori primari
Lanț tro c acvatic
În toate tipurile de ecosisteme, organismele stabilesc
între ele relații foarte strânse pentru a putea supraviețui.
Cele mai importante relații sunt: de hrănire, de
apărare și de reproducere.
Hrana este absolut necesară pentru supraviețuirea
organismului. De aceea, în viața unui organism animal,
instinctul de hrănire se manifestă primul și dispare ultimul.
Pentru hrănire, organismele depind unele de altele,
formând lanțuri tro ce, în care ecare reprezintă o
verigă importantă. Lanțurile tro ce se întrepătrund, formând
rețele tro ce. Viețuitoarele care au același mod de
hrănire formează categorii tro ce:
Producătorii sunt unele bacterii, algele și plantele
care produc, în special, prin fotosinteză, substanțele
hrănitoare (organice) cu care se hrănesc toate celelalte
viețuitoare.
Consumatorii sunt organisme care își iau substanțele
hrănitoare din plante sau animale și le transformă
în substanțe de care au nevoie pentru a crește și a se dezvolta.
Consumatorii pot : primari (se hrănesc cu producătorii
– de exemplu, animale erbivore), secundari (se hră -
nesc cu consumatorii primari – de exemplu, animale insectivore),
terțiari (se hrănesc cu consumatorii secundari – de
regulă, animale de talie mare), cuaternari (se hrănesc cu
consumatori terțiari – de exemplu, paraziți ai animalelor).
Descompunătorii sunt bacterii și ciuperci. Acestea
descompun substanțele organice din corpul viețu itoa
relor moarte și le transformă în substanțe minerale,
care ajung din nou în sol, de unde vor luate împreună
cu apa de rădăcinile plantelor.
Relaţii de hrănire (trofi ce)
Amintește-ţi!
Descoperă!
21
Mimetism la molie
Camu aj la insecta-frunză
Camu aj la cameleon
Relație de simbioză (peștele-clovn
se adăpostește printre anemone)
Relaţii de apărare
Relaţii de reproducere
Exemplu de lanț tro c: frunza de stejar → rădașca
→ ciocănitoarea → uliul păsărar → bacterii
Deși plantele nu pot fugi de dușmani, nu sunt lipsite
de apărare. Ele pot avea coaja groasă, frunze impregnate
cu ceară, peri urzicători, spini sau pot produce diferite
substanțe. Astfel împiedică intrarea dăunătorilor care ar
pro voca boli sau se feresc de a mâncate de erbivore.
Chiar dacă multe animale se apără prin fugă sau
prin atac cu ajutorul colților, coarnelor, copitelor, veninului
etc., unele dintre ele și-au dezvoltat modalități deosebite
de a se apăra în fața unui pericol, cum ar :
Simbioza – o relație de ajutor reciproc dintre două
vieţuitoare des întâlnită în natură. Atunci când simbiozele
se realizează în vederea apărării, una dintre vieţuitoare
este inofensivă și caută adăpost în preajma alteia care se
apără singură de dușmani, oferind și ea un mic ajutor (de
exemplu, o curăță de paraziți).
Camu ajul – foarte răspândit în natură, se manifestă
de la forme simple, cum este culoarea corpului asemă
nă toare cu a mediului, până la desene complexe pe
corpul unor animale. Un animal nu dezvoltă niciodată un
camu aj care nu-l ajută să supraviețuiască. Corpul unui
animal nu va lua culoarea mediului în care trăiește dacă
prădătorul său nu poate distinge culorile.
Mimetismul – o formă de apărare prin care organisme
inofensive iau aspectul unor animale agresive, reușind
astfel să-și sperie dușmanii. De exemplu, unele molii
au pe aripi desene care seamănă cu ochii unui animal
mare. Altele pot lua forma ramurilor, frunzelor pe care
stau, ind astfel foarte greu de identi cat de dușmani.
Înmulțirea plantelor (polenizarea, răspândirea semin
țelor) este şi ea in uenţată de alte vieţuitoare. Insectele
contribuie la polenizarea orilor, în timp ce unele
semințe sunt înghițite de animale, iar după digestie sunt
eliminate, răspândindu-se odată cu deplasarea animalelor
respective.
Animalele pot trăi grupate în turme, colonii, familii
etc., dar de cele mai multe ori trăiesc singure și numai
în perioada împerecherii își caută partenerul. În această
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
22
Corabia portugheză este o colonie de animale nevertebrate înrudite cu meduzele, supranumită
astfel din cauza asemănării cu o corabie cu pânze. Tentaculele lor sunt foarte veninoase,
putând paraliza și un om. Cu toate acestea, corabia portugheză oferă un exemplu
interesant de simbioză cu alte viețuitoare. Tentaculele, care pot avea câțiva metri lungime, constituie
în același timp atât organe de apărare, cât și de atac. Celelalte animale se feresc să se
aventureze în apropierea lor, doar micul pește Nomeus nu pare să se sinchisească prea mult
de tentaculele acesteia. Nu numai că înoată printre ele, dar pare să se bucure și de o anumită
protecție din partea temutei corăbii portugheze. Deseori, un mare număr de peștișori înoată
printre tentaculele ucigătoare, iar dacă se îndepărtează în căutare de hrană, se întorc imediat
la cel mai mic semn de pericol. Se pare că acești pești îndrăzneți sunt tolerați datorită faptului
că ei o scapă de alți musafiri nepoftiți, din
grupa crustaceelor. Deși aceștia nu sunt
paraziți, prezența lor pe corpul „corăbiei”
este nedorită. De aceea, ea nu se opune
când peștișorii adună crustaceele și se hrănesc
cu ele. Astfel, serviciile sunt reciproce.
perioadă scot anumite sunete, execută dansuri sau mișcări
deosebite, masculii se luptă pentru femele sau emană
substanțe pentru delimitarea teritoriului.
Uneori, viețuitoarele dintr-o specie asigură condiții
de înmulțire pentru altele din altă specie. De exemplu,
lișițele își fac cuibul în desișul de stuf sau papură,
iar dacă aceste plante lipsesc, păsările nu cuibăresc, ci
părăsesc balta, chiar dacă ea oferă hrană din abundență.
.unii calamari de adâncime dezvoltă un comportament de apărare interesant? Atunci când
sunt amenințați, își atacă dușmanul, apoi se retrag, dar lasă în urma lor câte un fragment
dintr-un tentacul care continuă să strălucească și să se zbată, astfel că se creează o diversiune
care-l derutează pe atacator și-i permite calamarului să se îndepărteze.
.furnicile de Malaysia se pot sinucide pentru binele coloniei? Soldații (o categorie de furnici)
secretă o substanță otrăvitoare, iar atunci când simt o amenințare își contractă abdomenul,
făcându-l să explodeze și să pulverizeze otrava.
.femela cucului depune ouăle în cuiburile altor păsări care, de obicei, sunt mai mici? Pasărea-gazdă
clocește oul, apoi va îngriji puiul de cuc care, fiind mai puternic, aruncă din cuib
puii gazdei, pentru a beneficia de mai multă hrană.
.albatrosul poate zbura pe distanțe foarte mari? În perioada de împerechere însă el se întoarce
mereu în locul din care a plecat, la aceeași parteneră. Albatroșii formează perechi pentru
toată viața și își arată afecțiunea prin dans.
Știaţi că.
Află mai multe!
Luptă între masculi
23
Dicţionar
Crustacee – grup de animale nevertebrate, cu corpul protejat de o crustă
Instinct – mai multe reflexe cu care se nasc indivizii unei specii și care le asigură alimentarea,
reproducerea sau apărarea
Polenizare – trecerea polenului dintr-o floare în alta sau chiar în interiorul aceleiași flori, în
vederea reproducerii
Substanțe organice – zaharuri, grăsimi, proteine
Teme și aplicaţii
1. Completează lanțul trofic din figura nr. 1 cu denumirile organismelor și precizează categoria
trofică în care se încadrează fiecare.
2. Construiește un lanț trofic dintr-un ecosistem acvatic.
3. Realizează două lanțuri trofice folosind organismele din figura nr. 2.
4. Adevărat sau fals?
a) Vrabia reprezintă veriga producătorilor de substanțe organice.
b) Ultima verigă dintr-un lanț trofic este reprezentată de descompunători.
c) Insectele contribuie la reproducerea plantelor, realizând procesul de polenizare.
d) Mimetismul are ca scop intimidarea și îndepărtarea dușmanilor.
e) Consumatorii se hrănesc atât cu plante, cât și cu animale.
Figura nr. 1 Figura nr. 2
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
24
1. În laboratorul de biologie:
a) se pot realiza diferite experimente
b) se desfășoară excursii tematice
c) se cresc animale domestice mari
2. Factori abiotici sunt:
a) plantele
b) apa, aerul, solul
c) animalele
3. Biom este:
a) balta
b) stepa
c) peștera
4. Poichiloterme sunt:
a) păsările
b) mamiferele
c) insectele
5. Lumina:
a) este importantă numai pentru plante
b) condiționează menținerea vieții pe pământ
c) este folosită de plante în timpul respirației
6. Relațiile de hrănire:
a) se stabilesc doar între plante și animale
b) asigură supraviețuirea organismului
c) se referă la legătura cu factorii abiotici
Recapitulare Structura
ecosistemului
Biotopul
(totalitatea factorilor abiotici)
Factori geografici
(altitudine,
latitudine)
Factori
mecanici
(vântul, valurile)
Producători
(unele bacterii,
algele, plantele)
Factori chimici
(săruri minerale,
gaze)
Consumatori
primari, secundari,
terțiari, cuaternari
(animalele)
Factori geologici
(tipul de sol, rocă, apă)
Factori fizici
(lumina, temperatura)
Descompunători
(unele bacterii și ciuperci)
Biocenoza
(totalitatea viețuitoarelor)
Verifică-ţi cunoștinţele!
I Înlocuiește liniile punctate din propozițiile de mai jos cu cele mai potrivite cuvinte,
pentru ca acestea să fie corecte din punct de vedere științific.
1. Temperatura corpului reptilelor depinde de . și se numesc animale . .
2. Principala sursă de energie din ecosisteme este . .
3. Prima verigă într-un lanț trofic este întotdeauna ., iar ultima este . .
II Alege răspunsul corect la itemii următori
III Viețuitoarele sunt strâns legate de mediul lor de viață. Rezolvă cerințele:
1. Enumeră cinci factori de mediu abiotici.
2. Explică de ce este importantă apa pentru viețuitoare.
3. Stabilește o asemănare și o deosebire între camuflaj și mimetism.
25
Frunză de salcie Parameci Scoică de lac
Euglenă
verde
Crap
Rață
mare
Plantă
acvatică
Erete
de stuf
Șarpede-apă
Broască
de lac
Libelulă
Țânțar Larvă
de țânțar
Rac-de-râu
Mormoloc Somn
Vidră
IV Ordonează cuvintele de mai jos astfel încât să obții enunțuri clare și corecte din
punct de vedere științifi c:
a) plantele/factori biotici/animalele/și/reprezintă/iar/sunt/și/lumina/apa/factori/abiotici.
b) animale/se/mimetism/apără/de/apărare/lipsite/unele/dușmani/prin/de.
V Asociază noțiunile din cele două coloane referitoare la:
A. Relația viețuitoarelor cu factorii abiotici:
1. urșii-polari a. dezvoltă semințe cu aripioare pentru a fi răspândite de vânt
2. popândăii b. au frunze transformate în țepi pentru a nu pierde apa
3. cactușii c. au blana groasă pentru a se proteja de frig
4. arțarii d. se adăpostesc în galerii pentru a se proteja de căldură
B. Mediul de viață:
1. factori geografi ci a. tipul de rocă/sol/apă
2. factori mecanici b. altitudine, latitudine
3. factori fi zici c. mișcarea aerului/apei
4. factori geologici d. lumina, temperatura
5. factori chimici e. prezența sărurilor în apă
C. Relațiile dintre viețuitoare:
a. insecte polenizatoare
1. rol în apărare b. fuga și atacul animalelor
2. rol în reproducere c. peri urzicători, spinii plantelor
d. sunete, mișcări, dansuri nupțiale la păsări
VI Identifi că trei lanțuri trofi ce din rețeaua trofi că din fi gura de mai jos. Realizează o
legendă în care să asociezi fi ecare pătrat diferit colorat cu categoria trofi că corespunzătoare.

Barem de corectare – pag. 116
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
26
Solul, prin sărurile minerale pe care le conţine,
este cel mai important factor care contribuie la dezvoltarea
plantelor. O analiză de sol este recomandată chiar
şi grădinarilor amatori, pentru a afl a de ce tipuri de îngră ­
şăminte are nevoie solul şi pentru a şti cum să completeze
„lipsurile”.
Apa, dioxidul de carbon şi lumina sunt factori
esenţiali, fără de care fotosinteza, creşterea şi dezvoltarea
plantelor din grădina de legume nu pot avea loc.
Majoritatea plan telor de uscat îşi iau apa necesară din
sol, cu ajutorul rădăcinilor. Ele au nevoie de apă, dioxid
de carbon şi lumină pentru a­şi prepara hrana în cadrul
procesului de fotosinteză. Dacă plantele rămân fără apă,
mai întâi se ofi lesc, apoi se usucă şi mor.
Temperatura este un alt factor de mediu care
condiţionează, de asemenea, germina rea şi creşterea
plan telor. Fiecare specie de plantă se dezvoltă optim la
o anumită temperatură. În funcţie de aceasta, grădinarii
se orientează asupra momentului în care să însămânţeze
sau să planteze legumele.
Grădina de legu me este un ecosistem terestru
infl uenţat şi modifi cat de om. Gră dina de legume
se deosebeşte foarte mult de ecosistemele naturale,
deo arece omul este cel care are grijă ca legumele din
grădină să crească mari şi sănătoase, înlăturând, prin
lucrări de îngrijire, plantele şi animalele dăunătoare.
Ce plante și animale ai văzut într­o grădină de legume?
Ce animale ai observat în grădină de­a lungul celor patru
anotimpuri?
Ce fel de ecosistem este grădina de legume?
De ce sunt legumele importante pentru viaţa şi sănătatea
omului?
Vieţuitoarele din grădina de legume
Factori abiotici
Amintește-ţi!
Descoperă!
Grădină de legume
Tomate în condiții normale de viață
Tomate în condiții vitrege de viață
27
Specii de plante şi animale din grădina de legume
Plante ierboase: cartofi , varză, fasole, tomate,
cas tra veţi, morcovi, mazăre etc.
Animale nevertebrate: râma, limaxul, melcul de
livadă, gândacul de Colorado, albina, albiliţa, alte insecte.
Animale vertebrate:
Reptile: şopârle, şerpi.
Păsări: porumbei, vrăbii, rândunele, piţigoi.
Mamifere: cârtiţe, şoareci.
Plantele cultivate în grădină sunt producători, adică
produc substanțe hrănitoare atât pentru ele, cât și pentru
animale și om.
În afară de om, ceilalți consumatori din grădină sunt
considerați a fi dăunători, deoarece afectează calitativ și
cantitativ recolta.
Melcul fără căsuţă (limax) se hră nește cu material
or ga nic în descompunere (resturi vegetale sau animale).
Dacă acest material lipseşte, melcul atacă legu mele.
Varza şi legumele înrudite cu ea sunt atacate de
larvele fl uturelui alb al verzei (albiliţă).
Frunzele de ceapă verde sunt atacate de larvele gărgă
riţei de ceapă, iar cele de salată sunt mâncate de larvele
unui fl uture numit buha legumelor.
Gândacul de Colorado atacă părţile aeriene ale cartofului,
iar coropişniţele mănâncă rădăcinile plan telor din
grădini sau sere.
Insectele dăunătoare sunt consumate de păsările insec
tivore: rândunele, vrăbiuţe, piţigoi.
Bacteriile și ciupercile descompun resturile vegetale,
ceea ce contribuie la formarea substanțelor pe care
alte plante le vor folosi pentru hrănire.
Activitatea omului constă în lucrări de săpare, însă
mânţare, răsădire/plantare, îngrijire a plantelor, irigare,
apli care de îngrăşăminte naturale, îndepărtare a dău nătorilor,
recoltare. În timpul iernii, omul poate adminis tra
hrană păsărilor folositoare în combaterea dăunătorilor în
hră nitori artifi ciale special construite pentru acestea.
Omul este ajutat în activitatea lui în grădină de
mici animale care aerează solul și îl îmbogățesc în
substanțe hrănitoare. Cum se numesc acestea?
Relaţii trofi ce între vieţuitoarele din grădina de legume
Limax
Gândac de Colorado
Fluturele alb al verzei (albiliţă)
Activitate de răsădire
Piață de legume
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
28
Dezastrele ecologice sunt frecvente, dar niciunul nu se poate compara cu cel care a început
în China în 1958, atunci când foarte mulţi oameni au murit de foame. Mao Zedong,
conducătorul de atunci al Chinei, a dat ordin ca toate vrăbiile să fie omorâte, pe motiv că
mănâncă prea multe cereale, concurând la hrană cu omul. Milioane de vrăbii au fost ucise.
În anul următor au apărut efectele acestei acțiuni: înmulțirea insectelor care atacau culturile.
Vrăbiile consumau larvele lăcustelor,
iar după ce ele au fost ucise, numărul lăcustelor
a crescut, distrugând aproape
toate culturile. Producţia de cereale a scăzut
şi foametea a luat amploare, numărul
victimelor ridicându-se la 78 de milioane
de oameni. Când liderii din China au înțeles
că ecosistemele s-au dezechilibrat,
au fost importate vrăbii din Siberia. Acestea
s-au aclimatizat greu în noul lor mediu
de viaţă. Deficitul de vrăbii mai există şi
astăzi în China, motiv pentru care combaterea
lăcustelor se face cu insecticide.
Spală bine fructele şi legumele înainte de a le consuma,
deoarece pe suprafaţa lor se pot afla bacterii şi ouă
de paraziţi care pot provoca o serie de boli la om!
Spală-te pe mâini înainte de masă!
Bacteriile sunt organisme microscopice cu organizare
foarte simplă, răspândite pretutindeni în natură.
Paraziţii trăiesc pe seama altui organism viu. Orice om
poate fi gazda lor, locul unde trăiesc şi se înmulţesc. Pentru
a se înmulţi, paraziţii ne consumă nutrienţii şi energia.
Grădinarii spun că:
Oţetul este un „antidot” natural mult mai eficient pentru buruieni decât alte tratamente.
Pentru stoparea invaziilor de păduchi și păianjeni se pot utiliza coji de usturoi şi de ceapă,
acoperite cu apă şi lăsate într-un borcan o săptămână, după care cu soluția obţinută se
stropesc plantele.
Pentru a elimina melcii se pot pune în grădină vase cu bere. Melcii se vor aduna în lichid,
fiind nevoie doar ca a doua zi, de dimineaţă, să fie aruncat conținutul vaselor.
Pentru a avea varză sănătoasă, se presară scorţişoară deasupra plantelor tinere pentru a
„speria” viermii care devorează frunzele fragede.
Reţine!
Află mai multe!
29
Teme și aplicaţii
1. Realizează două­trei lanţuri trofi ce utilizând speciile care trăiesc în grădina de le gume.
Stabilește locul omului în lanţurile trofi ce pe care le­ai creat.
2. Citește povestea vrăbiuţelor şi explică de ce sunt ele importante în natură.
3. Adună insecte de pe plante și observă­le cu lupa.
4. Construiește hrănitori pentru păsări și hrănește­le pe timpul iernii.
Dicţionar
Germinare – totalitatea proce selor prin care embrionul din să mânţă începe să crească
pentru a da naştere noii plante
Larvă – stadiu de dezvoltare din viaţa insectelor
Nutrienți – substanțe hrănitoare
Răsad – plantă tânără care a fost sau care urmea ză să fi e răsădită
.oxiurii, viermi paraziţi intestinali, produc un număr foarte mare de ouă microscopice care
plutesc în aerul din camera persoanei parazitate?
.tenia, vierme parazit intestinal, este alcătuită dintr­un număr foarte mare de segmente, iar
lungimea corpului poate atinge un metru?
Știaţi că.
Realizează observații conform fi șei de mai jos și completeaz­o periodic (în fi ecare ano timp).
Interpretează ce ai observat și formulează concluzii.
Fişă de observaţie – grădina de legume
Ce activităţi desfăşoară omul?
Care sunt transfor mările plantelor din grădina de legume observată?
Care sunt animalele care pot fi observate în
grădina de legume?
nevertebrate
vertebrate
Descrierea factorilor abiotici – săptămânal. temperatura medie
precipitaţii
luminozitate
vânt
Proiect
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
30
Buburuză
Livada este un ecosistem terestru infl uenţat şi modifi
cat de om, ca şi grădina de legume. Livada se aseamănă
foarte mult cu o pădure, deoarece cuprinde un număr
mare de pomi. Spre deosebire de pădure, în livadă
pomii sunt dispuși mai rar. Omul este cel care asigură
păs trarea unei anumite distanţe între pomi, astfel încât
aceştia să se poată dezvolta şi să poată produce cât mai
multe fructe. Pe intervalul dintre pomi se dezvoltă un
bogat strat ierbos care, primăvara, înfl oreşte şi ia aspectul
unei pajişti.
Vieţuitoarele din livadă
Solul din livadă trebuie să fi e bogat în săruri minerale, afânat la suprafaţă, fără buruieni
şi fără crustă, pentru a determina o bună dezvoltare a plantelor. Omul trebuie să asigure apa
necesară arborilor din livadă, prin diferite metode de irigare. Distanţa mare dintre pomi permite
luminii să ajungă până la suprafaţa solului atât iarna, când pomii nu au frunze, cât şi în
anotimpurile în care aceștia sunt înfrunziţi. În funcţie de temperatură, pomii sunt plantaţi,
toaletaţi, stropiţi împotriva dăunătorilor.
Plante lemnoase: meri, peri, cireşi, vişini, caişi,
pruni, nuci, piersici etc.
Plante ierboase: graminee şi leguminoase – în
spe cial păiuş și trifoi, care cresc pe intervalul dintre arbori.
Animale nevertebrate: melci de livadă, albine,
fl uturi, păduchi, gărgăriţe și alte insecte.
Animale vertebrate: în special păsări – granguri,
sticleţi, grauri, ciocănitori, botgroşi etc.
Factori abiotici
Specii de plante şi animale din livadă
Cu ce tip de ecosistem natural se aseamănă livada?
Ce fel de arbori sunt plantaţi în livezi?
Ce rol au insectele care zboară primăvara prin livadă?
De ce sunt livezile importante pentru viaţa omului?
Amintește-ţi!
Descoperă!
31
Principalul producător de materie organică din livadă
este specia de pom fructifer cultivat de om pentru
fructele sale.
Pomii produc substanţe hrănitoare necesare consumatorilor
(omul şi animalele). Omul recoltează însă cel
mai adesea doar fructele. Celelalte părţi ale plantelor sunt
folosite de restul vieţuitoarelor din biocenoză.
În livezi, numărul dăunătorilor este mare, livada atrăgând
un număr mare de specii de animale, care găsesc
aici adăpost şi hrană abundentă. Astfel:
păduchii verzi, păduchii lânoşi, păduchii ţestoşi atacă
tulpinile, frunzele şi lăstarii pomilor;
găr gă riţele, dar şi larvele altor insecte (numite incorect
viermi) consumă sâmburii sau zeama fructelor;
pe frunze trăiesc, de asemenea, omizile mari ale
unor fl uturi;
alte insecte, precum croitorul mărului, atacă lemnul
copacilor;
pe lângă animale, o serie de virusuri, bacterii şi ciuperci
pot parazita, de asemenea, pomii fructiferi.
Livada este foarte atractivă pentru multe păsări, care
găsesc aici locuri pentru cuibărit, dar şi un număr mare de
specii de insecte cu care să se hrănească. Păsări insectivore
frecvent întâlnite în livezile noastre sunt: grangurii,
sticleţii, graurii, ciocănitorile. O altă pasăre caracteristică
live zilor este botgrosul, care se hrăneşte însă cu fructe,
dar nu poate fi considerat o pasăre dăunătoare, pagubele
produse de el fi ind minime.
Bacteriile și ciupercile descompun resturile vegetale
și animale, contribuind la formarea substanțelor minerale
utile hrănirii altor plante și se numesc descompunători.
Activitatea omului într­o livadă constă în: planta rea
pomilor la distanţe stabilite cu precizie, lucrări de tăiere
a ramurilor (toaletare), irigare, aplicare de îngrăşăminte
naturale, stropirea pomilor în anumite perioade ale anului
cu diferite substanţe care să­i ferească de dăunători.
Relaţii trofi ce între vieţuitoarele din livadă
Sticlete
Omizi în livadă
Ciocănitoare
Stropirea pomilor fructiferi
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
32
Melcul de livadă este o specie de moluscă răspândită
în toată Europa, cu excepţia zonelor nordice. Trăieşte în
poienile luminoase de la marginea pădurilor, în livezi şi
în parcuri. Se hrăneşte cu plante proaspete, dar mănâncă
şi resturi de plante, iar pentru a-şi menţine cochilia sănătoasă
consumă săruri de calciu. Este activ din primăvară
până în primele zile cu temperaturi negative, când
se pregăteşte de hibernare. Hibernează până în martie
într-un culcuş aflat la aproximativ 30 de centimetri sub
pământ, pe care, de regulă, nu şi-l schimbă. În timpul
somnului se închide ermetic în cochilie cu ajutorul unui
„dop” calcaros, cu atât mai gros cu cât vremea e mai rece.
Trăieşte șapte-opt ani, dar poate ajunge şi la 20 dacă nu
este mâncat de prădători.
Pomicultorii spun că:
Este bine ca polenizarea să se realizeze cu ajutorul insectelor.
Tăierea coroanei pomilor fructiferi se face în formă de
con pentru a produce o cantitate mai mare de fructe.
Aerisirea coroanei pomilor prin tăierea anumitor crengi
permite dezvoltarea egală a fructelor.
Ramurile neroditoare trebuie îndepărtate, pentru că
sunt adevăraţi paraziţi pe corpul pomilor.
Culegerea fructelor trebuie făcută cu tot cu codiţă şi
puţin înainte de a fi coapte în întregime.
Este bine ca polenizarea să se realizeze cu ajutorul insectelor.
Tăierea coroanei pomilor fructiferi se face în formă de
con pentru a asigura o cantitate mai mare de fructe.
Aerisirea coroanei pomilor prin tăierea anumitor crengi
permite dezvoltarea egală a fructelor.
Ramurile neroditoare trebuie îndepărtate, pentru că
sunt adevăraţi paraziţi pe corpul plantelor.
Culegerea fructelor trebuie făcută cu tot cu codiţă şi
puţin înainte de a fi coapte în întregime.
Spală bine fructele din livadă înainte de a le consuma,
deoarece ele pot fi stropite cu diferite pesticide
(substanțe toxice folosite în agricultură pentru distrugerea
dăunătorilor), iar pe suprafaţa lor se pot găsi o serie de
paraziţi care te pot îmbolnăvi!
Spală-te pe mâini înainte de masă!
Consumă zilnic fructe şi legume! Sunt importante pen­­tru
sănătatea ta.
Reţine!
Află mai multe!
33
.cu un măr pe zi, de parte doctorul îl ţii? Merele joacă un rol important în cadrul ali men taţiei
sănătoase, fi ind pline de antioxidanţi şi vitamine benefi ce pentru orga nism.
.încă din Antichitate nucile erau asociate sănătăţii creierului datorită formei pe care o au? Astăzi
sunt considerate alimentele creierului, deoarece conţin nutrienţi esenţiali pentru sănătatea sistemului
nervos, dar şi pentru buna funcţionare a întregului organism.
.prunele stimulează memoria? Dacă mănânci cel puţin trei prune pe zi, antioxidanții pe care îi
conțin te ajută să elimini celulele deteriorate care îţi afectează memoria.
Știaţi că.
Dicţionar
Graminee – familie de plante cu tulpină ierboasă și cu fl ori așezate în formă de spic
Moluşte – animale nevertebrate al căror corp este moale şi poate fi protejat sau nu de o cochilie
Virusuri – structuri primitive capabile de a produce boli numite viroze
Teme și aplicaţii
1. Realizează trei lanţuri trofi ce utilizând speciile care trăiesc în livadă.
2. Citește informaţiile despre melcul de livadă şi precizează în ce categorie trofi că se inte grează.
3. Realizează un album cu imagini în care să surprinzi transformările plantelor din livadă de­a
lungul celor patru anotimpuri.
Realizează observații conform fi șei de mai jos și completeaz­o periodic (în fi ecare ano timp).
Interpretează datele obținute și formulează concluzii.
Fişă de observaţie – livada
Ce activităţi desfăşoară omul?
Care sunt transfor mările pomilor din livada observată?
Care sunt animalele care pot fi observate în livadă? nevertebrate
vertebrate
Descrierea factorilor abiotici – săptămânal temperatura medie
precipitaţii
luminozitate
vânt
Proiect
Activitate practică
Îngrijește o plantă/un animal domestic din apropierea casei/școlii tale.
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
34
Vieţuitoarele din parc
Parcul este un ecosistem terestru creat și întreținut
de om. Uneori poate îngloba și un ecosistem acvatic (un
lac), de asemenea, întreținut de om.
Parcurile sunt amenajate mai ales în orașe, unde trafi
cul și aglomerarea construcțiilor fac necesară prezența
unor oaze de liniște și verdeață pentru locuitorii lor.
Amenajarea unui parc este o adevărată știință, deoarece
trebuie să îmbine cunoștințe despre necesitățile
plan telor și animalelor din acel mediu cu necesitățile estetice
ale ame na jărilor arhitecturale (alei, mobilier, diver se
lucrări de artă).
Unele parcuri păstrează vegetația naturală a locului,
care crește spontan, adăugând din loc în loc arbori
sau arbuști decorativi, după anumite cerințe estetice.
Aleile urmează relieful locului, iar plantele cu fl ori frumos
colo rate fac parte din fl ora spontană. În alte parcuri, peisajul
este modelat complet, începând cu trasarea aleilor
și amplasarea peluzelor, până la alegerea și alăturarea
cu grijă a plantelor după înălțime, culoare, formă, momentul
înfl oririi, durata ciclului de viață, rezistența la
condițiile de mediu.
Deși omul amenajează pentru propria relaxare acest
tip de ecosistem, acesta devine casa multor viețuitoare,
care întâlnesc aici condiții de mediu prielnice.
Factori abiotici
Caracteristicile factorilor de mediu locali (tipul solului,
temperatura, lumina, apa, vântul) trebuie să fi e
prioritare în alegerea plantelor cultivate într­un parc.
Care parc este cel mai apropiat de casa/școala ta?
Ce plante și animale ai observat că trăiesc în parc?
Ce poți face tu pentru a menține curățenia parcului în
care te relaxezi?
Amintește-ţi!
Parc Descoperă!
Parc englezesc
Parc franțuzesc
Veveriță în parc
35
Specii de plante și animale din parc
Relaţii trofi ce între vieţuitoarele din parc
Între viețuitoarele din parc se construiesc relații trofi ce. Lanțurile trofi ce sunt scurte,
deoarece intervenția omului limitează atât instalarea vegetației spontane, cât și a unor animale
care ar dăuna plantelor cultivate.
Plante lemnoase: conifere (molid, tuia, pin, chipa ­
ros), foioase (paltin, platan, castan, arțar, stejar), arbuști
de corativi (iasomie, liliac, trandafi r), plante cățărătoare
(ie deră, viță­de­vie japoneză, caprifoi, gli cină).
Plante ierboase: petunii, mușcate, gura­leului,
begonii, lalele și altele.
Animale nevertebrate: viermi, melci, păduchi,
fl uturi, gărgărițe și alte insecte.
Animale vertebrate: pești, țestoase, reptile exotice,
le bede, rațe, gâște, lișițe, sticleți, grauri, ciocănitori,
botgros, păsări decorative (păun, fazan), mamifere (veverițe
și alte roză toare, urși, lupi), mamifere exotice în condițiile
în care parcurile găzduiesc și mici grădini zoologice,
acvarii, te rarii și chiar lacuri. În afară de animalele aduse
de om tot cu scop decorativ, fauna se completează cu animale
care se instalează spontan în parc și care, găsindu­și
locul printre plante și stabilind diverse relații între ele,
contribuie la buna funcționare a acestui ecosistem.
.în 1969, un avion a aterizat la intrarea în Parcul IOR din București, lângă statuia domnitorului
Alexandru Ioan Cuza? Aeronava donată de Aeroportul Băneasa a fost transformată
imediat într­o cofetărie. Aici, bu cu reș tenii erau întâmpinați de stewardese care­i serveau cu
sucuri, cafea, prăjituri și înghețată. În 1983, cofetăria­avion a fost distrusă de un incendiu.
.grădinile din Versailles sunt reprezentative pentru stilul francez de peisagistică, în care totul
este organizat, ordonat și simetric, conform unor tipare?
Știaţi că.
În 1779, Alexandru Ipsilanti, domnitor al Țării Românești, a poruncit construirea a două ciș ­
mele în București, una dintre ele fi ind pe locul în care se afl ă acum Parcul Cișmigiu. În jurul
ei s­a format o baltă care devenea un focar de infecție pentru oraș. În 1830, generalul Pavel
Kiseleff a cerut secarea bălții și transformarea terenului într­o grădină publică, activitate fi nalizată
abia în 1847, în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, sub îndrumarea fostului director
al Grădinilor Imperiale din Viena. În 1854 are loc deschiderea ofi cială a acestei grădini publice,
amenajată în stilul parcurilor englezești, devenită monument istoric din București.
Rață sălbatică
Arțar
Află mai multe!
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
36
Teme și aplicaţii
1. Alege afirmațiile corecte.
a) Iedera este o plantă cățărătoare.
b) Într-un parc trăiesc numai plante și animale îngrijite de om.
c) Lanțurile trofice dintr-un parc sunt lungi.
d) Factorii locali de mediu trebuie să fie decisivi în alegerea plantelor cultivate într-un parc.
2. Observă viețuitoarele care trăiesc într-un parc/într-o grădină botanică din apropierea
școlii/casei tale și notează-le, pe categorii, într-o listă de felul celei de mai jos. Construiește
lanțuri trofice cu viețuitoarele din lista realizată de tine.
Plante Animale
arbori arbuști plante ierboase pe ierburi pe copaci pe sol sub pietre
3. Culege frunze, conuri, cochilii de melci, semințe, mușchi, licheni din parc. Utilizează diferite
criterii pentru a le aranja într-o colecție.
4. Realizează observații periodice în parcul situat cel mai aproape de școala/casa ta și completează
o fișă de observație de tipul celei de mai jos. Pentru a face comparații și pentru a
formula concluzii, notează transformările din fiecare anotimp.
Data
(ziua/
săptămâna)
Temperatura (valoarea
înregistrată)
Vânt (adiere
ușoară/vânt
puternic/absent)
Umiditate
(ploaie/
ceață)
Luminozitate
(soare/nori)
Modificări
observate
la aspectul
plantelor
Modificări
observate
la animale
Dicţionar
Conifere – plante lemnoase cu frunze persistente și flori în formă de con
Foioase – plante lemnoase care își pierd frunzele în fiecare toamnă
Activitate practică
Observă la microscop viețuitoarele dintr-o probă de apă luată dintr-un lac și o probă de
apă îmbuteliată. Ce diferențe observi?
37
3. Consumatorii principali ai fructelor
din livadă sunt:
a) insectele
b) păsările
c) oamenii
4. Parcurile:
a) sunt amenajate de om pentru relaxare
b) înglobează obligatoriu un lac
c) se găsesc numai în orașele mari
Verifică-ţi cunoștinţele!
II Completează spațiile punctate cu noțiunile corespunzătoare.
Plantele din grădina de legume și din livadă sunt .., deoarece produc substanțe
. atât pentru ele, cât și pentru .. . Apa, dioxidul de carbon și .. sunt
. esențiali, fără de care fotosinteza nu poate avea loc.
III Asociază noțiunile din cele două coloane referitoare la:
A. Relațiile trofice din grădina de legume:
1. limacșii a. atacă părțile aeriene ale cartofului
2. coropișnițele b. se hrănesc cu resturi vegetale și animale
3. larvele albiliței c. mănâncă rădăcinile plantelor
4. gândacii de Colorado d. atacă varza și legumele înrudite
B. Grupele de viețuitoare și speciile din livadă:
1. plante lemnoase a. trifoi, păiuș
2. plante ierboase b. fluturi, albine
3. animale nevertebrate c. sticleți, grauri
4. animale vertebrate d. cireși, vișini
C. Grupele de plante și speciile din parc:
1. plante foioase a. pini, molizi
2. plante conifere b. iederă, caprifoi
3. plante cățărătoare c. petunii, mușcate
4. plante ierboase d. castani, stejari
IV Realizează șase scurte lanțuri trofice utilizând speciile de plante și animale care trăiesc
în grădina de legume/livadă/parc.
V Scrie o compunere despre felul în care se desfășoară viața în grădina de legume/
livadă/parc.
I Alege răspunsul corect la itemii următori:
1. Producătorii din grădina de legume
sunt:
a) cartofii și tomatele
b) gândacii de Colorado
c) bacteriile și ciupercile
2. În livadă:
a) pomii sunt foarte deși, la fel ca în pădure
b) omul plantează pomii la anumite distanțe
c) pe intervalul dintre pomi se cultivă cereale
Barem de corectare – pag. 116
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
38
Vieţuitoarele din pajiști
Vieţuitoarele din pajiștile de stepă
În ce categorie de ecosisteme se încadrează pajiștile?
Ce plante și animale ai observat pe o pajiște?
Care este importanţa pajiştilor pentru om și animale?
Colilie Potârniche Cârtiță
Pajiștile sunt ecosisteme terestre în care predomină
plantele ierboase multianuale (perene). La noi în țară există
pajiști de stepă, situate în câmpii sau podișuri joase, și
pajişti de munte, situate între 1 700 și 2 500 m altitudine.
Pajiștile de stepă au o vegetaţie dominată de ierburi
(graminee) înalte și rezistente la uscăciune, printre care
trăiesc plante cu fl ori colorate și numeroase animale.
Pajiştile de stepă se caracterizează prin sol fertil,
căldură dogoritoare vara și ger aprig iarna, precipitații
reduse și vânt de diferite intensități.
Vegetația este dominată de graminee (colilie, pir), însoțite de alte plante (trifoiul,
coada-șori celului, cicoarea, ciulinii). Izolat, apar și arbuști (porumbar, păducel, salcâm pitic).
Animalele sunt reprezentate de specii de insecte (lăcuste, cosași), de reptile (şopârle,
şerpi), de păsări (potârnichi, prepelițe, grauri, ciocârlii, ereți, șorecari) și de mamifere (cârtițe,
hârciogi, popândăi, șoareci, iepuri, dihori).
În sol trăiesc bacterii, protozoare, alge, ciuperci, dar și râme, larve de insecte și mamifere
care își construiesc vizuini.
Biotopul
Biocenoza
Pajiște de munte
Pajiște de stepă
Amintește-ţi!
Descoperă!
39
Viespe de iarbă
Iepuri de câmp
Relaţii trofi ce între vieţuitoarele din pajiștile de stepă
Adaptări ale vieţuitoarelor din pajiștile de stepă
Lanţurile tro ce sunt numeroase şi variate, biocenoza
ind bogată.
Producătorii sunt în principal gramineele. La unele
dintre acestea, rădăcinile realizează o simbioză cu diferite
ciuperci care ajută la absorbția apei și a unor săruri
mi nerale din sol. Ele primesc în schimb substanțe organice
produse prin fotosinteză de plantă.
Unele insecte consumă tulpinile gramineelor
(vies pea de iarbă), altele extrag seva tulpinilor și a frunzelor
(ploș nițele) sau se hrănesc cu părți ale orilor, fructelor
și semințelor (gândacii).
Călugărița stă xată pe rele de iarbă, în așteptarea
altor insecte pe care le vânează.
Unele păsări se hrănesc cu insecte pe care le culeg
dintre ierburi și de pe sol (lăcustarul, graurul), altele se
hră nesc cu păsări mai mici (eretele, șorecarul încălțat).
Hârciogii și iepurii consumă frunze și lăstari.
Dihorul se hrănește cu animale rozătoare, dar și cu
păsări, șerpi, broaște, lăcuste, melci.
Bacteriile și ciupercile descompun resturile ve getale
care rezultă din uscarea ierburilor.
Rădăcinile unor plante pătrund în sol la adâncimi mari pentru a se aproviziona cu apă
și săruri minerale, altele se rami că foarte mult pe orizontală, în stratul super cial al solului.
Frunzele sunt înguste sau răsucite, deseori acoperite cu ceară sau peri protectori,
pentru reducerea pierderilor de apă.
Ierburile perene depozitează o parte din substanțele hrănitoare în organe subterane
și produc semințe care își pot păstra capacitatea de germinare un timp mai îndelungat.
Majoritatea plantelor în oresc primăvara și au o perioadă favorabilă de vegetație de
aproximativ patru luni; către sfârșitul verii și începutul toamnei, vegetația începe să se usuce
din cauza de citului de apă din sol.
Plantele au mecanisme de apărare împotriva animalelor erbivore (prezența a numeroși
țepi, spini, peri, secreția unor substanțe toxice sau amare, acumularea unor substanțe dure,
care le fac greu de consumat).
Și animalele au adaptări pentru reducerea pierderilor de apă din organism (piele
îngroșată, număr redus de glande sudoripare).
Multe animale își construiesc vizuini subterane și galerii în care se ascund în timpul
arșiței, pentru a evita supraîncălzirea.
Unele animale au nevoie de camu aj pentru a se ascunde mai bine de prădătorii lor,
de aceea culoarea corpului lor este cenușie sau cafenie, asemănătoare pământului și ierburilor
uscate.
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
40
Dicţionar
Glandele – structuri cu rol în producerea și eliminarea unor substanțe
Humus – amestec de substanțe organice aflat în sol care îi condiționează fertilitatea și care
rezultă din transformarea materialului vegetal sub acțiunea microorganismelor
Protozoare – nume dat unor viețuitoare microscopice
.pe un hectar de pajiște trăiesc circa 7,2 milioane de râme care aerează solul, formând humusul?
.dihorul este un animal care miroase neplăcut din cauza secreției a două glande aflate sub
coadă?
.suprafețele cu pajiști tipice de stepă din țara noastră s-au redus considerabil din cauza
transformării lor în terenuri agricole? Unul dintre puținele locuri unde mai există suprafețe cu
vegetație naturală de stepă este cel de la poalele Munților Măcin.
Știaţi că.
Dropia este o pasăre zburătoare de talie mare (masculii
pot ajunge la un metru înălțime și 20 de kilograme în
greutate). Numărul exemplarelor din țara noastră a scăzut
foarte mult din cauza vânării ei excesive și a extinderii terenurilor
agricole cultivate cu cereale. Este declarată monument
al naturii și ocrotită prin lege.
Prepelița se aseamănă cu o găină de talie mică. În timpul
verii se mişcă printre ierburi, la nivelul solului; doar sonorul
ei cântec „pitpalac” atrage atenţia asupra prezenţei sale.
Este o pasăre migratoare, al cărei efectiv a scăzut din cauza
vânării excesive și înlocuirii pajiştilor cu culturi agricole.
Prepelița domestică este crescută pentru ouăle ei bogate
în minerale și vitamine și pentru carnea sa gustoasă.
Teme și aplicaţii
1. Pe baza informațiilor din text, alege afirmația adevărată:
a) Dihorul este un mamifer rozător, activ în timpul nopții.
b) Râmele contribuie la formarea stratului fertil al solului.
2. Completează următoarele lanțuri trofice:
a) Graminee – șoarece de câmp – . – dihor
b) Ierburi – .. – șopârlă de câmp – ..
3. Ce adaptări la condițiile de mediu din stepă observi la viețuitoarele reprezentate în imaginile
de la pagina 38 (potârniche, colilie, cârtiță)?
Prepeliță
Dropie
Află mai multe!
41
4. Caută în atlase botanice plante medicinale, melifere și ornamentale care trăiesc într-o
pajiște de stepă.
5. Asociază viețuitoarele din imaginea de mai jos cu categoria trofică din care fac parte. Câți
consumatori primari identifici? Dar consumatori secundari?
Preparate proaspete cu bacterii, alge și protozoare
Materiale necesare: a) Microscop
b) Lame și lamele
c) Pipetă
d) Infuzie de fân
Etape:
1. Realizarea infuziei de fân:
Adună paie de orz, orez sau fân din locuri umede. Taie-le mărunt și pune-le într-un vas de
sticlă, formând un strat de 2-3 centimetru, apoi toarnă apă călduță deasupra lor. Lasă vasul
fără să-l acoperi, într-un loc luminat (dar nu în bătaia directă a razelor de soare), la aproximativ
20 0
C, câteva zile. Observă că, după acest interval de timp, apa devine ușor tulbure și
că are la suprafață o peliculă gelatinoasă, cu luciu metalic. Apa aceea poate conține bacterii,
alge, protozoare.
2. Obținerea preparatului microscopic:
Cu ajutorul unei pipete ia o picătură de apă de sub pelicula gelatinoasă. Pune picătura pe
lama microscopică și acoper-o cu lamela. Observă la microscop preparatul astfel obținut.
Lucrare de laborator
Porumbar
Țânțar
Bufniță
Lăcustă
Cuc
Buburuză
Purici de plante
Larvă
Libelulă Șoarece
de câmp
Larvă
Gândac
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
42
Vieţuitoarele din pajiștile de munte
La munte, verile sunt relativ călduroase și scurte,
iar iernile sunt lungi și geroase. Solul este acoperit de
zăpadă mai multe luni pe an, iar vântul sufl ă puternic. Lumina
are intensitate mare, iar precipitațiile sunt relativ
bogate, mai frecvente vara.
Printre graminee (țepoșică, părușcă, iarba-vântului)
trăiesc și plante cu fl ori viu colorate (brândușa, clopo
țelul, garofi ța-de-munte, fl oarea-de-colț). La înălțimi
mai mici se găsesc tufi șuri de arbuști pitici (ienupăr, smârdar,
merișor, afi n), iar la înălțimi mai mari apar numeroși
licheni și mușchi.
Animalele sunt reprezentate de moluște (melci), artropode
(păianjeni, insecte), amfi bieni (triton de munte,
broască roșie de munte), reptile (şopârlă de munte, vipere),
păsări (fâsa de munte, acvilă de munte, vultur pleșuv)
și mamifere (șoareci, marmote, capra-neagră).
Unii melci, unele insecte și capra-neagră se hrănesc
cu iarbă; alte insecte se hrănesc cu semințe.
Broasca roșie de munte se hrănește cu viermi,
moluște și insecte și este vânată de șerpi și de păsări
răpitoare.
Păsările se hrănesc cu semințe sau cu insecte. Altele
sunt răpitoare.
Acvila de munte (specie protejată) se hrănește de
obicei cu iepuri şi păsări mici, dar poate vâna și animale
precum marmote sau şerpi; consumă şi leşuri, mai ales
iarna.
Marmota este un mamifer rozător de talie mare
care se hrănește în principal cu rădăcini, fructe și semințe,
dar consumă și viermi, păianjeni și insecte. La rândul lor,
marmotele sunt vânate de acvila de munte, uneori de lup
sau de râs.
Biotopul
Relaţii trofi ce între vieţuitoarele din pajiștile de munte
Biocenoza
Descoperă!
Pajiște de munte
Broască roșie de munte
Acvilă de munte
Marmotă
43
Din cauza perioadei scurte de vegetație, majoritatea
plantelor înfl oresc vara.
Ca adaptare la vântul puternic, tulpinile sunt pitice
sau târâtoare, iar frunzele sunt dispuse în rozetă la
suprafața solului.
Pentru a reține apa, frunzele sunt suculente sau
acoperite cu ceară ori cu perișori protectori.
Datorită luminii puternice, fl orile sunt viu colorate.
Pentru a reține căldura, animalele au corpul de culoare
închisă (unii fl uturi), acoperit cu peri deși (bon darul),
cu pene (păsările) și blană (mamiferele) mai dese.
În timpul iernii, unele intră în repaus hibernal (tritonul,
șopârla).
Pajiștile (pășuni și fânețe) sunt bogate în specii de
plante și de animale, dintre care unele sunt ocrotite prin
lege (fl oarea-de-colț, orhideea, capra-neagră). Plantele
pre vin și combat eroziunea solului și contribuie la fertilizarea
lui.
Gramineele, componentele principale ale pajiștilor,
sunt folosite ca hrană pentru animale fi e direct prin pășunat,
fi e cosite pentru obținerea fânului.
Pajiștile au potențial turistic datorită frumuseții reliefului,
vegetației, fl orilor viu colorate.
Supraexploatarea covorului vegetal are loc prin suprapășunat
și cosit necontrolat. De aceea, pentru a fi protejate,
pășunile se parcelează. Parcelele sunt pășunate alternativ,
iar numărul animalelor care pasc trebuie adaptat
la suprafața parcelei.
Adaptări ale vieţuitoarelor din pajiștile de munte
Importanţa ecosistemelor de pajiște
Infl uenţa omului asupra ecosistemelor de pajişte
Floarea-de-colț (fl oarea-reginei) este întâlnită în Munții
Carpați, pe stânci calcaroase și neaccesibile. Este o plantă rară
care poate atinge 20 de centimetri înălțime. Este declarată
mo nument al naturii din 1933 și este ocrotită prin lege.
Florile micuţe şi numeroase au în jurul lor frunzulițe păroase
de culoare albă care lasă impresia unei singure fl ori în formă
de steluţă. Întreaga plantă este acoperită de peri argintii.
Află mai multe!
Floare-de-colț
Șopârlă
Bondar
Pășunat alpin
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
44
.în România trăiesc peste 50 de specii de orhidee sălbatice, dintre care unele, precum papuculdoamnei
și sângele-voinicului, sunt protejate prin lege?
.pajiștile alpine găzduiesc numeroase specii rare de plante și de animale ocrotite prin lege?
.garofița-Pietrei-Craiului este o specie endemică pentru Carpați, fiind simbolul floristic al Munților
Piatra Craiului?
Știaţi că.
Dicţionar
Endemic – specie de plantă sau de animal care trăiește numai pe un anumit teritoriu
Licheni – ciuperci și alge care trăiesc într-o simbioză trofică
Teme și aplicaţii
1. Pe baza informațiilor din text, alege afirmația adevărată.
a) Floarea-de-colț și capra-neagră sunt declarate monumente ale naturii.
b) Vegetația pajiștilor alpine este dominată de specii de plante lemnoase.
2. Completează următoarele lanțuri trofice:
a) Plantă – . – marmotă – .
b) Salcie pitică – lăcustă – .
Capra-neagră
Capra-neagră trăiește pe crestele stâncoase
ale Carpaților Meridionali. Are un corp robust și
picioare puternice, cu copite perfect adaptate
la deplasarea pe piscurile alpine. Atât masculul,
cât și femela poartă pe cap coarne care nu se
schimbă niciodată. Are simțurile bine dezvoltate,
aleargă cu iuțeală, face salturi și poate să coboare
pantele abrupte. Capra-neagră trăiește în
grupuri, paște în zona cu pășune a etajului alpin,
dar iarna coboară în păduri după hrană, unde se
poate întâlni cu unii dintre dușmanii ei: lupul și
râsul. Este o specie protejată prin lege.
Sângele-voinicului Papucul-doamnei Garofița-Pietrei-Craiului
45
3. Realizează alte lanţuri trofice, utilizând specii caracteristice pajiștilor de munte.
4. Ce adaptări la condițiile de mediu din pajiștea alpină observi la viețuitoarele reprezentate
în imaginile din lecție?
5. Pe baza informațiilor din text, completează rândurile integramei de mai jos cu noțiunile
corespunzătoare definițiilor notate cu cifre și vei descoperi pe verticala A-B denumirea unui
ecosistem natural terestru dominat de plante ierboase perene.
1. Mamifer întâlnit pe pajiștile de munte.
2. Mamifer rozător de talie mare întâlnit
pe pajiști alpine.
3. Reprezentanți ai artropodelor.
4. Pasăre răpitoare, protejată, întâlnită pe
pajiștile alpine.
5. Specie de graminee care crește pe pajiști
de munte.
6. Grup de animale din care face parte vipera
de munte.
7. Specie de plante erbacee ocrotită prin
lege care crește pe pajiștea de munte.
În cadrul unei activități în aer liber, sub îndrumarea profesorului, măsoară temperatura
aerului din covorul ierbos al unei pajiști și a aerului de deasupra ierburilor cu ajutorul termometrului
din dotarea laboratorului de biologie. Compară rezultatele activității tale cu cele ale
colegilor și formulează concluzii.
Realizează o fișă de observație a transformărilor pe care le suferă un ecosistem de pajiște
din zona în care locuiești. În fișă vei nota, pentru fiecare anotimp, specii de plante și de animale
întâlnite pe pajiște și observații legate de factorii abiotici (temperatură, precipitații,
luminozitate, vânt). Interpretează datele obținute și formulează concluzii.
Informează-te asupra speciilor de plante și de animale declarate monumente ale naturii și
ocrotite prin lege care pot fi întâlnite în ecosistemele de pajiști alpine. Realizează un referat,
în format electronic, despre importanța pajiștilor alpine și măsurile care trebuie luate pentru
a evita dispariția unor specii de plante și de animale care sunt din ce în ce mai rare în aceste
ecosisteme.
Cum vei lucra?
caută materiale pentru documentare (reviste, atlase, enciclopedii, site-uri de specialitate);
selectează informațiile și imaginile care îți sunt necesare;
tehnoredactează referatul folosind informațiile și imaginile alese;
prezintă referatul colegilor în ora de biologie;
cere opinia colegilor despre referatul tău;
stabilește împreună cu colegii cel mai documentat și bine prezentat referat din clasă.
Activitate practică
Proiect
B
A
2
3
7
4
5
6
1
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
46
Vieţuitoarele din pădure
Vieţuitoarele din pădurea de foioase
În ce categorie de ecosisteme se încadrează pădurile?
Ce plante și animale ai observat într-o pădure?
Care este importanța pădurilor pentru om și natură?
Pădurile sunt ecosisteme terestre în care predomină
plantele lemnoase. În țara noastră, pădurile se întind de la
câmpie până pe versanții munților, ocupând suprafețe
întinse. După speciile de arbori care predomină în
structura lor, pădurile sunt: de foioase, de amestec (foioase
și conifere) și de conifere.
Pădurile de foioase sunt alcătuite din arbori cu
frunze căzătoare. Căderea frunzelor reprezintă o adaptare
la regimul redus de apă și temperatura scăzută din
anotimpul rece. Foioasele fac parte din grupa celor mai
evoluate plante, numite angiosperme.
Temperaturile sunt moderate, iar precipitațiile
sunt repartizate uniform pe parcursul anului. În pădurea
de stejar, lumina se strecoară printre coroanele arborilor
și ajunge până la suprafața solului. În pădurea de fag,
frunzișul este mai des, îngreunează pătrunderea luminii
până la sol și de aceea plantele erbacee sunt mai rare
decât în pădurea de stejar și înfl oresc înainte de înfrunzirea
arborilor.
Biocenoza pădurilor de foioase este dominată de
plan tele lemnoase reprezentate de arbori (domină stejarul
Biotopul
Biocenoza
Pădure de foioase (fag)
Jir
Ghindă
Pădure de foioase (stejar)
Amintește-ţi!
Descoperă!
47
sau fagul în amestec cu carpenul, ulmul, paltinul, teiul sau
cu conifere la altitudini mai mari) și arbuști (alunul, socul).
Plantele ierboase sunt reprezentate de muşchi, ferigi şi,
în funcţie de tipul de pădure, de diferite plante cu fl ori.
În pădure trăiesc și numeroase specii de ciuperci (hribi,
bureți, zbârciogi – comestibile; pălăria-șar pelui – otră vitoare;
iască – parazită pe trunchiurile fagilor) și de licheni.
Fauna cuprinde nevertebrate ca viermi, moluşte,
pă ianjeni, insecte (furnici, croitori, rădașcă). Vertebratele
sunt reprezentate de amfi bieni (salamandre, broaşte), reptile
(şopârle, şerpi), păsări (piţigoi, ciocănitori, şoimi, şorecari,
ulii, huhurezi) și mamifere (veveriţe, șoareci de pădure,
iepuri, lupi, vulpi, iar în pădurile de fag se întâlnesc şi mistreţi,
jderi, cerbi, râşi, bursuci, urşi bruni).
Relaţiile trofi ce sunt complexe datorită numărului
mare de specii. Cu cât o specie are un regim mai variat
de hrană, cu atât ea are un rol mai important în ecosistem,
deoarece ține sub control atât speciile cu care se hrănește,
cât și speciile care se hrănesc cu ea.
Omizile stejarului se hrănesc cu frunze verzi, fructe
mici și muguri; dacă se înmulțesc mult, pot desfrunzi supra
fețe întinse din pădure.
Unele păsări sunt insectivore (pițigoiul, ciocă nitoa
rea), altele sunt răpitoare de zi (șoimul, uliul, șore carul)
sau răpitoare de noapte (huhurezul).
Veverița preferă alunele, nucile, castanele, ghinda,
dar mănâncă şi ouă și chiar insecte dăunătoare și adună
multe provizii, pe care le depozitează.
Zbârciog
Bursuc
Rădașcă
Rețea trofi că din pădurea de foioase
Căprioară
Huhurez Ciocănitoare
Lup
Veveriță
Omidă
Melc
Stejar
Mistreț
Râs
Șoarece
Veveriță
Relaţii trofi ce între vieţuitoarele din pădurea de foioase
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
48
Salamandra este un amfi bian cu coadă, activ noaptea.
Se hrănește cu râme, melci și scoici. Preferă locurile umede
și este ocolită de prădători din cauza veninului puternic
produs de tegumentul său. Toamna se adăpostește
în găuri din pământ, pe sub pietre, pe sub rădăcinile copacilor
și intră în amorțire iarna.
Ciocănitoarea se hrănește cu fructe, semințe și insecte
care trăiesc sub scoarța copacilor. Pentru a le găsi, lovește
scoarța cu ciocul lung și ascuțit pentru a auzi cum sună
lemnul – a plin sau a gol. Dacă acolo sunt insecte, pasărea
va lovi cu putere, va crăpa scoarța și va captura insectele
cu limba lungă și lipicioasă. Ciocănitorile sunt utile pădurii,
pentru că distrug un mare număr de insecte dăunătoare.
Râsul trăieşte și în munţii României, fi ind un animal discret,
rar văzut de oameni. Este cea mai mare felină din Europa
(15-40 kilograme), fi ind recunoscut după smocurile
de peri negri de la urechi. Este un bun vânător, hrănindu-se
cu șopârle, șoareci, cocoși-de-munte, pisici sălbatice,
mistreți, uneori atacând și stânele. Este declarat monument
al naturii.
Află mai multe!
Stratifi carea vegetației în pădurea de foioase este de terminată de variația factorilor abiotici
și de lupta plan telor pentru lumina necesară fotosintezei. Astfel, se pot dife renția trei straturi:
al arborilor, al arbuștilor și cel ierbos.
Primăvara devreme, pentru a benefi cia de lumină înainte de înfrunzirea arborilor, se
dezvoltă și înfl oresc plan tele ierboase și arbuștii.
Stratifi carea vegetației atrage după sine folosirea optimă a resurselor de mediu de către
celelalte viețuitoare ale ecosistemului.
Ca urmare a lipsei hranei pe timp de iarnă, unele specii de animale migrează (păsările),
altele își fac provizii (ve verițele), iar altele intră în stare de amorțire (șopârlele, șerpii) sau de
hibernare (aricii).
Iarna, insectele din pădure se ascund sub scoarța copacilor și în crăpăturile ei, sub frunzar,
sub covorul de mușchi sau în sol. Multe dintre ele cad pradă animalelor insectivore, cum
sunt chițcanii, care circulă pe sub zăpadă în căutarea hranei.
Adaptări ale vieţuitoarelor din pădurea de foioase
Mistrețul se hrănește cu ghindă, jir, rădăcini și animale mici, dar și cu șoareci și ouă de
păsări, fi ind un animal omnivor.
Vulpea, ursul şi lupul sunt animale carnivore, dar care pot consuma şi fructe de
pădure; lupul vânează atât ziua, cât și noaptea, atacă animale bătrâne sau bolnave, având un
rol de de igienizare a mediului.
49
Teme și aplicaţii
1. Studiază rețeaua trofi că reprezentată în imaginea de la pagina 47 și identifi că patru lanțuri
trofi ce.
2. Adevărat sau fals?
a) Într-o pădure, speciile dominante sunt reprezentate de plantele erbacee.
b) Prin activitatea lor, furnicile au efecte pozitive asupra ecosistemului de pădure.
c) Plantele și animalele dintr-o pădure sunt în strânsă legătură cu stratifi carea ei.
3. Explică de ce ciocănitoarea se mai numește „doctorul“ pădurii.
4. Compară ecosistemul de pădure cu cel de
pajiște și stabilește asemănări și deosebiri dintre
acestea.
5. Observă imaginea alăturată și răspunde la
urmă toarele întrebări:
a) Câte straturi de vegetație pot fi observate
într-o pădure de foioase?
b) Ce factori determină apariția mai multor
straturi de vegetație în pădurea de
foioase?
c) Ce importanță are existența mai multor
straturi de vegetație într-un ecosistem de
pădure?
.fagul poate trăi până la 300 de ani (în mod excepţional, 500 de ani), iar stejarul până la 1 000
de ani?
.fructul fagului se numește jir, iar cel al stejarului, ghindă?
.materiile vegetale de la su prafața solului afl ate în des compunere, în care tră iesc diferite
viețuitoare ce se hrănesc cu aceste resturi, for mează litiera pădurii?
.în pădure cresc plante medicinale precum rostopasca, leurda, aliorul, vinarița, iedera?
Știaţi că.
Dicţionar
Angiosperme – plante ale căror semințe sunt închise în fruct
Realizează un portofoliu pe bază de imagini care să ilustreze schimbările sezoniere ale
pădurii de foioase.
Proiect
Întocmește colecții de funze și fructe de la diferite specii de arbori din pădurea de foioase.
Activitate practică
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
50
Biocenoza
Relaţii trofi ce între vieţuitoarele
din pădurea de conifere
Vieţuitoarele din pădurea de conifere
Pădurile de conifere sunt alcătuite din arbori cu
frunze permanent verzi și fl ori grupate în conuri. Coniferele
sunt gimnosperme, fi ind primele plante cu fl ori și
cu semințe. Cele mai întinse păduri de conifere din țara
noastră sunt cele de molid (molidișuri).
Pădurile de conifere se întind la altitudini mai mari
decât cele de foioase, unde clima este rece și umedă, precipitațiile
abundente, vântul puternic. Aceste păduri sunt
întunecoase, lumina fi ind foarte slabă la nivelul solului.
Biotopul
Specia dominantă din biocenoză este molidul, însoțit
de brad și pin, de foioase (la limita inferioară), de zadă
(larice) și zâmbru (la limita superioară). În luminișurile pădurii
apar și arbuști (afi n, zmeur, coacăz, merișor). Plantele
ierboase sunt reprezentate mai ales de ferigi. Licheni,
ca mătreața bradului, atârnă pe ramurile arborilor. Multe
ciuperci (hribi, râșcovi – comestibile; pălăria-șarpelui, bu -
re te pestriț – otrăvitoare) trăiesc pe sol, iar mușchii se
dez voltă pe scoarța copacilor.
Fauna cuprinde specii de nevertebrate (melci, insecte)
și de vertebrate: amfi bieni (triton, broască roșie
de munte), reptile (șopârlă de munte, viperă), păsări (for -
fe cuță, ciocănitoare, mierlă, cocoș-de-munte, pițigoi de
bră det, acvilă) și mamifere (șoarece vărgat, veveriță, cerb,
jder, pisică sălbatică, râs, urs brun).
Pădure de conifere
Râșcovi
Descoperă!
Cocoșul-de-munte consumă mugurii arborilor, se -
mințe, fructe de pădure, dar și râme și insecte. Este o pasăre
ocrotită prin lege.
Jderul, un excelent cățărător și vânător, se hrănește
cu păsări, șoareci, veverițe, însă consumă și insecte și fructe
de pădure.
Viperă de munte
Cocoș-de-munte
51
Adaptări ale vieţuitoarelor din pădurea de conifere
Infl uenţa omului asupra ecosistemelor de pădure
În urma tăierilor masive și a unor incendii, suprafețele împădurite s-au redus, iar
viețuitoarele din pădure au devenit tot mai rare sau chiar au dispărut. Vânatul excesiv a redus
numărul indivizilor unor specii precum capra-nea gră, cerbul, vulturul pleșuv, cocoșul de
Molidul are frunze persistente de formă aciculară.
Suprafața redusă a acestora limitează pierderile de apă.
Coroana este dez vol tată în partea superioară a trunchiului;
în partea inferioară, din cauza luminii insufi ciente, ramurile
se usucă și cad.
Lumina redusă și umiditatea favorizează dezvoltarea
lichenilor și a mușchilor pe trunchiurile copacilor,
precum și a ferigilor pe solul umed și rece din apropierea
acestora; în schimb, împiedică dezvoltarea arbuștilor și a
plantelor ierboase.
Unele animale coboară iarna în zone mai joase ale
pădurii, pentru a reveni la înălțimi mai mari odată cu venirea
primăverii (jderul, râsul), altele intră în somn de iarnă
(ursul) sau hibernare (marmota alpină).
Alte animale (tritonii, broaștele) s-au adaptat la
con dițiile de viață oferite de pădurea de conifere prin întâr
zierea depunerii ouălor și prelungirea stadiului larvar.
Pădurea oferă adăpost și hrană multor viețuitoare,
contribuie la menținerea regimului de temperatură și al
precipitațiilor, la reducerea vitezei vântului, la diminuarea
eroziunii solului și la evitarea alunecărilor de teren și
a inundațiilor. Îmbogățește atmosfera în oxigen, ceea ce
justifi că denumirea de „plămân verde al Terrei“, are un efect
purifi cator, reținând diferiți poluanți. Este și un important
furnizor de materii prime (lemnul folosit în industria mobilei,
a celulozei și a hârtiei, pentru construcții și drept combustibil),
de alimente (fructe de pădure, ciuperci), plante
medicinale etc. Pădurea a reprezentat dintotdeauna o
sursă de relaxare, dar și de inspirație artistică pentru om.
Importanţa ecosistemelor de pădure
Forfecuța taie solzii conurilor cu ajutorul ciocului
său în formă de foarfecă pentru a consuma semințele.
Pisica sălbatică este un mamifer carnivor, activ
noaptea, care vânează păsări, șoareci, șobolani, pui de iepure
sau iezi de căprioară.
Forfecuță
Jder
Triton
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
52
.cea mai întinsă pădure de conifere este taigaua sibe riană,
situată în nordul Europei și al Asiei?
.zada (laricea) este singura specie de conifere cu frunze
căzătoare din țara noastră?
.tisa, un conifer cu lemn pre țios și cu sămânța încon jurată
de o cupă cărnoasă roșie pe care o consumă păsările (singura
parte netoxică a acestui arbore), este o specie ocrotită
prin lege?
.coniferele se mai numesc rășinoase deoarece se cretă
rășini care împiedică înghe țarea apei din corpul lor?
Știaţi că.
mesteacăn etc. și a provocat dispariția zimbrului și a unor
specii de vulturi. În zonele defrișate, versanții dealurilor
și munților sunt expuși eroziunii solului, alunecărilor de
teren și modifi cărilor climatice (intensifi carea vântului).
Molidul are frunze aciculare, în patru muchii, dispuse de
jur-împrejurul ramurii. La apucarea în palmă a unei ramuri
cu frunze vă puteți înțepa, deoarece vârful frunzei este
asemănător vârfului unui ac ascuțit.
Conurile bărbătești sunt galbene, iar cele femeiești sunt
roșii-purpurii și îndreptate în sus când sunt tinere, în timp
ce la maturitate devin brune, se apleacă și cad pe sol. Molidul
este rezistent la ger și la secetă.
Bradul are frunze aciculare, lățite, cu o lungime medie
de 2 centimetri, dispuse pe ramuri pe două rânduri și
prevăzute cu două dungi albe-argintii pe partea lor infe
rioară. Dacă strângeți în palmă o ramură de brad, nu
vă veți înțepa, deoarece frunzele sunt mai moi și au vârful
puțin crestat. Conurile sunt cilindrice, îndreptate în
sus; solzii conurilor femeiești cad la maturitate odată cu
semințele. Bradul este sensibil la îngheț și la arșiță.
Află mai multe!
Exploatarea ecosistemelor de pădure trebuie să se facă
într-un mod rațional; exploatările forestiere trebuie în soțite
de reîmpăduriri.
Reţine!
Teren defrișat
Molid
Brad
Zadă
53
Dicţionar
Acicular – în formă de ac
Gimnosperme – plante care au semințe golașe, neînchise în fruct
Forestier – care se referă la pădure
Teme și aplicaţii
1. Care sunt deosebirile dintre pădurile de foioase și pădurile de conifere?
2. Descrie unele adaptări ale viețuitoarelor din pădurea de conifere rezultate din interacțiunea
biocenoză-biotop.
3. Realizează trei lanţuri trofice, utilizând specii care trăiesc în pădurea de conifere.
4. Care sunt motivele pentru care pădurile trebuie protejate? Alcătuiește o listă cu reguli
care trebuie respectate într-o drumeție prin pădure. Afișeaz-o la loc vizibil!
5. Completează rândurile integramei de mai jos cu noțiunile corespunzătoare definițiilor notate
cu cifre și vei descoperi pe verticala A-B denumirea unei păduri în care specia dominantă
este molidul.
1. Primele plante cu flori și cu semințe.
2. Plante cu florile grupate în conuri.
3. Frunză în formă de ac.
4. Arbore întâlnit în pădurea de
conifere.
5. Mamifer carnivor de talie mică,
nocturn, abil cățărător.
6. Ciuperci comestibile din pădurea
de conifere.
7. Cresc pe scoarța copacilor, la umbră
și umezeală.
Întocmește colecții de frunze sau de conuri de la diferite specii de arbori.
Realizează un poster în care să prezinți specii de plante și de animale întâlnite în pădurea
de conifere.
Activitate practică
Caută informații despre păduri seculare/rezervații forestiere din țara noastră, apelând pentru
documentare la reviste, enciclopedii, internet. Realizează un referat în care să prezinți
denumirea și localizarea uneia dintre acestea, precum și specii de plante și de animale care
trăiesc aici. Prezintă referatul colegilor și părinților, apoi adaugă-l portofoliului tău.
Proiect
B
A
1
2
3
4
5
6
7
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
54
Vieţuitoarele din ape stătătoare
În ce categorie de ecosisteme se încadrează lacul și balta?
Ce tipuri de lacuri cunoști?
Ce viețuitoare ai observat într-un lac sau într-o baltă?
Lacurile și bălțile sunt ecosisteme naturale de apă
stătătoare. Lacurile au suprafețe și adâncimi mai mari
decât bălțile și, spre deosebire de acestea, sunt lipsite de
vegetație în zona de fund a bazinului acvatic, unde lumina
nu pătrunde.
Lumina pătrunde în straturile superfi ciale ale apei,
ceea ce permite realizarea fotosintezei de către plante.
Temperatura apei variază în funcție de altitudine și de
anotimp. Iarna, straturile de apă din profunzime păstrează
temperatura de 4 0
C, deși apa de la suprafață
poate îngheța. Salinitatea diferă de la un lac la altul
și chiar în ace lași lac, în funcție de cantitatea de săruri
minerale dizolvate în apă, de precipitații, de evaporarea
apei. Oxigenarea și transparența apei lacurilor de munte
sunt mai mari decât ale lacurilor de câmpie, deoa rece
au o cantitate mai mică de substanțe în masa apei.
Cuprinde plante acvatice (trestie sau stuf, papură,
nuferi, ciuma-apelor, lintiță, otrățel de baltă), animale
nevertebrate (hidre, lipitori, melci, raci, larve de insecte,
libelule, țânțari) şi animale vertebrate, precum: pești
(crap, plătică, roșioară, caras, lin, știucă, biban, șalău etc.),
broaște, șerpi, păsări (lișițe, rațe, gâște sălbatice), ma mifere
(vidra). Unele trăiesc pe malul lacului, altele în apă
sau pe fundul lacului.
Bacte riile, algele, protozoarele formează planctonul,
cu rol deosebit în funcționarea ecosistemului.
Biotopul
Biocenoza
Papură
Melc de baltă
Știucă
Biocenoza lacului
Amintește-ţi!
Descoperă!
55
Algele şi plantele superioare din zona lacului/bălţii
sunt principalii producători.
Lipitoarea este un vierme care se hrănește cu sângele
vertebratelor pe care le parazitează.
Scoica de lac fi ltrează apa, reţinând hrana.
Masculii de țânțar se hrănesc cu seva plantelor, iar
femelele, cu sângele animalelor.
Libelulele vânează insecte care zboară deasupra
apei.
Roșioara și plătica preferă hrana de origine vegetală.
Știuca atacă peștii, dar și păsările și mamiferele acvatice, iar
bibanul consumă râme, scoici, raci, insecte, pești, broaște.
Lişiţele, stârcii, raţele sălbatice care trăiesc pe lângă
lacuri şi bălţi se hrănesc cu moluște, insecte, pești, broaște,
iar unele consumă și plante acvatice.
Materia organică moartă de pe fundul lacului este
descompusă de bacterii și ciuperci microscopice.
Tulpinile și frunzele nuferilor conțin numeroase
spații cu aer, care înlesnesc plutirea.
Deplasarea în apă este favorizată la pești de forma
hidrodinamică, iar la broaște, rațe, gâște de membrana
interdigitală de la membrele posterioare.
Reproducerea broaștelor este legată de mediul acvatic:
din ouăle depuse în apă ies larve (mormoloci) cu aspect
de peștișori. Ele trăiesc numai în apă, unde trec prin
mai multe transformări până la stadiul de adult (broască),
proces numit metamorfoză.
Rațele și gâștele au deasupra cozii o glandă a cărei
secreție unsuroasă o împrăștie cu ciocul printre pene, astfel
că penajul devine impermeabil.
Berzele și stârcii (păsări picioroange) au gâtul și
ciocul lungi, picioare înalte și subțiri, cu care se pot deplasa
prin ape puțin adânci fără să-și ude penele.
Relaţii trofi ce între vieţuitoarele din ape stătătoare
Adaptări ale vieţuitoarelor din ape stătătoare
Stuful de pe malul apelor oferă adăpost pentru numeroase viețuitoare. El poate fi utilizat
de localnici ca sursă de energie, pentru construirea de garduri și acoperișuri de case, ca
furaj pentru animale etc. Carnea peștilor, ușor digerabilă, conține substanțe nutritive (proteine,
lipide), vitamine și minerale. Deosebit de valoroase sunt icrele și uleiul de pește.
Importanţa ecosistemelor de apă stătătoare
Barză
Libelulă
Lipitoare
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
56
Nuferii sunt plante cu tulpini lungi, fixate pe fundul
lacului/bălții, și frunze mari care plutesc la suprafața apei.
Florile lor sunt frumoase, mari şi pot avea diferite culori.
Drețele (nuferii tropicali) cresc spontan doar în lacurile și
pâraiele cu apă termală de la Băile 1 Mai, de lângă Oradea.
Sunt o specie endemică, ocrotită prin lege.
Otrățelul de baltă este o plantă carnivoră cu frunze
subacvatice și flori galbene ieșite la suprafață. Planta
nu este fixată de fundul apei, ci plutește, iar pe tulpina
ramificată poartă un număr mare de capcane de forma
unui săculeț mic, plin cu aer și prevăzut cu un capac.
Dacă o insectă se află în apropierea capacului, acesta se
deschide brusc, aerul iese din săculeț și apa care intră în
el absoarbe și prada. Fiecare insectă este digerată în circa
20 de minute. Cu ajutorul capcanelor poate să prindă și
1 000 de insecte pe zi.
Somnul, cel mai mare pește prădător de apă dulce de
la noi din țară, atinge uneori lungimea de 3-4 metri și o
greutate de peste 100 de kilograme. Preferă apele adânci,
cu fund mâlos. Nu are solzi, iar gura largă este prevăzută
cu șase mustăți. Vânează pești și raci, mai ales noaptea,
dar poate ataca și păsări sau mamifere acvatice. Carnea sa
este foarte gustoasă. Poate trăi până la 100 de ani.
Omul a amenajat ecosisteme acvatice precum iazuri (pe fundul unor văi mici) pentru
creșterea peștilor, irigații, morărit sau agrement, heleșteie pentru creșterea și reproducerea
peștilor în interes economic (crap, caras, biban, știucă, păstrăv), lacuri de baraj și de acumulare
pentru producerea de energie în hidrocentrale.
Lacul de acumulare Vidraru Iaz
Nufăr
Somn
Află mai multe!
Flori și capcane – otrățel de baltă
57
.speciile de pești preferă anumite zone ale lacului? Cra pul este frecvent întâlnit în zona cu
nuferi, carasul și plătica în zona stufului, iar știuca și bibanul vânează de regulă lângă maluri, în
zona cu vegetație.
.vara, când apa este acoperită de o peliculă de alge care s-au în mulțit foarte mult din cauza
excesului de nutrienți, apare fenomenul numit „înfl orirea apelor”, care infl uențează negativ
viața animalelor acvatice?
Știaţi că.
Dicţionar
Impermeabil – care nu lasă să treacă prin el apa
Plancton – totalitatea organismelor acvatice, cu dimensiuni microscopice, care plutesc în
masa apei
Înfl orirea apelor – înmulțirea exagerată a vegetației acvatice
Teme și aplicaţii
1. Explică de ce speciile de pești și alte viețuitoare care trăiesc în lac nu mor iarna.
2. Dă exemple de adaptări ale plantelor și animalelor la mediul de viață acvatic.
3. Completează următoarele lanțuri trofi ce:
a) Alge – .. – crustacee – . – pasăre de baltă – ..
b) Plantă – țânțar – .. – broască – ..
c) Fitoplancton – zooplancton – . – .
d) Bacterii – protozoare – . – ..
4. Scrie o scurtă compunere în care să prezinți viața dintr-un lac sau dintr-o baltă.
Activitate practică
Colectează o probă de apă dintr-un lac sau dintr-o baltă. Ce viețuitoare observi cu ochiul
liber? Dar cu lupa? Examinează la microscop o picătură din apa colectată. Ce viețuitoare
observi? Compară-le cu cele din imaginile de mai jos.
Proiect
Construiește un acvariu care reprezintă un ecosistem acvatic în miniatură. Nu uita să asiguri
condiții optime de lumină, temperatură, oxigen și hrană, pentru ca viața peștilor să fi e posibilă
în acvariu. Urmărește creșterea și dezvoltarea peștilor.
Bacilul fânului Amiba Hidra de apă dulce Parameciul Euglena verde Mătasea-broaștei
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
58
Vieţuitoarele din ape curgătoare
Ce tipuri de ape curgătoare cunoști?
Ce plante trăiesc pe malul unei ape curgătoare?
Ce viețuitoare trăiesc în apele curgătoare?
Râurile și fl uviile sunt ecosisteme naturale de apă
curgătoare. Apa unui râu provine din izvoare și precipitații
și curge de-a lungul unei albii până la vărsarea într-o apă
curgătoare mai mare sau într-o apă stătătoare. În funcție
de prezența anumitor specii de pești, cursul unui râu se
împarte în: zona superioară sau zona păstrăvului și zona
inferioară sau zona crapului.
Biotopul unui râu mare este variat și prezintă particularități
distincte pentru cursul superior și inferior. În râurile
de munte, apa limpede, bine oxigenată și rece curge
cu viteză mare, pe un substrat pietros-bolovănos, iar în
râurile de câmpie, apa tulbure, mai puțin oxigenată și cu
temperatură variabilă de la un anotimp la altul curge cu
viteză mică, pe un substrat nisipos-mâlos.
Biocenoza râului este determinată de climatul general,
de viteza curentului de apă și de substratul pe care
curge râul. Cuprinde vegetaţie (mușchi, sălcii, stuf, lintiță),
animale nevertebrate (bureți de apă, viermi, moluște, păian
jeni de apă, crustacee, insecte) şi animale vertebrate:
pești (păstrăv, mreană, lostriță, biban, știucă, crap etc., în
funcție de zona râului), broaște, șerpi, păsări (mierlă de apă,
alte păsări care cuibăresc în luncile râurilor) și mamifere
precum vidra. În masa apei plutesc organisme mici: alge,
pro tozoare, viermi și crustacee (planctonul). Biocenoza
râu rilor de câmpie este mai variată și mai bogată în specii
decât a râurilor de munte, vegetația asemănătoare cu cea
a lacurilor atrăgând numeroase specii de pești și de păsări.
Biotopul
Biocenoza
Scoici de râu
Râu de munte
Lunca unui râu
Amintește-ţi!
Descoperă!
59
Relaţii trofi ce între vieţuitoarele din ape curgătoare
Producătorii sunt alge, mușchi și plante superioare,
mai bine reprezentate în cursul inferior al râurilor.
Fauna variată și bogată de nevertebrate din râuri
reprezintă o sursă importantă de hrană pentru pești.
Racul de râu, activ noaptea, consumă atât hrană
vegetală, cât și animale, ind considerat un „sanitar” al
apelor; la rândul lui, servește drept hrană pentru pești
(țipar), păsări de apă, vidră.
Chișcarul parazitează diferiți pești (de exemplu,
păstrăvi) xându-se cu gura rotundă ca o ventuză pre văzută
cu dințișori pe corpul acestora.
Lostrița consumă de preferință pește, chiar propriul
puiet sau semeni ai săi (caniba lism), dar poate ataca
și păsări acvatice și șobolani de apă.
Păstrăvul se hrănește cu viermi și diverse insecte
acvatice și aeriene (pentru prinderea cărora sare din apă),
dar și cu crustacee, broaște, peștișori, icre și chiar cu propriul
puiet.
Adaptări ale vieţuitoarelor din ecosistemele de ape curgătoare
În râurile de munte trăiesc viețuitoare iubitoare de
apă rece și bine oxigenată, care suportă viteze mari de
curgere. Păstrăvul poate înota contra curentului de apă și
poate sări cascade de până la 4 metri înălțime.
Alte viețuitoare (alge, mușchi, viermi, crustacee) se
xează de substrat cu ajutorul unor cârlige, gheare, ventuze,
își sapă galerii în nămol (viermi, crustacee) sau se
târăsc pe substrat (viermi, melci, scoici, larve de insecte).
Larvele unor insecte își construiesc căsuțe din pietriş,
nisip și resturi vegetale, care sunt xate de substrat.
Aceste căsuțe asigură protecția și dezvoltarea animalului.
Spre deosebire de râu, uviul este o apă curgătoare
mare atât ca suprafață, cât și ca debit, are pantă redusă
și albie constantă și se varsă, de regulă, într-o mare sau
într-un ocean. Comunicarea uviului cu marea permite
peștilor migratori să treacă dintr-un ecosistem în altul
pentru hrănire sau pentru reproducere. Flu viul Dunărea,
al doilea ca lungime din Europa, se varsă în Marea Neagră.
Aici formează Delta Dunării, declarată Rezervație a Biosferei,
ind un paradis al păsărilor și al peștilor.
Păstrăv
Chișcari
Fluviul Dunărea (la Cazane)
Alge de râu
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
60
Racul-de-râu este un crustaceu care trăiește în pârâuri,
râuri și lacuri, unde sapă galerii în maluri sau stă ascuns
printre rădăcini submerse sau pe sub bolovani și pie tre.
Corpul său este acoperit de o crustă calcaroasă și pre văzut
cu o pereche de clești puternici. Este o specie sensibilă la
calitatea apei, prezența lui într-un bazin acvatic indicând
o apă „sănătoasă”.
Vidra este un animal semiacvatic, cu blană prețioasă.
Are membre scurte, prevăzute cu membrană interdigi -
tală și gheare puternice cu ajutorul cărora își sapă galerii
care se deschid sub nivelul apei. Înoată rapid și se hrănește
cu pești, pe care îi prinde mai ales noaptea. Este o
specie protejată.
.ziua de 22 martie este Ziua Mondială a Apei?
.lostrița este o specie pe cale de dispariție, endemică pentru bazinul Dunării, declarată monument
al naturii și ocrotită prin lege?
.aspretele, specie relictă, endemică de pește, a fost descoperită în 1956 în râul Vâlsan, singurul
bazin acvatic din țara noastră în care trăiește?
Știaţi că.
Dicţionar
Canibalism – obicei al unor viețuitoare de a-și mânca semenii
Debit – cantitate de apă care curge printr-un anumit loc într-un interval de timp
Planarie – vierme lat acvatic
Relict – rămășiță a unei fl ore sau faune dispărute
Submers – subacvatic
Importanţa ecosistemelor de apă curgătoare
Râurile și fl uviile sunt surse de apă potabilă, de hrană (îndeosebi pești), de apă pentru
irigații și diverse industrii, dar pot fi folosite și pentru navigație, agrement etc. De aceea,
apele curgătoare trebuie protejate de poluare, iar resursele lor folosite rațional.
Vidră
Rac-de-râu
Află mai multe!
Infl uenţa omului asupra ecosistemelor acvatice
Poluarea, exploatarea excesivă a resurselor acvatice, introducerea unor specii străine
au dus la distrugerea vegetației și a faunei acvatice, iar apa a devenit improprie utilizărilor ei
normale. Pentru păstrarea calității apei, a faunei și fl orei acvatice trebuie aplicate măsuri de
prevenire/reducere a poluării apelor și de interzicere a pescuitului în perioa dele de reproducere
a peștilor.
61
Model de a ș cu mesaj ECO Acțiune de ecologizare a mediului
Teme și aplicaţii
1. Explică de ce râurile de câmpie au o diversitate mai mare de specii decât râurile de munte.
2. Care sunt adaptările animalelor care trăiesc în râurile de munte? Dar adaptările celor care
trăiesc în râurile de câmpie?
3. Completează următoarele lanțuri tro ce:
Alge – larve de insecte – . – .
Plante acvatice – .. – păstrăv – .
. – .. – rac de râu – vidră
4. Asociază noțiunile din cele două coloane referitoare la viețuitoare acvatice și caracteristicile
lor.
1. păstrăv a. parazitează peștii
2. racul de râu b. trăiește în râurile de câmpie
3. chișcar c. preferă apele reci și repezi de munte
4. crap d. este un sanitar al apelor
5. Participă împreună cu colegii la următorul joc de rol: ima ginați-vă că sunteți diferite specii
de viețuitoare acvatice și trăiți într-o apă curgătoare poluată. Ce mesaje ecologice transmiteți
celor care poluează apa?
Proiect
Informează-te despre adaptările viețuitoarelor la mediul acvatic și alcătuiește un referat pe
care să-l adaugi portofoliului tău.
PROTEJEAZĂ MEDIUL ACVATIC!
Orice deșeu aruncat în apă scade
calitatea vieții în acest mediu.
Activitate practică
Realizează a șe cu mesaje și îndemnuri privind ecologizarea mediului și a șează-le la loc
vizibil în clasă.
Participă la acțiuni de ecologizare în zona râului sau uviului în apropierea căruia locuiești.
Unitatea 2. Vieţuitoarele din mediul apropiat și mai îndepărtat
62
I Pentru itemii de mai jos, alege varianta corectă de răspuns.
1. Plantele din pajiștile de stepă:
a) sunt reprezentate de ferigi
b) aparțin predominant unor specii
lemnoase
c) sunt rezistente la secetă
d) au frunze dispuse în rozetă
2. Sunt viețuitoare caracteristice unei
pajiști alpine:
a) greierii și cosașii
b) colilia și pirul
c) clopoțeii și brândușele
d) prepelițele și popândăii
3. Plante erbacee din pădurea de fag
sunt:
a) mușchii și ferigile
b) teii și plopii
c) lichenii și ciupercile
d) stejarii și carpenii
4. În pădurea de molid:
a) arbuștii și plantele erbacee sunt numeroase
b) lumina este slabă
c) ferigile și mușchii lipsesc
d) precipitațiile sunt reduse
5. Peștii care populează în mod obișnuit
râurile de munte sunt:
a) somnii
b) păstrăvii
c) știucile
d) crapii
6. Apele curgătoare se caracterizează prin:
a) viteze mici de curgere la râurile de munte
b) cantitate mare de oxigen în râurile de
câmpie
c) substrat din bolovani și pietriș în râurile
de munte
d) albie îngustă și puțin adâncă în râurile
de câmpie
II Adevărat sau fals?
1. Malurile lacurilor sunt habitate importante pentru diferite specii de plante și animale.
2. Planctonul este alcătuit numai din alge capabile de fotosinteză.
3. Vidra este un animal vertebrat capabil să vâneze cu ușurință în apă.
4. În apele râurilor de munte trăiesc organisme care suportă concentrații scăzute de oxigen.
III Asociază corect noțiunile din cele două coloane referitoare la:
A. grupele de viețuitoare din biocenozele terestre și reprezentanții lor:
1. pajiște de stepă a. stejari, fagi, carpeni, pupăză, mistreți, căprioare
2. pajiște alpină b. colilie, pir, potârniche, hârciog, dihor
3. pădure de foioase c. molizi, brazi, pini, forfecuță, râs, urs brun
4. pădure de conifere d. țepoșică, floare-de-colț, acvilă de munte, marmotă
B. grupele de viețuitoare din biocenoza unui lac și reprezentanții lor:
1. plante a. crapi, broaște, șerpi, rațe
2. nevertebrate b. nuferi, trestie, papură, lintiță
3. vertebrate c. viermi, melci, scoici, țânțari
Verifică-ţi cunoștinţele!
63
C. funcțiile pădurii și semnificația lor:
1. antipoluante a. îmbunătățirea stării psihice a oamenilor
2. de protecție a solului b. purificarea și oxigenarea aerului
3. recreative și estetice c. atenuarea temperaturilor extreme
4. de protecție climatică d. împiedicarea alunecărilor de teren și a prăbușirilor
IV Construiește două lanțuri trofice acvatice și două lanțuri trofice terestre, alcătuite
fiecare din 3-4 verigi, utilizând speciile de mai jos:
lăcuste, crap, graminee, croitorul fagului, dumbrăveancă, știucă, șorecar, ciocănitoare,
păstrăv, fag, alge, chișcar, purice-de-apă, jder, somn, trestie, bacterii
V Argumentează afirmația: „Pădurea este, înainte de toate, o ființă colectivă, cea mai
grandioasă din câte există”.
VI Distribuie într-un tabel recapitulativ de tipul celui de mai jos câte șase specii caracteristice
fiecărui ecosistem natural studiat de tine până acum, conform criteriilor date.
Adaugă-l în portofoliul tău.
Producători Consumatori Descompunători
Pajiște de stepă
Pajiște alpină
Pădure de foioase
Pădure de conifere
Baltă și lac
Râu și fluviu
VII Completează un tabel recapitulativ de tipul celui de mai jos referitor la viețuitoare
în mediul lor de viață. Adaugă-l în portofoliul tău.
Caracteristici
de biotop
Exemple
de plante
Adaptări
ale plantelor
Exemple
de animale
Adaptări ale
animalelor
Influența
omului
Grădina
Livada
Parcul
Pajiștea de
stepă
Pajiștea alpină
Pădurea de
foioase
Pădurea de
conifere
Lacul și balta
Râul și fluviul
Barem de corectare – pag. 116
Unitatea 3. Alte medii de viaţă din ţara noastră și din alte zone ale planetei
64
Peștera
Ce fel de ecosisteme sunt peșterile?
Care sunt condițiile abiotice dintr­o peșteră?
Ce viețuitoare trăiesc permanent sau temporar în peșteri?
Peșterile sunt cavități subterane de dimensiuni
mari, care se formează prin descompunerea calcarului
de apele de infi ltrație. Pot fi străbătute de ape subterane
reci și slab oxigenate, care pot forma lacuri sau
mici cascade.
Amintește-ţi!
Descoperă!
Prin depunerea cristalelor de calcar din apa care
picură de pe tavanul cavernelor se formează, în timp,
stalactitele – formațiuni suspendate de tavanul peșterii,
și stalagmitele – formațiuni care se înalță pe podeaua
peș terii. Stalactitele şi stalagmitele se pot uni, formând
coloane, draperii, tuburi de orgă.
Lumina pătrunde în peşteră doar în zona învecinată
intrărilor, restul peșterii fi ind în întuneric complet.
Temperatura din interiorul peşterilor este con stan tă pe
tot parcursul anului. Umiditatea aerului este ridicată.
Ventilaţia depinde de numărul de deschideri ale peș terii;
concentrațiile de oxigen și de gaze toxice din atmosfera
subterană sunt infl uențate de curenții de aer.
Principala caracteristică a peşterilor este absenţa
plan telor verzi. Ca urmare, substanțele organice provin
din exterior, fi ind transportate de apa provenită de la
preci pitațiile care se infi ltrează în sol, de curenții de aer,
de cursurile de apă subterane sau de animale. Stratul de
guano (excrementele liliecilor) care acoperă podeaua
peșterii este un mediu bun pentru dezvoltarea bacteriilor
și a ciupercilor.
Biotopul
Biocenoza
Stalagmite
Stalactite
Peșteră
65
Producătorii din peșteri sunt bacteriile care pot
transforma dioxidul de carbon în substanțe organice (hrănitoare)
în absența luminii, proces numit chemosinteză.
Spre deosebire de fotosinteză, chemosinteza nu duce la
eliberare de oxigen. Hrana produsă de bacterii poate susține
o biocenoză cu număr mic de specii și de indivizi, de
aceea lanțurile trofice din peșteri sunt scurte.
Consumatorii sunt viermi, insecte, miriapode, crustacee,
păianjeni, iar în ape unele specii de melci și de pești,
organisme troglobionte, adaptate traiului permanent în
peșteri. Ca urmare a adaptării la întunericul permanent, troglobiontele
nu au ochi sau au ochi mici și nefuncționali. În
compensație, organele tactile (pentru pipăit – de exemplu,
picioarele insectelor și ale păianjenilor) şi organele olfactive
(pentru miros – de exemplu, antenele insectelor, ale crustaceelor
și ale miriapodelor) sunt lungi și bine dezvoltate.
Lipsa luminii a condus la depigmentarea tegumentului,
astfel încât cele mai multe troglobionte sunt albe, uneori
chiar translucide (ușor transparente). Multe dintre insectele
din peșteri sunt lipsite de aripi sau au aripi foarte mici.
Activitatea viețuitoarelor troglobionte se desfăşoară
fără diferenţe sesizabile între zi şi noapte.
Din cauza adaptării la condițiile de temperatură și
umiditate constante, troglobiontele nu supraviețuiesc în
afara peșterii.
Animalele troglofile sunt cele care pătrund în mod
regulat în peșteri, pentru adăpost sau pentru a se înmulți,
dar care depind de hrana pe care și-o procură în
afara peșterii. În majoritatea peșterilor există colonii numeroase
de lilieci, care se reproduc și își cresc aici puii în
siguranță. Urșii folosesc peșterile pentru a se adăposti în
timpul somnului de iarnă. În peșterile din țara noastră
s-au găsit fosile de mamut, urs de cavernă, leu, rinocer.
Animalele rătăcite în peșteri nu supraviețuiesc, nefiind
adaptate condițiilor specifice.
Peștera Urșilor (județul Bihor), una dintre cele mai vizitate
peșteri din țara noastră, cuprinde fosile de „urşi de
cavernă” vechi de circa 15 000 de ani.
Peştera Scărişoara, din Munţii Apuseni, cuprinde un
gheţar care măsoară 26 de metri înălţime. Aici, temperatura
medie variază între 1 0
C vara şi –7 0
C iarna.
Află mai multe!
Peștera Scărișoara
Peștera Urșilor
Amfibian de peșteră
Liliac
Unitatea 3. Alte medii de viaţă din ţara noastră și din alte zone ale planetei
66
Dicţionar
Calcar – rocă sedimentară (formată prin depunere) albă, cenușie sau galbenă
Fosile – resturi din organisme vegetale și animale conservate în sedimente din timpuri
îndepărtate
Peștera Movile, descoperită în apropiere de Mangalia,
este cu totul deosebită, deoarece a fost izolată de mediul
extern de-a lungul a 5,5 milioane de ani, păstrând caracteristicile
de atunci ale Terrei. Producătorii sunt bacterii
sulfuroase chemosintetizante. Atmosfera peșterii este bogată
în gaze toxice și săracă în oxigen. În peșteră trăiesc
microorganisme, viermi, melci, gândaci, miriapode, o specie
nouă de păianjen, singurul scorpion de apă dulce și
singura lipitoare cavernicolă din lume. Pentru importanța
sa deosebită, această peșteră a fost declarată rezervație
speologică și poate fi vizitată numai de specialiști.
Peştera Liliecilor (județul Constanța) adăpostește colonii
de lilieci, în special liliacul cu mustăţi, o specie mică, insectivoră.
Peștera prezintă interes arheologic, deoarece aici au
fost descoperite unelte, fragmente de ceramică şi obiecte
din metal aparţinând oamenilor primitivi. Este declarată
monument al naturii din punct de vedere speologic.
„În aceste peșteri se aude, în perioada de primăvară și vară,
țârâitul caracteristic liliecilor și se simte mirosul de amoniac
al excrementelor. În perioada hibernală sunt îngrămădiți,
atât pe tavan, cât și pe pereții peșterilor, sute și mii de lilieci.
(.) Primăvara apare noua generație. În aceste condiții, în
unele peșteri se acumulează movile mari de guano, care
ajung uneori să fie utilizate ca îngrășământ natural.”
(„Lumea animalelor”, după Brehm)
Păianjen
.pentru orientare și pentru prinderea insectelor, liliecii folosesc ultrasunete
și captează ecoul acestora cu ajutorul pavilioanelor urechilor?
.primul institut de speologie din lume a fost înfiinţat la Cluj-Napoca, în
anul 1920, de Emil Racoviţă?
.cu peste 12 000 de peșteri descoperite, România se situează pe locul al
doilea în Europa, ca număr de peșteri?
Știaţi că.
Peștera Liliecilor
Emil Racoviță
67
Teme și aplicaţii
1. Adevărat sau fals?
a) Ca urmare a adaptării la un mediu lipsit de lumină, viețuitoarele din peșteri au ochi
mari.
b) Speciile de lilieci din țara noastră sunt folositoare.
c) Animalele troglobionte pot supraviețui în afara peșterii.
2. Alcătuiește două lanțuri trofice în care să incluzi viețuitoare troglobionte și troglofile.
3. Analizează imaginile din peșteri, prezentate mai jos, și redă în câteva rânduri ce îți sugerează
acestea.
4. Alcătuiește o colecție de imagini cu viețuitoare troglobionte, pe care să o adaugi la portofoliul
tău.
5. Citește cu atenție textul următor despre Peștera Movile.
„Mai există un pericol constant, pe care autorităţile locale trebuie să-l ia în calcul şi este
chiar în sarcina lor. Acela al extinderii zonei urbanizate din Mangalia către perimetrul în care
este localizată peştera şi care este definit drept rezervaţie ştiinţifică cu regim strict protejat.
Ei bine, în cartierul nou construit care se extinde, toate locuinţele trebuie racordate la reţeaua de
canalizare, căci orice fosă septică clandestină poate provoca infiltraţii în subsol, ce ar ajunge, prin
pânza freatică, în mediul special din Peştera Movile, care se pare că păstrează secretul originii
vieţii. Prezenţa umană în acest loc ameninţă serios existenţa ecosistemului, deoarece simplul
proces respirator poate cauza dezechilibre ireversibile, prin modificarea nivelului de oxigen şi de
dioxid de carbon din peşteră. De altfel, pentru protejarea habitatului şi ecosistemului, perioada
de lucru în interiorul peşterii este limitată la doar două ore şi accesul este permis de maxim două
ori pe lună, pentru specialişti, şi limitat la maxim trei persoane, într-o incursiune. În plus, trebuie
purtate încălţăminte şi costume curate, pentru a evita contaminarea.”
(Cristian Lascu, speologul
care a descoperit Peștera Movile)
Folosind informațiile din text, precizează:
a) În ce constă importanța științifică deosebită a Peșterii Movile?
b) De ce această peșteră nu poate fi deschisă turiștilor?
c) Ce măsuri trebuie să ia autoritățile locale pentru a nu pune în pericol acest ecosistem
străvechi?
Unitatea 3. Alte medii de viaţă din ţara noastră și din alte zone ale planetei
68
Delta Dunării
Ce viețuitoare din Delta Dunării cunoști?
De ce este Delta Dunării o arie naturală protejată?
Delta Dunării
Nuferi și stuf
Lebădă cu pui
Volbură de nisip
Biotopul
Biocenoza
Amintește-ţi!
Delta Dunării s­a format din aluviunile tran sportate
de cele trei brațe ale Dunării în drumul lor către
Marea Neagră. Deoarece include mai multe tipuri de
ecosisteme, Delta Dunării este un biom.
Descoperă!
Delta Dunării cuprinde ecosisteme acvatice formate
de brațele fl uviului (canale, bălți, lacuri, suprafețe mari de
mlaștini) și ecosisteme terestre (zone inundabile, terenuri
arabile, grinduri, zona litorală a Mării Negre). Clima este
infl uențată de apele Dunării și ale Mării Negre, care se
încălzesc și se răcesc mai greu decât uscatul. Luminozitatea
este printre cele mai mari din țară.
Malurile, zonele mlăştinoase și terenurile inundate
sunt ocupate de vegetaţie palustră (stuf și papură), care
oferă condiții pentru cuibăritul păsărilor, pentru depunerea
icrelor și creșterea peștilor. Rizomii (tulpinile subterane)
stufului rețin aluviunile, împiedicând colmatarea
(astuparea) bălților. În ape trăiesc alge (mătasea­broaștei)
și diverse tipuri de plante: cu frunze plutitoare (nuferi),
fără rădăcini (peștișoara, lintița), submerse (otrăţelul de
baltă). Pe grinduri cresc păduri de sălcii, de plop alb, de
stejar, tufe de mure, cătină roșie, cătină albă, volbură de
nisip și cârcel, care fi xează nisipul. Pădurea Letea (monument
al naturii) are un aspect tropical datorită abundenței
plan telor cățărătoare, precum vița sălbatică, hameiul și
liana grecească. Între stufăriș și păduri există adesea o
vegetație de pajiște de stepă. Acolo unde solul permite,
oamenii plantează viță­de­vie și legume.
69
Câine enot
Broască de lac
Libelulă
Pelicani
Viperă de stepă
Importanţa Deltei Dunării
În Delta Dunării trăiesc foarte multe specii de pești:
crap, şalău, știucă, somn, plătică, biban, roșioară etc. Morunul,
nisetrul, păstruga și scrumbia de Dunăre migrează
din Marea Neagră în apele Dunării pentru a se înmulți.
Amfi bienii sunt reprezentați de brotăcei, care se
fi xea ză pe plante cu ventuzele degetelor, broaște de lac,
broaște râioase. Amfi bienii capturează cantități mari de insecte
și larve, melci mici, păianjeni, râme. În zonele uscate
trăiesc reptile precum ţestoasa de uscat (monument al naturii),
şopârla de nisip, vipera de stepă, șarpele rău, șarpele
de casă, iar în ape şarpele­de­apă și țestoasa­de­apă.
Delta Dunării oferă condiții bune de hrănire și de
cuibărit pentru un număr mare de specii de păsări seden
tare sau migratoare. Trăiesc aici pelicani, stârci, egrete,
căli fari, cormorani, gâște cu gât roşu, ţigănuşi (protejate
de lege), lebede, rațe, lișițe și berze albe. În păduri trăiesc
codalbul (pasăre răpitoare protejată), corbul (specie monu
ment al naturii), şoimulețul de seară, pupăza, privi ghetoarea
roşcată, ciocârlia de Bărăgan.
Dintre mamifere, mai răspândite sunt mistrețul, iepurele,
vulpea, pisica sălbatică, dihorul. În păduri în tâl nim că ­
prioara, iar dintre răpitoare, nurca şi herme lina. În zonele de
stepă trăiesc enotul (răpitor), orbetele (rozător), iar în lacuri,
în afară de vidră, trăiește și biza mul, care își sapă vizuini cu o
ieșire în apă și una pe uscat, slăbind rezistența malurilor.
Delta Dunării este bogată în nevertebrate: țânțari,
libelule (mari consumatoare de larve de țânțari), tăuni (insecte
care se hrănesc cu sângele vitelor, putând transmite
boli), albine. Aici trăiesc și specii rare, cum sunt păianjenul
veninos „văduva neagră” şi miriapodul gigant. În ape sunt
raci, scoici, melci, lipitori, purici­de­apă, dafnii etc.
Prin resursele faunei și fl orei sale, Delta Dunării are
mare importanță științifi că și economică, precum și potențial
turistic și recreativ. Sunt valorifi cate economic stuful,
peste 135 de specii de pești pescuiți pentru carne și
icre, mamifere vânate pentru carne (mistreţul) sau pentru
blana frumoasă (nurca, hermelina). În 1990, delta a
fost declarată rezervaţie a biosferei și zonă umedă de
impor tanţă internaţională. În 1991, peste jumătate din
suprafaţa Deltei Dunării a fost inclusă în Lista Patrimoniului
Mondial Cultural și Natural.
Unitatea 3. Alte medii de viaţă din ţara noastră și din alte zone ale planetei
70
Infl uenţa activităţilor umane (impactul antropic) asupra Deltei Dunării
În Delta Dunării trăiesc puțini oameni, iar ocupațiile
lor (pescuitul, creşterea animalelor și agricultura tra diţională)
au avut un efect redus asupra mediului natural.
În ultimele decenii însă, ecosistemele au fost modifi cate
prin desecări și îndiguiri (în scopul obținerii de teren arabil),
prin supraexploatarea resurselor (stuf, nisip și pești),
prin poluarea chimică a apelor Dunării cu substanțe folosite
în agricultură. Dezvoltarea navigației pe Dunăre și a
turismului a dus la poluare chimică și fonică (zgomot), la
deranjarea păsărilor. Astfel s­a redus numărul de plante și
au dispărut unele zone de reproducere naturală a peştilor,
precum și zone de cuibărit pentru păsări. Pentru refacerea
populațiilor de pești, legea pescuitului stabilește peri oadele
de prohibiție (interzicere a pescuitului), uneltele de
pescuit permise și cantitățile care pot fi capturate.
Specifi ci Deltei Dunării sunt plaurii, insule plutitoare formate din împletituri dese de rizomi
de stuf, pământ și diferite rădăcini. La adăpostul plaurilor, puietul de pește este protejat
de răpitori. Dacă apa de sub plaur nu este împrospătată, resturile vegetale se descompun și
pot degaja un gaz toxic pentru pești.
În Delta Dunării există și cea mai mare parte a populaţiei de pelicani din Europa. Dacă
pelicanul este deranjat în mod repetat în prima jumătate a clocirii și este împiedicat mai
mult de o oră să revină la cuib, atunci el poate părăsi defi nitiv locul de cuibărit. Deoarece
pelicanii nu se pot scufunda, ei pescuiesc în colaborare cu cormoranii. Cormoranii gonesc
peștii spre suprafață, iar pelicanii îi gonesc mai departe spre ape mici. Pelicanii prind adeseori
pești bolnavi. Ouăle și puii pelicanilor sunt de multe ori hrană pentru alte păsări sau
animale de pradă.
Delta Dunării adăpostește și singurul șarpe constrictor din România – șarpele rău. Trăiește
în pădure și se poate cățăra în copaci. Se hrănește cu șopârle, șoareci și șobolani. Este adesea
omorât de oameni, care se tem de el.
Află mai multe!
Casă tradițională din Delta Dunării
Plaur din Delta Dunării Pelicani
71
.în Delta Dunării se găsește cea mai mare suprafaţă compactă de stuf de pe glob?
.carnea sturionilor și icrele lor (caviar sau icre negre) sunt comercializate la prețuri mari,
ceea ce a dus la pescuitul lor excesiv?
.în Delta Dunării trăiește otrățelul de baltă, plantă carnivoră care capturează și digeră animale
foarte mici?
Știaţi că.
Dicţionar
Grind – zonă mai înaltă, formată prin depunerea aluviunilor sau a nisipului
Teme și aplicaţii
1. Întocmește un tabel precum cel de mai jos cu specii de animale din Delta Dunării.
Pești de
apă dulce
Pești din Marea Neagră
care migrează în Dunăre
Reptile Păsări Mamifere
2. Completează într-un tabel precum cel de mai jos specii de plante întâlnite în diferite ecosisteme
din Delta Dunării.
Pădurea Letea Lacuri și bălți Păduri din zona grindurilor
3. Explică:
a) De ce este interzisă prin lege utilizarea plaselor de pescuit cu ochiuri prea mici.
b) De ce este importantă respectarea perioadelor de prohibiție a pescuitului.
c) Care ar putea fi consecințele circulației bărcilor cu motor puternice pe lacurile și canalele
Deltei.
4. În trecut, pescarii obișnuiau să distrugă o parte din ouăle păsărilor ihtiofage (care se hrănesc
cu pește), precum cormoranii și pelicanii. Cu toate acestea, populația de pești nu a
crescut, ba chiar au apărut mai mulți pești bolnavi. Care crezi că este explicația?
Realizează, prin documentare pe internet, o colecție de imagini cu păsări înotătoare și
picioroange din Delta Dunării.
Activitate practică
Proiect
Realizează câte o fișă pentru patru animale din Delta Dunării, în care să precizezi: în ce ecosistem
trăiesc, cu ce se hrănesc și de cine sunt consumate, ce importanță au în ecosistem și
pentru om. Adaugă fișele la portofoliul tău.
Unitatea 3. Alte medii de viaţă din ţara noastră și din alte zone ale planetei
72
Marea Neagră
Cu ce mare se învecinează țara noastră?
Ce viețuitoare trăiesc în Marea Neagră?
Care este efectul activității oamenilor asupra litoralului
Mării Negre?
Marea Neagră are caracteristici care o deosebesc
de celelalte mări: este aproape total lipsită de insule și de
maree, variațiile apelor atingând doar câțiva centimetri.
Ceea ce o face cu adevărat unică este lipsa aproape completă
a curenților verticali.
Biotopul
Biocenoza
Temperatura apei la mal atinge vara 25­27 °C,
în timp ce iarna poate scădea sub 0 °C; la fundul mării
sunt 9 °C. Oxigenarea apei scade odată cu adâncimea.
La adâncimi mai mari de 150­200 metri oxigenul
lipsește, dar este prezent un gaz toxic numit hidrogen
sulfurat. Salinitatea stratului superfi cial de apă este
mai redusă (ape salmastre) datorită precipitațiilor și
apei fl uviilor care se varsă în mare. Mişcarea apelor este
realizată de valuri și de cu renţii orizontali (cei verticali
fi ind aproape inexistenți).
Există două categorii de producători. În apele de la suprafață trăiesc alge micros copice
(fi toplancton) și macroscopice (roșii, brune, verzi) care produc substanțe organice prin
fotosinteză. Sub 200 de metri, din cauza hidrogenului sulfurat, nu pot trăi decât anumite
bacterii, care produc substanțe organice fără ajutorul luminii (proces numit chemosinteză).
Consumatorii sunt zooplanctonul (protozoare, viermi, crustacee microscopice și larve
ale unor nevertebrate purtate de apă), nevertebratele (meduze, viermi, moluște, crustacee),
și vertebratele (peștii – scrumbii albastre, stavrizi, hamsii, guvizi, sardele, sturioni; păsările –
pescăruși, cormorani; și mamiferele – trei specii de delfi ni).
Speciile din zooplancton se hrănesc cu fi toplancton, detritus, bacterii sau cu alte specii
din zooplancton. Zooplanctonul este hrană pentru pești și alte animale marine. Meduza de
curent rece capturează, cu ajutorul celulelor urzicătoare de pe tentacule, animalele mici cu
Amintește-ţi!
Descoperă!
Marea Neagră – hartă
Marea Neagră – țărm
Marea Neagră – imagine subacvatică
73
Importanţa Mării Negre
Infl uenţa activităţilor umane asupra Mării Negre
Prin fotosinteză, algele contribuie la menținerea compoziției normale a atmosferei
Pămân tului. Scoicile și algele curăță apa mării de diferiți poluanți rezultați din activitățile industriale
sau agricole. Midiile, stridiile, ca și melcul Rapana, sunt comestibile. Scrumbia albastră,
sardina, stavridul, hamsia, guvidul, șprotul, câinele­de­mare, sturionii (morun, păstrugă, nisetru)
sunt specii de pești cu importanță economică.
care se hrănește. Crabul de piatră rezistă mai multe ore
pe uscat și se hrănește cu detritus, nevertebrate mici și
plante. Are văzul bine dezvoltat și în caz de pericol se
ascunde în crăpăturile dintre pietre. Midiile, scoici care
trăiesc fi xate pe pietre, fi ltrează apa, din care rețin hrana
(zooplancton, detritus, bacterii) și poluanții, contribuind
la curățarea apei. Câinele-de-mare este un rechin care se
hrănește cu pești, crabi, creveți, melci, calamari. Scrumbia
albastră trăiește în bancuri în apropierea țărmurilor,
hrănindu­se cu plancton, mici crustacee, moluște, viermi
și cu puietul altor specii de pești. Morunul, cel mai mare
dintre sturioni, se hrănește cu peşti, dar poate prinde şi
păsări acvatice. Pentru reproducere migrează în Dunăre,
traseul său de migrație fi ind întrerupt de barajul de la
Porțile de Fier. Pescărușii, cormoranii și chira­de­mare se
hrănesc cu peștii și never tebratele din zona de la țărm
sau din larg. Pescărușul cu picioare galbene cuibărește pe
plaje, pe stânci sau pe acoperișuri, este un bun înotător
şi uneori se hrănește și cu ouăle sau puii altor specii de
păsări, resturi menajere și șobolani. Delfi nii comuni din
Marea Neagră pescuiesc în grup hamsii, guvizi, șprot.
Pe fundul mării, în zonele în care există oxigen, trăiesc
viermi, scoici, melci, crabi şi peşti de formă turtită
(calcanul, limba­de­mare). Numeroşi viermi marini şi crustacee
se hrănesc cu detritus vegetal sau animal.
Unele bacterii descompun vieţuitoarele moarte.
Morun
Meduze
Crab
Pescăruși
poluarea chimică a apei, prin deversarea în mare a îngrășămintelor agricole și a apelor
menajere netratate, este cauza mai multor fenomene care se înlănțuie: eutrofi zarea apei →
înmulțirea exagerată a algelor (înfl orirea apelor) → scăderea concentrației de oxigen din apă
→ moartea multor organisme, în special a celor care trăiesc pe fundul mării;
supraexploatarea speciilor de pești de interes economic a dus la diminuarea populații
lor acestora;
introducerea accidentală de specii noi (de exemplu, melcul Rapana, scoica albă Mya)
a modifi cat rețeaua trofi că a ecosistemului prin dispariția unor specii autohtone.
Unitatea 3. Alte medii de viaţă din ţara noastră și din alte zone ale planetei
74
Până nu demult, pe litoralul românesc trăia o specie aparte de focă numită foca-călugăr
(sihastru), numită așa datorită coloritului său închis pe spate și deschis pe abdomen.
Habitatul tipic al acestor animale este reprezentat de peșterile subacvatice și plajele
liniștite. În apă stau în colonii de aproximativ 20 de exemplare, dar pe uscat trăiesc mai
mult singure. Nu migrează pe distanțe mari, fiind animale sedentare. Înoată atât de bine,
încât se pot întrece cu rechinii. Foca-sihastru se hrănește cu o mare varietate de pește,
precum și cu meduze. Își caută hrana până la 30-70 metri adâncime. Femela naște un pui
cu care se ascunde în peșterile pustii de pe țărmuri sau pe plaje, unde îl hrănește și îl crește
până la vârsta de 6 luni. În această perioadă mama se hrănește numai cu grăsimea pe care
a acumulat-o, ea nelăsându-și puiul singur nici
măcar pentru a se hrăni. În trecut, foca-sihastru
ocupa teritorii vaste. Astăzi mai există câteva
colonii în Marea Mediterană, Marea Marmara
și de-a lungul coastelor Africii de Nord-Vest. Percepute
drept concurenți pentru aceeași sursă de
hrană, focile-sihastru au fost omorâte deliberat
de pescari. Alte motive pentru declinul speciei
sunt distrugerea habitatului și poluarea. Acum
foca-sihastru este considerată o specie pe cale
de dispariție. Mulți specialiști consideră că ea
nu are viitor în Marea Neagră din cauza faptului
că țărmurile acesteia sunt prea populate.
Ei speră ca țărmul Anatoliei (Turcia), care are
numeroase peșteri pustii și grote submarine, să
poată constitui refugiul ultimelor foci-sihastru
din Marea Neagră.
Dicţionar
Ape salmastre – amestec de ape dulci și ape marine
Detritus – resturi vegetale și animale
Supraexploatarea peștilor – pescuit excesiv
.adâncimea maximă a Mării Negre este de 2 245 metri?
.în noiembrie 2007, mai multe nave s-au scufundat în Marea Neagră? În urma naufragiului,
în mare s-au deversat cantități foarte mari de petrol şi de sulf care au provocat moartea multor
păsări şi peşti.
.Rapana, melc comestibil, originar din Marea Japoniei, a ajuns în Marea Neagră adus de
vapoare? Neavând dușmani naturali în Marea Neagră, s-a înmulțit exagerat și a contribuit la
reducerea numerică/dispariția unor specii autohtone cu care se hrănește.
Știaţi că.
Află mai multe!
75
Adună împreună cu încă doi colegi imagini și informații despre Marea Neagră și realizează
în ora de biologie un colaj cu tema „Viața în Marea Neagră”. Prezentați-l celorlalți colegi din
clasă.
Activitate practică
Teme și aplicaţii
1. Enumeră cinci specii de pești de interes economic din Marea Neagră.
2. Adevărat sau fals?
a) Sturionii migrează pentru reproducere din Dunăre în Marea Neagră.
b) Salinitatea stratului superficial de apă al Mării Negre este mai ridicată decât în adâncime.
c) Toată apa Mării Negre este bine oxigenată.
d) În Marea Neagră trăiesc trei specii de delfini.
3. Identifică în careul de mai jos denumirea a 15 specii de viețuitoare care trăiesc în ecosistemele
Mării Negre.
B S A L A T A D E M A R E A P M
C S D F G J K I I O P I Y J E E
D D F G C E R T G F C S C F S D
S A S D O F G H J D R J K G C U
A A S C R V B N M E A M K S A Z
S C R U M B I A A L B A S T R A
C R A S O E T Y R F D A S U U V
O U E R R S D F G I E F G R S G
I S D F A G H M V N P B B I I F
C T E R N R A I E A I X C O V H
I A C A I N E D E M A R E N A A
A C A S F G U I I O T A S I C M
B E R T U I O A P L R F H M V S
C I A S D F G H S T A V R I Z I
D A B T Y U I O P C V B N M J I
C H I R A D E M A R E D A S H L
4. Dă trei exemple de lanțuri trofice din Marea Neagră și realizează cu ele o rețea trofică.
5. Explică de ce introducerea de specii noi poate constitui un pericol pentru echilibrul ecologic
al Mării Negre.
Realizează o colecție de cochilii de melci și de scoici adunate în cursul unei excursii pe litoralul
Mării Negre.
Proiect
Unitatea 3. Alte medii de viaţă din ţara noastră și din alte zone ale planetei
76
Amintește-ţi!
Descoperă!
Tundra
Cum sunt condițiile de mediu în zona alpină?
În ce zone de pe planetă se regăsesc condiții asemănătoare
zonei alpine?
Lichenul renului
Rață de tundră
Mesteacăn pitic
Salcie pitică
Biotopul
Biocenoza
În zona Cercurilor Polare, vegetația ierboasă
scundă, în care predomină lichenii și mușchii, formează
tundra. Nordul extrem al Europei, Asiei și Americii de
Nord este ocupat de tundra arctică, iar câteva insule din
emisfera sudică sunt acoperite de tundra antarctică.
Aici se succed două anotimpuri. În cele nouă luni de
iarnă este întuneric, ger extrem, solul este înghețat, stratul
de zăpadă este redus și bat vânturi puternice. În cele trei
luni de vară este lumină, dar temperaturile nu depășesc
cu mult 10 °C. Solul se dezgheață doar la suprafață, ceea ce
duce adesea la alunecări de teren și la formarea mlaștinilor.
O astfel de climă aspră este puțin prielnică vieții.
Din cauza temperaturilor mici și a vânturilor, plantele
sunt scunde, unele târâtoare, altele cresc dese, în tufi șuri
mici. Au frunze mici, acoperite cu peri protectori care împiedică
transpirația. Rădăcinile sunt puțin adânci, deoarece
solul este înghețat. Perioada de vegetație este scurtă
și corespunde verii polare, când lumina permite plan telor
realizarea fotosintezei. Creșterea lor este lentă.
În tundrele uscate predomină lichenii (lichenul
renului, lichenul islandez), ierburi rare și tufi șuri (argențica).
În tundrele mai umede predomină mușchii. Se mai
întâlnesc afi n, merișor și, în special în părțile sudice ale
tundrei, mesteacăn pitic, salcie pitică, arin pitic.
Fauna este bogată în insecte (muște, țânțari), dar
prezintă extrem de puține reptile. Trăiesc aici foarte multe
păsări, care vin vara din teritorii nordice pentru a cuibări.
Tundră
77
Locul omului și impactul său asupra mediului
Bou moscat
Multe stabilesc cupluri pe viață. Altele își caută parteneri
prin dansuri nupțiale complicate. Majoritatea au pe naj
alb, dens și mai lung decât cele din zona temperată. Pot fi
întâlnite gâsca polară, gâsca cu obraz alb, rața neagră, rața
de ghețuri, șoimul călător, ciuful zăpezilor, potârnichea de
tundră, pinguini (în tundrele antarctice). Mamiferele au
un strat gros de grăsime, blană deasă și piele neagră, pentru
a reține căldura. Unele își schimbă culoarea blănii, vara
devenind cenușie și iarna, albă. Multe fac migrații lungi
în căutarea hranei. Aici trăiesc erbivore (bou moscat, ren),
carnivore (vulpe­polară, urs­polar) și rozătoare (leming).
Clima nefavorabilă, stratul de sol foarte subțire și sărac în substanțe hrănitoare fac
ca localnicii tundrelor să nu poată practica agricultura. Animale de interes economic sunt
vulpea­polară, renul (pentru tracțiune, lapte, carne, blană utilizată la haine, încălțăminte,
acoperișuri pentru case), păsările migratoare ușor de vânat.
Din cauza vânatului intensiv, boul moscat și renii canadieni sunt pe cale de dispariție.
În ultimii ani s­a constatat o tendință de înaintare a pădurii în interiorul tundrei, ceea ce duce
la dispariția speciilor specifi ce tundrei.
Aristotel, fi lozof al Antichităţii, povestea prima dată despre „tarandos”,
un cerb ciudat care trăia în nordul Sciţiei. Numele de ren vine din
străvechiul limbaj al vikingilor norvegieni şi înseamnă animal cu coarne.
Pentru populaţiile tundrei care l­au domesticit, renul a fost „calul” nordului.
Tradițiile laponilor au îmbogățit tradițiile de Crăciun cu cei opt
reni care trag sania moșului – simpaticii Dasher, Dancer, Prancer, Vixen,
Comet, Cupid, Donner şi Blitzen. La începutul se colului al XX­lea, lor li s­a adăugat celebrul
Rudolf, conducătorul atelajului, renul al cărui nas roşu­strălucitor luminează calea celui care
aduce în fi ecare an cadouri copiilor.
Află mai multe!
Teme și aplicaţii
1. Descrie condițiile de biotop din tundră.
2. Identifi că adaptări ale plantelor din tundră la vânt, ale animalelor la temperaturile mici și
la lipsa hranei.
3. Realizează colaje cu tema „Tundra”, urmărind evidențierea principalelor caracteristici din
biotopul și biocenoza acestora.
.temperaturile în iernile arctice pot atinge –40 °C, în timp ce în iernile antarctice ating recorduri
de –80 °C?
Știaţi că.
Unitatea 3. Alte medii de viaţă din ţara noastră și din alte zone ale planetei
78
Deșertul
Ce zone de deșert de pe suprafața Terrei cunoști?
Ce viețuitoare trăiesc în deșert? Ce greutăți au de înfruntat?
Deșerturile Terrei sunt zone reci sau extrem de calde,
dar cu variații mari de temperatură între noapte și
zi. Unele sunt întinderi nesfârșite de gheață, altele, de nisip
așezat în dune mișcătoare, altele sunt stâncoase sau
pline de pietriș.
Toate au însă în comun cantitatea mică de apă, prezența
vânturilor puternice și luminozitatea mare. Lipsesc
râurile cu curgere permanentă, iar uneori trec zeci
de ani între două ploi succesive. Temperaturile mari și
vânturile favorizează evaporarea și uscăciunea.
Biocenoza cuprinde plante: curmal, leandru, fi stic
(în oazele africane cu umiditate permanentă), cactuși,
agave (în America), și animale nevertebrate – insecte,
scorpioni, și animale vertebrate – reptile (șerpi, șopârla
Moloch în Australia), păsări (găinușă de pustiu, cucuvea
de nisip, hoitar), mamifere (liliac­vampir, coiot, cămilă,
marsupiale de deșert).
Deoarece plantele pierd apă prin frunze, multe au
frunzele mici, reduse la solzi sau îngroșate, transformate
în țepi. Rădăcinile sunt foarte adânci, iar tulpinile pot
depozita apa (la cactuși). O ploaie care cade după câteva
zeci de ani trezește la viață deșertul pentru un sezon.
Plantele cresc, înfl oresc, fructifi că și își răspândesc rapid
semințele înainte de reinstalarea secetei.
Amintește-ţi!
Descoperă!
Deșertul este un ecosistem terestru arid, cu puține
forme de viață.
Biotopul
Biocenoza
Deșert
Scorpion
Cactuși
79
Locul omului și impactul său asupra mediului
O situație specială se întâlnește în deșertul Atacama
(America de Sud), unde apa este adusă sub formă de vapori
de curenții de aer de deasupra oceanului învecinat.
Dimineața se formează o ceață care își lasă vaporii de apă
pe corpul plantelor. Ca urmare, pe cactuși se dezvoltă
numeroși licheni, care se îmbibă cu apă, de care se bucură
și animalele.
Pielea animalelor este groasă, uneori acoperită cu
solzi, pentru a nu pierde apa prin transpirație.
Pentru reglarea temperaturii, extremitățile corpului,
cu multe vase de sânge care pot pierde căldură, sunt
adesea foarte mari (vulpea­deșertului are urechile foarte
mari). Cangurii din Australia, unde temperatura crește cu
5 °C pe oră, se adăpostesc la umbră ziua și își ume zesc
mem brele superioare cu salivă, pentru a se răcori. Cele mai
multe însă sunt animale nocturne, ziua ascunzându­se în
nisip, în straturi mai reci.
Multe plante au fructe și semințe care pot fi răspândite
cu ajutorul vântului. Animalele își protejează
gura, ochii și nările împotriva nisipului împrăștiat de vânt.
Adaptându­se la lumină, unele plante au frunzele dispuse
paralel cu tulpina, vertical, pentru a fi ferite de razele
directe ale soarelui sau de radiația refl ectată de nisip.
Multe animale au culoarea mediului ambiant (de exemplu,
cămila), fi ind astfel mai greu vizibile.
Hrana este foarte puțină, ceea ce infl uențează comportamentul
multor animale. Unele erbivore fac mi grații
lungi în căutarea hranei, unele carnivore își marchează
teritorii mai vaste, deoarece și prada lor se deplasează pe
suprafețe mari. Multe animale își asigură apa și hrana din
corpul celor care nu mai trăiesc.
Oamenii au învățat să trăiască și în astfel de locuri.
Beduinii, triburi nomade din Sahara și deșertul Arabiei,
trăiau în corturi și creșteau capre, cămile. Astăzi cei mai
mulți dintre ei s­au stabilit în orașe.
Prin activitatea omului, deșertul se extinde. Cel mai
mult se vede acest lucru în Sahara și în Asia Centrală, unde
sute de locuințe riscă să fi e înghițite de deșert. Apar însă
zone de deșert și în Europa și chiar la noi în țară. Cauzele
ar fi supraexploatarea pământului, concomitent cu în călzirea
globală care degradează rapid solul.
Vulpea-deșertului (Fenec)
Deșertul Atacama
Cămilă
Unitatea 3. Alte medii de viaţă din ţara noastră și din alte zone ale planetei
80
Dicţionar
Oază – teritoriu din deșert cu umiditate și vegetație permanentă
Teme și aplicaţii
1. Dacă florile cactusului Saguaro s-ar deschide ziua, această sursă bogată de hrană s-ar
pierde. De ce? Dați și alte exemple referitoare la relațiile de ajutorare stabilite între viețuitoare
într-o zonă de deșert.
2. Realizează colaje cu tema „Deșertul”, urmărind evidențierea principalelor caracteristici din
biotopul și biocenoza acestuia.
Cactusul Saguaro, din deșertul Sonora, Arizona, are o
tulpină înaltă de 20 de metri. După ploaie, rădăcinile sale imense
absorb apa. Cutele tulpinii se lărgesc, astfel încât poate
depozita până la 5 tone de apă, care îi asigură supraviețuirea
câteva luni. Diverse animale (ciocănitoarea Gila) își pot face
cuib în tulpina cactusului sau doar se aprovizionează cu apă
când au nevoie. Generosul cactus înflorește, deschizându-și
florile în nopțile de vară timp de patru săptămâni. Extrem
de bogate în polen și nectar, ele oferă hrană multor vietăți
ale deșertului. Perioada de înflorire coincide cu perioada
de migrare a unor lilieci din Mexic spre zonele sudice ale
Americii de Nord, care traversează deșertul Sonora. În lipsa
florilor de cactus, liliecii nu ar avea suficientă hrană și apă
pentru a străbate acest drum epuizant.
Află mai multe!
.în Valea Morții (California, Statele Unite ale Americii), o ploaie poate face ca semințe care au
căzut pe sol cu 30 de ani în urmă să încolțească? De asemenea, din ouăle lăcustei deșertului
care au stat pe sol 20 de ani ies larve. Dacă în mod normal lăcusta are nevoie de aproximativ
două luni pentru a se dezvolta, acum devine rapid adultă și se deplasează în roiuri imense,
profitând de scurta perioadă de înverzire a deșertului.
.în Sahara, o dată sau de două ori pe an, albiile secate ale
râurilor se inundă deodată datorită ploilor din munții aflați
la peste 100 de kilometri distanță? Terenul înverzește în jurul
albiilor. Antilopele retrase în dunele de nisip de teama carnivorelor
coboară pentru a se hrăni cu ierburile apărute. Astfel,
carnivorele vor avea și ele hrană. Aceste scurte răgazuri de
umiditate sunt suficiente pentru a face posibilă viața în deșert.
Știaţi că.
81
Amintește-ţi!
Descoperă!
Savana și pădurea tropicală umedă
De ce în pajiștea de stepă din țara noastră nu cresc ierburi
foarte înalte?
De ce pădurile din țara noastră nu sunt la fel de bogate
în viețuitoare precum cele tropicale?
Baobabi
Palmieri
Girafă și zebre
Savanele cuprind zone de vegetație înaltă (de la
80 de centimetri la câțiva metri) printre care se văd arbori
și arbuști izolați sau în pâlcuri. Ele ocupă teritorii vaste
din Africa, America de Sud, India și Australia.
Precipitațiile bogate sunt răspândite neuniform,
for mându-se un anotimp ploios și unul secetos. Între cele
două anotimpuri temperaturile mari variază puțin.
În Africa se întâlnesc savane cu baobabi însoțiți de
ierburi de 1,5-3 m (iarba elefantului), cu acacia sau cu palmieri.
Aici trăiesc termite, rozătoare (pangolin african), erbivore
(elefant, girafă, antilopă, zebră, bivol african), carnivore
(hienă, ghepard, leu). Pe lângă ape se a ă crocodili, hipopotami,
păsări amingo, pelicani, ibiși. Savanele Americii de
Sud au ierburi mai mici, presărate cu cactuși și agave. Trăiesc
aici furnicarul, tatuul, struțul nandu. În Australia predomină
eucaliptul și acacia, marsupiale erbivore și carnivore.
Plantele sunt in uențate de distribuția apei în cele
două anotimpuri. Cele ierboase au tulpini înalte și rădăcini
profunde și foarte rami cate. Frunzele arborilor și arbuștilor
sunt mici, aspre și cad în anotimpul secetos. Tulpinile lor
sunt contorsionate, au noduri, coaja groasă și crăpată, care
îi protejează de secetă sau de focul izbucnit adesea spontan.
Vegetația se dezvoltă maxim în sezonul ploios și se
usucă în cel secetos.
Animalele sunt adaptate vieții la câmp deschis,
având viteze mari de deplasare și culori sau desene care le
Biotopul
Biocenoza
Unitatea 3. Alte medii de viaţă din ţara noastră și din alte zone ale planetei
82
camufl ează printre ierburi. Erbivorele trăiesc în turme, pentru
a se apăra mai bine. Carnivorele vânează uneori în grup,
fi ecare membru având un anumit rol în strategia vânătorii
(leii), alteori singure (tigrul, ghepardul).
Pădurile tropicale umede (pluviale) ocupă regiuni
din bazinul Amazonului, America Centrală, Africa,
Asia și Australia.
Caracteristice sunt temperaturile mari (30 °C), ploile
uniforme tot anul (care întrețin umiditatea), lumina scăzută
la nivelul solului. Solurile sunt sărace în substanțe nutritive.
Cum se explică totuși bogăția vegetației? Organismele care
mor sunt rapid descompuse de bacterii în substanțe minerale,
care vor fi absorbite de plante.
Pădurea deasă, permanent verde, are plante care
cresc tot timpul anului. Vegetația luxuriantă este etajată.
Etajul superior aparține arborilor înalți (60­80 metri).
Trun chiul lor drept are ramifi cații puține, scoarță netedă
și lucioasă și este sprijinit de rădăcini contrafort pentru
stabilitate. Frunzele lor mari cad după un an, dar apar altele,
arborele fi ind mereu verde. Florile, foarte colorate,
cresc de multe ori direct pe trunchi. Următorul strat este
al arborilor mai mici. Mai aproape de sol, în semiobscuritate,
se afl ă arbuști, tufi șuri ierboase și ferigi. Pe sol sunt
mușchi, multe mucegaiuri, ciuperci cu pălărie și bacterii
care descompun organismele moarte.
Lianele (până la 250 de metri lungime) sunt plante
fi xa te în sol, care, în căutarea luminii, se rulează în jurul
arborilor. Epifi tele (de exemplu, orhideele) sunt plante
suspendate, înrădăcinându­se în crăpături din scoarța copa
cilor sau pe frunzele lor. Plantele parazite nu își pot
prepara hrana. Ele sunt galbene, maro sau roșii, au aspect
ciudat și se fi xează în rădăcina sau tulpina altor plante, de
unde extrag sevele hrănitoare preparate de acestea.
Datorită bogăției de hrană, fauna este foarte variată.
Unele animale trăiesc pe sol, la umbra arborilor, altele,
în copaci, din care coboară foarte rar. Reptilele sunt mari
Biotopul
Biocenoza
Ghepard cu pui
Pădure tropicală
Orhidee
Pădure tropicală cu liane
83
(șerpii-boa, pitonii). Animalele arboricole au coadă lungă
și prehensilă (maimuțele), gheare lungi pentru agățare (leneșii),
degete opozabile (maimuțele, unii papagali), discuri
adezive pe degete (brotăceii, lemurienii, liliecii), pliuri ale
pielii care le ajută să planeze (veverița zburătoare). Cele mai
multe animale sunt viu colorate. Unele scot sunete puternice,
pădurea răsunând de zgomotele produse de insecte,
păsări și maimuțe.
Pădurea tropicală adăpostește încă populații umane, tot mai mici însă, care trăiesc în triburi
și care folosesc pentru traiul zilnic ceea ce le oferă pădurea.
Bogăţiile naturale ale acestor păduri sunt exploatate de oameni fără a se gândi la consecinţe.
În Brazilia, tăierea şi arderea copacilor pentru înfiinţarea de crescătorii de vite reprezintă
90 % din cauzele despăduririi. Culturile agricole ocupă şi ele suprafeţe mari, obţinute
tot prin tăieri de copaci. Cum solul este puţin fertil, se obţin producţii bune pentru puțin
timp, după care este nevoie de noi terenuri, care necesită alte despăduriri. În ritmul actual al
defrişărilor, în două decenii suprafaţa pădurii amazoniene se va micşora cu 40 %. Acest
lucru poate avea consecințe grave asupra oxigenării atmosferei, a precipitațiilor, a mișcărilor
curenților de aer, care nu rămân limitate în acea regiune, ci se extind asupra întregii planete.
Află mai multe!
.baobabul poate atinge vârsta de 4 000-5 000 de ani, 25 de metri înălțime, 20-47 de metri în
circumferință? Coroana lui s-ar întinde pe 3 000 m2
.
.în savana din Madagascar crește arborele călătorului? Prin înțepare, el oferă apa acumulată
în tecile frunzelor sale cu o lungime de 10-15 metri.
Știaţi că.
Dicţionar
Pluvial – produs de ploaie
Prehensil – care poate să apuce, să prindă
Teme și aplicaţii
1. Caută în atlasul botanic și în cel zoologic exemple de plante, respectiv de animale care
trăiesc în savană/pădurea tropicală. Descrie adaptările acestora la mediul de viață.
2. Explică în ce mod influențează prezența anotimpului secetos și a celui ploios aspectul
plantelor și comportamentul animalelor din savană.
3. Explică cum influențează umiditatea și căldura aspectul plantelor dintr-o pădure tropicală.
4. Realizează colaje cu temele: „Savana” și „Pădurea tropicală umedă”. Evidențiază principalele
caracteristici din biotopul și biocenoza acestora.
Maimuță cu trompă
Unitatea 3. Alte medii de viaţă din ţara noastră și din alte zone ale planetei
84
I Pentru itemii de mai jos, alege varianta corectă de răspuns.
1. Biotopul de peșteră se caracterizează
prin:
a) umiditate ridicată
b) temperatură variabilă
c) lumină permanentă
d) prezența plantelor verzi
2. În tundră:
a) arbuștii și arborii sunt numeroși
b) iarna durează mai puțin decât vara
c) mușchii și lichenii sunt sursa de hrană
d) renii sunt folosiți doar pentru tracțiune
3. În Marea Neagră:
a) stratul de apă din adâncime este bine
oxigenat
b) există mulți curenți verticali
c) apele sunt salmastre
d) mareele sunt foarte evidente
4. Sunt viețuitoare caracteristice Deltei
Dunării:
a) delfinii și rechinii
b) brazii și molizii
c) egretele și pelicanii
d) florile-de-colț și orhideele
5. Deșertul se caracterizează prin:
a) hrană abundentă
b) luminozitate redusă
c) specii foarte numeroase
d) cantitate mică de apă
6. Savana și pădurea tropicală au în comun:
a) un număr mare de specii de viețuitoare
b) temperaturi scăzute în fiecare sezon
c) precipitațiile distribuite uniform tot anul
d) prezența ierburilor înalte și a ferigilor
arborescente
Recapitulare
Tipuri
de ecosisteme
Ecosisteme
naturale
Terestre:
pajiștea
pădurea
peștera
savana
deșertul
tundra
Terestre:
grădina
de legume
livada
parcul
Acvatice:
lacul/balta
râul/fluviul
Delta Dunării
Marea Neagră
Acvatice:
iazuri
heleșteie
lacuri de baraj
lacuri de acumulare
Ecosisteme
artificiale
Verifică-ţi cunoștinţele!
85
II Adevărat sau fals?
1. Lianele sunt plante fixate în sol, care, în căutarea luminii, se rulează în jurul arborilor.
2. Animalele troglobionte care trăiesc în peșterile din România produc hrana prin chemosinteză.
3. Nurca este un animal vertebrat care trăiește în pădurile din Delta Dunării.
4. În pădurea tropicală trăiesc specii de plante ierboase foarte înalte și baobabi.
III Asociază corect noțiunile din cele două coloane referitoare la:
A. ecosisteme/biomi din țara noastră și specii caracteristice lor:
1. peștera a. nuferi, trestie, papură, lintiță
2. Delta Dunării b. delfini, hamsii, meduze, midii
3. Marea Neagră c. lilieci, viermi, insecte, miriapode
B. tipuri de biomuri de pe Terra și animalele caracteristice lor:
1. savana a. reni, vulpi-polare, urși-polari, rațe negre
2. tundra b. maimuțe, papagali, brotăcei, lemurieni
3. deșertul c. struți, canguri, furnicari, girafe, elefanți
4. pădurea tropicală d. cămile, vulpi, insecte, reptile, scorpioni
IV Stabilește câte o asemănare și două deosebiri
între Delta Dunării și Marea Neagră, respectiv
între tundră și deșert.
V Privește imaginea alăturată și argumentează
afirmația: „Delta Dunării este un paradis
al stufului și al păsărilor acvatice”.
VI Completează un tabel recapitulativ de tipul celui de mai jos referitor la viețuitoare
în mediul lor de viață. Adaugă-l la portofoliul tău.
Caracteristici
de biotop
Exemple
de plante
Adaptări
ale plantelor
Exemple
de animale
Adaptări ale
animalelor
Influența
omului
Peștera
Delta Dunării
Marea Neagră
Tundra
Deșertul
Savana
Pădurea
ecuatorială
Barem de corectare – pag. 116
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
86
Grupa bacteriilor
VIEŢUITOARELE DE PE TERRA
Descoperă! Bacterii
Murături
Calcularea numărului de specii de viețuitoare care
trăiesc în acest moment pe Pământ este greu de realizat.
Oamenii de ştiinţă nu cunosc cu exactitate câte specii de
organisme se afl ă acum pe planetă, deoarece multe dintre
ele trăiesc în locuri greu accesibile omului.
Lumea din jurul nostru este populată cu fi ințe vii,
care sunt alcătuite din elemente de bază numite celule.
Unele fi ințe sunt alcătuite dintr-o singură celulă (organisme
unicelulare), altele sunt alcătuite din mai multe
celule (organisme pluricelulare).
Toate organismele îndeplinesc funcții precum cele
de nutriție, de relație și de reproducere.
Sistematica este știința care se ocupă cu clasifi carea
viețuitoarelor, studiind și comparând diverse însușiri
ale lor, care devin astfel criterii de clasifi care.
Toate fi ințele vii de pe planetă sunt împărțite în cinci
grupe principale de organisme.
Bacteriile există în aer, în sol, în ape dulci și sărate,
în mâncare și pe toate obiectele din jurul nostru, chiar în
interiorul corpului și pe pielea noastră.
Mediul de viaţă
De ce atunci când ne gândim la bacterii le asociem cu
îmbolnăvirea?
De ce trebuie să ne spălăm pe mâini înainte de a mânca?
Cunoști produse utile omului rezultate din activitatea
bacteriilor?
Amintește-ţi!
Bacteriile trăiesc în toate mediile de viață și afectează
toate organismele vii. Sunt cele mai vechi forme de viață
de pe Pământ.
Animale
Plante Ciuperci
Bacterii
Protiste
Clasifi carea viețuitoarelor
87
Bacterii sferice
Bacterii bastonaș
Bacterii spiralate
Diviziunea bacteriilor
Bacteria tuberculozei
Bacteriile sunt organisme unicelulare extrem
de mici și care nu pot fi văzute cu ochiul liber. Din acest
motiv este nevoie de un microscop pentru a le observa
(orga nisme microscopice). Bacteriile pot avea formă
sferică, de bastonaș, de spirală sau de virgulă. Unele
bacterii se pot deplasa în mediul lor de viață cu ajutorul
unor formațiuni subțiri mai lungi (fl ageli) sau mai scurte
(cili). Celula bac te riană îndeplinește toate funcțiile vitale.
Nutriția
Unele bacterii își pot prepara singure hrana, dar
majoritatea nu poate face acest lucru. Drept urmare, ele
prezintă nutriție heterotrofă (depind de substanța or ga -
nică produsă de alte organisme). Dacă folosesc mate ria
organică din organismele moarte, sunt heterotrofe sapro
te, iar dacă folosesc substanțe din organismele vii
(gazde), sunt heterotrofe parazite.
Reproducerea
Cele mai multe bacterii se reproduc prin diviziunea
directă a celulei. Aceasta este o modalitate de reproducere
asexuată (la care participă un singur individ).
Acest mod foarte simplu de reproducere face ca, doar în
câteva ore, dintr-o bacterie să poată rezulta milioane de
alte bacterii.
Multe bacterii sunt utile omului pentru că trans -
for mă laptele în iaurt sau brânză, acresc murăturile,
pro duc oțetul din vin. Unele bacterii saprofi te alterează
ali mentele, prin urmare ele trebuie protejate prin conservare,
în ghețare sau uscare.
Alte bacterii saprofi te descompun substanțele organice
din corpurile organismelor moarte în substanțele
minerale de care au nevoie plantele. Totodată curăță natura
de resturile moarte, participând la realizarea circuitului
elementelor în natură. Există bacterii care pot descompune
chiar materialul plastic, țițeiul și asfaltul.
Unele bacterii sunt dăunătoare pentru om (bacterii
patogene), pentru că pot cauza boli cum ar fi : pneumonia,
tuberculoza, scarlatina, cariile dentare, infecții ale
pielii, ale urechii, ale gâtului.
Caractere generale
Importanţa bacteriilor
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
88
Dicţionar
Imunitate – rezistență a organismului față de acțiunea agenților patogeni
Agent patogen – parazit care provoacă boli la plante, animale, oameni
Vital – esențial pentru viață
Teme și aplicaţii
Completează adecvat spațiile punctate.
a) Cel mai bun mod de a scăpa de bacteriile de pe mâinile mele este .
b) Mă spăl pe mâini ori de câte ori .
c) Dacă nu mă spăl pe mâini după ce mi-am acoperit gura când am strănutat, se poate
întâmpla ca ..
Observă la microscop bacteriile dintr-o picătură de borș alimentar.
Activitate practică
Bacteriile pot fi distruse de medicamente numite antibiotice. În timp, bacteriile dobândesc
rezistență la antibiotice, astfel încât aceste medicamente devin ineficiente. De aceea,
când ne îmbolnăvim este nevoie de părerea unui medic cu privire la necesitatea administrării
antibioticelor. În multe situații bolile sunt provocate de virusuri (structuri mai primitive decât
bacteriile), față de care antibioticele nu ne protejează.
Află mai multe!
.bolile produse de bacterii se numesc bacterioze, iar cele produse de virusuri se numesc
viroze?
.sunt mai multe bacterii în gura noastră decât oameni pe planetă? Toate bacteriile din interiorul
corpului nostru cântăresc aproximtiv două kilograme.
.pe o bancnotă se găsesc aproximativ 3 000 de tipuri diferite de bacterii?
Știaţi că.
Proiect
Realizează un poster cu câteva reguli simple sau cu un mesaj referitor la reducerea răspândirii
bacteriilor patogene. Prezintă-l colegilor tăi.
Spală-te pe mâini cât mai des, nu doar înainte de masă, deoarece mâinile intră în contact
cu diverse obiecte pe care se află agenți patogeni.
Mănâncă alimente bogate în vitamine, precum fructele și legumele proaspete! Ele îți
vor întări sistemul imunitar, care poate lupta cu agenții patogeni ajunși în organismul tău.
Reţine!
Bacterii la microscop
89
Mediul de viaţă
Clasifi carea
Protistele trăiesc în special în mediul acvatic, în mediul terestru umed și chiar în corpul
altor organisme.
Nutriția
Unele protiste își pot realiza singure substanțele organice hrănitoare prin fotosinteză,
de aceea sunt orga nisme autotrofe. Altele se hrănesc heterotrof, fi ind pa ra zite sau saprofi te.
Reproducerea
Majoritatea protistelor se înmulțesc asexuat. La unele dintre ele, reproducerea se
poate realiza și sexuat, cu participarea a doi indivizi.
Protistele sunt un grup extrem de divers de organisme
cu celula mult mai complex organizată decât cea a
bacteriilor.Unele dintre ele se pot deplasa cu ajutorul pseudopodelor,
fl agelilor sau al cililor, altele nu se deplasează.
Se realizează în funcție de modul de nutriție și de
deplasare:
Protiste asemănătoare ciupercilor
Sunt organisme unicelulare parazite sau saprofi te
care trăiesc în soluri umede sau pe substraturi organi ce
pe care le descompun. Mana cartofului este o specie pa razită
care pro voacă pagube importante culturilor.
Protiste asemănătoare plantelor
Sunt organisme autotrofe care pot realiza fotosinteza,
datorită unui pigment verde numit clorofi lă, care absoarbe
energia luminoasă. Ele produc oxigen și sub stanțe
organice cu care se hrănesc și alte organisme. Pot trăi în sol,
pe scoarța copacilor și în ape dulci și sărate. Dintre aces te
protiste fac parte algele (de exemplu, verzeala-zidurilor) și
euglenele (de exemplu, euglena verde). Euglena se de plasează
în apele dulci în care trăiește cu ajutorul unui fl agel.
La întuneric, ea se hrănește hetrotrof, iar la lumină, autotrof.
Picătură de apă dintr-un lac
văzută la microscop
Verzeala-zidurilor
Euglenă
Descoperă!
Ce organisme capabile de fotosinteză trăiesc în ape?
Cu ce se hrănesc animalele acvatice?
Amintește-ţi!
Caractere generale
Grupa protistelor
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
90
Protiste asemănătoare animalelor (protozoare)
Sunt organisme unicelulare, heterotrofe, care au
capa citatea de a se deplasa în mediul lor de viață pentru
a găsi hrană. Amiba trăiește în ape dulci stătătoare sau pe
pământ umed. Forma corpului ei se schimbă, deoa rece
formează prelungiri numite pseudopode (piciorușe false).
Pseudopodele au rol în deplasare și în capturarea hranei,
reprezentată de bacterii și de resturi organice. Parameciul
este cel mai evoluat organism dintre protiste. Trăiește în
ape dulci. Corpul său alungit, de forma unui pantofi or, este
acoperit cu numeroși cili scurți cu care se deplasează în
mediul său de viață.
Organismele autotrofe contribuie la oxigenarea
me diu lui și constituie producătorii de substanță organică
în ecosistemele acvatice. Algele asigură o mare parte din
oxigenul existent pe planetă.
Protistele sunt sursă de hrană pentru multe organis
me, inclusiv pentru oameni. Sunt considerate o importantă
rezervă de hrană a omenirii.
Speciile parazite precum mana cartofului, amiba dizenteriei,
plasmodiul malariei pot provoca îmbolnăvirea
plan telor, a animalelor și a oamenilor.
Importanţa protistelor
În ape, în afara algelor unicelulare, trăiesc și alge pluricelulare
verzi, brune, roșii. Toate conțin clorofi lă, ceea ce le
face capabile de a realiza fotosinteza. Pe lângă clorofi lă,
unele conțin în cantități mari și alte tipuri de pigmenți,
ceea ce le dă culoarea caracteristică. Cele mai multe dintre
ele trăiesc fi xate pe
substrat. Când sunt lua te
de valuri, plutesc în masa
apei. În câmpu ril e de alge,
numeroase vie țu i toare,
pre cum că lu ții-de-mare,
găsesc hra nă și adăpost.
Corpul unor alge brune
nu mite Sargassum atinge
dimensiuni gigantice, formând
adevărate păduri
subacvatice.
Află mai multe!
Alge roșii
Alge brune Căluț-de-mare
Parameci
Amibă
Alge verzi
91
Dicţionar
Pigment clorofi lian – proteină de culoare verde pro dusă de celulele unor protiste și ale
plantelor.
Teme și aplicaţii
1. Adevărat sau fals?
a) Euglena face parte din grupul bacteriilor.
b) Algele se hrănesc heterotrof.
c) Parameciul se deplasează cu ajutorul pseudopodelor.
d) Unele protiste sunt asemănătoare ciupercilor.
2. Analizează caracteristicile organismelor din grupul bacteriilor și al protistelor pe baza imaginilor
și a informațiilor din manual. Compară cele două grupe de organisme și stabilește
asemănările și deosebirile dintre ele.
.pasta de dinți poate conține diatomită, o rocă rezultată
din învelișul unor protiste numite diatomee?
.creta se formează și din învelișul calcaros al unor protiste
numite foraminifere și care sunt asemănătoare unor
animale?
.malaria, boală gravă des întâlnită în zone tropicale și subtropicale,
este provocată de plasmodiul malariei, transmis
prin înțepătura femelei țânțarului anofel?
Știaţi că.
Proiect
Modelează din plastilină celula unei alge unicelulare, a unei euglene verzi, a unei amibe și
a unui parameci. Pentru care dintre ele ai nevoie de plastilină verde?
Pune un mănunchi de ierburi
uscate într-un borcan cu
apă, pe care îl lași la căldură
câteva zile. Apoi ia cu pipeta
o picătură de apă din borcan
și analizeaz-o la microscop.
Identifi că protiste care se
asea mănă cu cele din ima ginea
alăturată.
Activitate practică
Foraminifere
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
92
Grupa fungilor (ciupercile)
Unde ai găsit, în mediul natural, ciuperci?
La ce folosesc oamenii ciupercile?
De ce poate fi periculos să consumi ciupercile pe care
le-ai cules fără să le cunoști?
Amintește-ţi!
Descoperă!
Ciupercile sunt foarte răspândite în natură și formează
un grup diversifi cat de organisme. Sunt imobile,
motiv pentru care mult timp au fost încadrate în grupa
plantelor. Se deosebesc însă de acestea deoarece sunt incapabile
de fotosinteză, fi ind complet lipsite de clorofi lă.
Ciupercile trăiesc în aproape orice mediu de viață
dacă acesta oferă sufi cientă umiditate, căldură, umbră și
substanțe organice hrănitoare. Pot trăi pe suprafața sau în
interiorul altor organisme vii, parazitându-le.
Mediul de viaţă
Ciupercă
Hife care alcătuiesc miceliul
Organe de înmulțire
Licheni
Caractere generale
Ciupercile pot fi microscopice sau macroscopice,
unicelulare sau pluricelulare. Corpul ciupercilor macroscopice
este alcătuit din mai multe fi lamente numite hife,
care cresc foarte rapid, formând o rețea complexă numită
miceliu.
Nutriția
Ciupercile sunt heterotrofe, deci își asigură substanţele
necesare existenţei prin absorbţia acestora din mediu
sau din organismele pe care le parazitează sau cu
care trăiesc în simbioză. Simbiozele trofi ce se realizează
între un organism autotrof, care produce substanțele hrănitoare,
și unul heterotrof, care asigură apa și sărurile mine
rale necesare fotosintezei. Cele mai cunoscute simbioze
sunt lichenii și micorizele. Lichenii sunt alcătuiți din
alge microscopice și o ciupercă. Micorizele sunt asocieri
între ciuperci și rădăcinile unor plante, pe care le pro tejează
împotriva paraziților.
93
Reproducerea
Ciupercile se pot reproduce prin: înmugurire, frag -
mente de miceliu, spori care asigură și rezistența la con dițiile
difi cile ale mediului, reproducere sexuată.
Drojdiile (drojdia de bere, drojdia vinului) sunt
ciuperci microscopice, unicelulare, saprofi te. Celulele lor se
divid (înmuguresc) și de multe ori nu se separă.
Ruginile, tăciunii, mălurile sunt ciuperci microscopice
parazite care pot provoca pagube plantelor cultivate.
Mucegaiurile (mucegaiul alb, mucegaiul negru,
mucegaiul verde-albăstrui) sunt ciuperci unicelulare
sau pluricelulare. Trăiesc saprofi t pe alimente sau pe
diverse obiecte. Din loc în loc, pe miceliul lor apar organe
în care se formează spori. Aceștia se împrăștie și formează
noi ciuperci. Aerul pe care îl respirăm conține un număr
foarte mare de spori de ciuperci.
Ciupercile cu pălărie sunt saprofi te. Miceliul lor
se întinde pe sub pământ și formează la suprafața solului
un picior cu pălărie, cu rol în înmulțire. Pălăria are lame
pe care se găsesc spori care, atunci când ajung în condiții
favorabile, germinează și formează noi hife.
Clasifi carea
Drojdiile realizează fermentații care stau la baza
dos pirii aluaturilor, a transformării băuturilor dulci în băuturi
alcoolice. Unele mucegaiuri sunt utile în obținerea
brânzeturilor, iar din altele (Penicillium) se obţin antibiotice.
Multe ciuperci cu pălărie sunt comestibile (ghebe,
hribi). Altele sunt otrăvitoare (pălăria-șarpelui, hribul-dracului)
și pot pro voca intoxicații grave, uneori letale.
Ciupercile saprofi te contribuie, alături de bacteriile
sa profi te, la curăţarea pământului de cadavre, asigurând
astfel circuitul materiei în natură. Ele au rol de
descompunători în ecosistem.
Ciupercile parazite produc boli numite micoze
la plante (de exemplu, rugini ale unor plante, tăciunele
porum bului, cornul-secarei), animale şi om (de exemplu,
candidoze).
Lichenii contribuie la formarea solului, fi ind printre
primele organisme care se instalează pe rocile golaşe. Favorizează
astfel instalarea altor forme de viaţă. Ei nu trăiesc în
medii poluate, prezența lor indicând un mediu curat.
Importanţa ciupercilor
Drojdie
Rugină
Colonii de mucegaiuri
Ciuperci cu pălărie
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
94
Printre medicamentele care au schimbat soarta omenirii
se află și penicilina. În 1928, biologul scoțian Alexander
Fleming creștea bacterii pe medii de cultură, pentru experimentele
pe care le efectua în laboratorul său. Lipsind
pentru o perioadă mai mare din laborator, la întoarcere a
avut o surpriză. Omul de știință a remarcat că pe unele dintre culturile sale cu bacterii crescuse
o ciudată colonie de mucegai de culoare albăstruie, iar în jurul ei, pe o rază de câțiva
milimetri. nici urmă de bacterii!
Concluzia biologului a fost că acel mucegai albăstrui, identificat ulterior ca fiind ciuperca
saprofită Penicillium notatum, conținea „ceva” capabil să distrugă bacteriile. Ea trăiește în sol,
în aer, pe fructele și legumele aflate în putrefacție etc.
În 1940, s-au reluat cercetările și s-a extras substanța misterioasă care omora bacteriile: penicilina,
utilizată de atunci ca medicament antibiotic. Cu ajutorul ei s-au putut vindeca boli
considerate incurabile până atunci, ca: tuberculoza, holera, meningita, pneumonia, precum
și multe alte maladii infecțioase.
Și totul pentru că, într-o zi, un spor de mucegai a contaminat accidental o cultură de bacterii.
Află mai multe!
.datorită creșterii foarte rapide a ciupercilor, vechii egipteni credeau că ele cresc prin magie,
peste noapte?
.ciupercile sunt utilizate de chinezi, în domeniul medicinei, de aproximativ 4 500 de ani?
.există peste 30 de specii de ciuperci care strălucesc în întuneric? Oamenii le utilizau pentru
a-și lumina drumul lor prin pădure.
Știaţi că.
Dicţionar
Intoxicație – rezultat al introducerii sau acumulării în organism a unor substanțe toxice;
otrăvire
Letal – mortal
Simbioză – formă de conviețuire reciproc avantajoasă realizată între două specii diferite
de organisme
Spor – celulă cu rol în înmulțire, răspândire și supraviețuire în condiții nefavorabile
Teme și aplicaţii
1. Pe un fruct lăsat pe masă mai multe zile și neatins de nimeni apare mucegai. Cum explici
apariția acestuia?
2. De ce locurile umede sunt prielnice apariției mucegaiurilor?
3. De ce este necesară aerisirea periodică a camerelor în care locuim?
Alexander Fleming
Alexander Fleming
95
Prepară o soluție de apă cu zahăr, în care adaugi un pic de drojdie. După un timp, ia o
picătură din soluție și privește-o la microscop. Ce observi?
Ia cu pensa câteva hife din miceliul unui mucegai de pe un aliment. Așază-le pe o lamelă de
sticlă, într-o picătură de apă. Ce observi?
Activitate practică
4. Adevărat sau fals?
a) Corpul ciupercilor macroscopice este un miceliu alcătuit din hife.
b) Ciupercile sunt organisme capabile de fotosinteză.
c) Lichenii sunt simbioze între ciuperci și rădăcinile unor plante.
d) Mucegaiurile pot fi utilizate ca alimente, dar și ca medicamente.
e) Bolile provocate de ciuperci se numesc bacterioze.
5. Imaginează-ți cum ar fi lumea noastră în cazul în care toate ciupercile ar dispărea brusc de
pe Pământ. Scrie o poveste scurtă, care să ilustreze efectele unei astfel de dispariții.
Proiect
Pe baza imaginilor de mai jos, realizează o compunere cu tema „Ciupercile în viața oamenilor”.
Alexander Fleming
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
96
Grupa plantelor
Care sunt tipurile de plante pe care le cunoști? Dă exemple
de plante.
Care sunt părțile componente ale unei plante?
Ce este fotosinteza? De ce sunt plantele importante pen-
tru oameni şi animale?
Plante fără fl ori
Mușchii
Amintește-ţi!
Descoperă!
În funcție de mediul în care trăiesc, aspectul plantelor
poate să fi e foarte diferit, dar toate au în comun faptul
că sunt autotrofe. Ele își produc hrana de care au nevoie
prin fotosinteză.
Plantele pot exista sub mai multe forme:
ierboase – scunde, cu tulpină subțire, moale și de
obicei verde;
arbuști – cu tulpină lemnoasă, ramifi cată de la nivelul
solului, cu înălţime mică;
arbori – tulpină lemnoasă, înaltă și groasă, din
care se desprind ramuri.
Plante fără fl ori: mușchii și ferigile
Plante cu fl ori: gimnospermele și angiospermele
Mușchii trăiesc în toate regiunile Pământului, de la
poli până la ecuator, de la câmpie până în vârful muntelui,
în medii nepoluate. Preferă locurile umede, răcoroase și
întunecoase.
Clasifi carea plantelor
Mediul de viaţă
Plantele sunt organisme vii, pluricelulare, care
tră iesc în mediul terestru și acvatic și nu se pot deplasa.
Știin ța care studiază plantele se numește botanică.
Mușchi-de-pământ (capsulă cu spori)
Arbore
Arbust
Plantă ierboasă
97
Ferigile
Ferigile sunt plante terestre iubitoare de umbră și
umiditate. De aceea cele mai multe dintre ele sunt întâlnite
în păduri.
Spre deosebire de muşchi, ferigile au rădăcină, tulpină
şi frunze cu structură complexă. Celulele din corpul
ferigilor, numit corm, se deosebesc între ele și îndeplinesc
funcții diferite. Astfel de plante se numesc cormofi te.
Tulpina este, cel mai adesea, subterană și se numește
rizom. De la nivelul tulpinii pornesc radăcinile și frunzele.
Rădăcinile absorb apa cu săruri minerale (seva brută) din
pământ. Spre deosebire de mușchi, ferigile au celule alungite,
numite vase conducătoare, prin care seva brută este
transportată spre frunze. Apa și substanțele hrănitoare
(seva elaborată) produse în frunze sunt conduse apoi, prin
Corpul mușchilor, numit tal, este alcătuit din celule
ase mă nătoare între ele. Astfel de plante se numesc
talofi te. Un mușchi are trei părți: rizoizii, tulpinița și
frun zulițele.
Rizoizii fi xează planta și absorb apa din sol. Apa
astfel reținută trece din celulă în celulă în tot corpul mușchiului.
Tulpinița este dreaptă, verde și neramifi cată și pe
ea sunt prinse frunzulițele verzi. Ele rețin ca un burete apa
din ploaie, rouă sau ceață. Această capacitate le asigură o
mare rezistența la secetă.
Se înmulțesc asexuat prin sporii formați într-o capsulă
din vârful tulpiniței. Se pot înmulți și sexuat.
Exemple: fi erea-pământului, mușchiul-de-pământ,
mușchiul-de-turbă, mușchiul-de-apă.
Mușchii împiedică eroziunea solului și mențin umiditatea
sa. Sunt o sursă de hrană pentru animale, sunt pionieri
ai vegetației de pe stânci și, alături de licheni, contribuie
la formarea solului.
Mediul de viaţă
Caractere generale
Caractere generale
Importanţa mușchilor
Fierea-pământului
Mușchiul-de-turbă
Alcătuirea unei ferigi
Ferigă comună
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
98
alte vase conducătoare, în toate părțile plantei. Frun zele
sunt verzi și se dezvoltă în buchet la suprafața pământului.
Ferigile nu formează fl ori și nici semințe. Se înmulțesc
prin rizomi sau prin spori situați, de regulă, în mici
săculețe pe dosul frunzelor. Se pot înmulți și sexuat.
Exemple: feriga comună, pedicuța, coada-calului.
Din imensele păduri
de ferigi care au populat
suprafața pământului cu
foar te multă vreme în urmă
s-au format căr bu nii. Astăzi,
multe specii de ferigi sunt
plante or na men tale în grădini
și parcuri. Unele dintre
ele au întrebuințări medicale
(pedicuță).
Importanţă
În urmă cu aproximativ 250 de milioane de ani, în era carboniferă, numită așa datorită cantităților
imense de cărbune formate atunci, ferigile arborescente alcătuiau păduri întinse în
zonele mlăștinoase (de exemplu, coada-calului gigantică). Căzând în apa săracă în oxigen
din mlaștini, sub acțiunea unor bacterii, arborii au putrezit încet și s-au transformat treptat în
cărbune. Transformarea lemnului în cărbune a durat mii de ani. Urmele de ferigi și de scoarță
de copac care se găsesc în cărbune demonstrează că acesta provine din plante.
Află mai multe!
.astăzi, ferigile arborescente mai trăiesc numai în zonele tropicale? O astfel de ferigă, ce
atinge 12 metri înălțime, crește în sudul Americii și în insula Tasmania. Ea are tulpina bogată
în substanțe hrănitoare, de aceea băștinașii o folosesc în alimentație.
Știaţi că.
Coada-calului Pedicuță
Ferigi fosilizate Ferigi fosilizate
Săculețe cu spori
99
Teme și aplicaţii
1. Enumeră alte moduri de utilizare a mușchilor de către păsări și de către om.
2. De ce se spune despre mușchi că indică nordul?
3. Adevărat sau fals?
a) Mușchii au vase conducătoare.
b) Seva elaborată este extrasă de rădăcină.
c) Seva brută conține apă și minerale.
d) Mușchii rețin foarte multă apă.
e) Mușchii și ferigile sunt plante fără flori.
f) Arbuștii au tulpină ierboasă.
4. Asociază noțiunile din cele două coloane referitoare la grupele de plante și la reprezentanții
acestora:
1. mușchii a. pedicuța
b. fierea-pământului
2. ferigile c. coada-calului
d. mușchiul-de-pământ
e. feriga comună
Observă macroscopic și microscopic componentele mușchilor și ale ferigilor.
Umple două pahare cu un lichid colorat. În primul pahar introdu vertical o bucată de sugativă.
Observă modul în care circulă lichidul colorat prin sugativă. În al doilea pahar introdu
o pipetă cu care tragi lichidul. Compară modul în care a circulat apa în cele două situații.
Asociază fiecare dintre cele două modalități de circulație cu mușchii sau cu ferigile.
Activitate practică
Proiect
Taie o bucată dintr-un covor de mușchi, cu tot cu pământ. Lasă-l la soare câteva zile, până
când se usucă și pământul, apoi toarnă câte puțină apă pe parcursul a trei zile. Observă ce
se întâmplă!
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
100
Plante cu fl ori
Care sunt plantele cu fl ori pe care le cunoști?
Ce fel de arbori cresc în pădurile de conifere? Dar în cele
de foioase?
Unde sunt situate semințele pomilor fructiferi?
Gimnospermele
Amintește-ţi!
Descoperă!
Sunt primele plante cu fl ori. Semințele lor rămân
neacoperite deoarece aceste plante nu produc fructe.
Gim nospermele sunt cormofi te superioare, vasele lor
con ducătoare fi ind mai perfecționate decât ale ferigilor.
Gimnospermele cresc cel mai bine în regiunile înalte
de deal şi de munte, unde formeză păduri.
Mediul de viaţă
Gimnospermele și angiospermele sunt plante
cu fl ori și semințe. Florile s-au format din frunze modifi
cate, care au rolul de a proteja celulele reproducătoare,
ceea ce a marcat un progres în evoluția plantelor. În interiorul
fl orilor se dezvoltă semințele în care se afl ă embrionul
viitoarei plante, bine protejat în acest fel. Semințe de molid neacoperite
Molid
Gimnospermele sunt plante lemnoase, arbori sau arbuști.
Rădăcinile lor pătrund adânc în pământ, dar de multe
ori se ramifi că mai mult la suprafaţă, datorită faptului că
trăiesc și în zone stâncoase. Tulpinile arborilor de conifere
sunt drepte şi înalte de 30-40 metri. La unele, cum este
jneapănul, tulpina este târâtoare. Frunzele verzi, numite
popular cetină, sunt variate ca formă și mărime. Cele mai
multe sunt aci culare, dar pot fi și solzoase (de exemplu, tuia).
Aceste plante au fl ori în formă de con. Din acest motiv
gimnospermele se mai numesc și conifere.
Se înmulțesc prin semințe care se formează direct pe
solzii conului (de exemplu, tisa).
Caractere generale
Pin
Tuia
Tisă
101
Angiospermele
Sunt cele mai diversifi cate și evoluate cormofi te.
Spre deosebire de gimnosperme, din fl orile lor se formează
și fructe, care închid și protejează semințele. Vasele
lor conducătoare sunt cele mai perfecționate, asigurând
o foarte bună circulație a sevelor.
Sunt răspândite pe tot globul, predominant în mediul
terestru, dar trăiesc și în mediul mlăştinos și acvatic.
Mediul de viaţă
Con de zadă
Părțile unei plante
Alcătuirea unei fl ori
Fruct cu semințe
Frunză
Fruct cu
semințe
Floare
Tulpină
Pistil
Stamine
Sepale
Petale
Rădăcină
Ienupăr
Angiospermele sunt plante erbacee sau lemnoase.
Majoritatea sunt verzi, autotrofe, puţine specii fi ind saprofi
te (unele orhidee) sau parazite (cuscuta).
Au rădăcini lemnoase, fi roase sau sub formă de țăruș.
Tulpina poate fi aeriană (dreaptă, târâtoare, agă ță toare)
sau subterană (bulbi, tuberculi, rizomi). Frunzele sunt verzi,
foarte variate ca formă. Cele mai multe sunt alcă tuite din
teacă, codiță (pețiol) și o parte adesea lățită (limb).
Florile angiospermelor, spre deosebire de conuri,
sunt de obicei frumos mirositoare și au sepale și petale
colo rate, pentru a atrage insectele. Observați în imaginea
ală turată alcătuirea unei fl ori.
Fructele au forme, mărimi, culori și gusturi diferite.
Ele protejează semințele și asigură răspândirea lor. Se formează
numai la angiosperme.
Bradul, pinul, molidul, tisa, tuia, larița (zada), ienupărul,
jneapănul.
Lemnul din tulpinile gimnospermelor este folosit în
construcţii, în tâmplărie, în industria celulozei şi a hârtiei,
la fabricarea instrumentelor muzicale etc. Din răşină se
pot obține tușuri. Produsele lor sunt utilizate și în industria
farmaceutică. Sunt plante ornamentale des întâlnite
în grădini și parcuri.
Caractere generale
Reprezentanţi
Importanţă
Gimospermele se mai numesc rășinoase deoarece
secretă o substanță cleioasă numită rășină.
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
102
Semințele, de regulă, asigură reproducerea acestor
plante.
Angiospermele se pot înmulți însă și vegetativ, prin
fragmente de rădăcini sau tulpini, prin frunze, dar și prin
tulpini subterane.
Angiospermele sunt foarte numeroase, reunind foarte
multe grupuri. Printre reprezentanții acestor grupuri se
afl ă: magnolia, mărul, cireșul, măceșul, fasolea, salcâmul,
varza, rapița, cartoful, pătlăgeaua roșie, fl oarea-soarelui,
crizantema, vița-de-vie, stejarul, castanul, teiul, ghiocelul,
laleaua, narcisa, grâul, porumbul etc.
Angiospermele sunt sursă de hrană și de oxigen
pentru alte organisme. Rădăcinile plantelor lemnoase
împiedică eroziunea solului și alunecările de teren. Pădurile
infl uențează clima, prevenind schimbările meteorologice
bruște, inundațiile și seceta prelungită. Conform
Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor
Unite, aproximativ 53 000 de plante cu fl ori sunt utilizate
pentru tratarea unor boli, un sfert dintre medicamente
fi ind obținute direct din plante. Din fi brele de in, bumbac,
cânepă se produc țesături. Lemnul unora (cireș, nuc,
stejar) este folosit în industria mobilei sau în construcții.
Multe sunt plante ornamentale în grădini și parcuri.
Reprezentanţi
Importanţă
Originar din America de Sud, cartoful, potrivit istoricilor, era consumat de incaşi încă din
anii 500 î.Hr. Alimentului căruia i se spunea şi „pâinea săracului“ i-au trebuit sute de ani ca
să ajungă pe masa tuturor europenilor. În prezent, cartofi i sunt cultivați în peste 120 de
țări și sunt consumați zilnic de peste un miliard de oameni. Istoria cartofului în Europa începe
după 1530, când spaniolii l-au descoperit în Peru (America de Sud) și apoi l-au adus
în Spania. Până în 1573 planta era considerată toxică.
Foarte puțini îl utilizau pentru hrană sau ca medicament.
Francezii apreciau frumusețea fl orii cartofului, dar planta
era considerată otrăvitoare. În 1771, Academia de Medicină
din Pa ris stabilește că tuberculul de cartof nu este toxic și
re comandă folosirea sa în alimentație. În România, carto ful
s-a cultivat abia după 1800, la început în Transilvania, apoi
în Țara Românească și în Moldova.
Află mai multe!
Floare și fruct de măceș
Narcisă Porumb
Floare de cartof
103
.Rafflesia arnoldii, o plantă care trăiește în pădurile din Sumatra, are cea mai mare (un metru
diametru) și urât mirositoare floare din lume?
.unul dintre cei mai bătrâni şi mai înalţi copaci de pe Pământ este un arbore Sequoia din Nevada,
SUA? El are 3 200 de ani, aproximativ 75 de metri înălţime și un diametru de 7,7 metri.
.într-o oră, tulpina de bambus (planta cu cea mai rapidă creştere) se lungește cu 2-3 centimetri,
iar în 5-6 săptămâni atinge înălţimea de 18-20 metri?
Știaţi că.
Dicţionar
Embrion – structură pluricelulară situată în interiorul seminței din care se formează noua
plantă
Teme și aplicaţii
1. Descrie asemănările și deosebirile dintre arbori, arbuști și plante ierboase.
2. Asociază noțiunile din cele două coloane referitoare la grupele de plante și la reprezentanții
acestora.
1. gimnosperme a. cireș
b. brad
c. pin
2. angiosperme d. cartof
e. tuia
f. crizantemă
3. Adevărat sau fals?
a) Molidul formează flori, fruct și semințe.
b) Fructele bradului poartă numele de conuri.
c) Semințele mărului conțin embrionul din care se va forma o altă plantă.
4. Enumeră cinci roluri ale plantelor în viața ta.
5. Scrie o compunere cu tema: „Ce s-ar întâmpla dacă toate plantele ar dispărea de pe Pământ?”
Studiază resurse documentare: manuale, reviste, cărți, site-uri. Extrage informații despre o
plantă, pe baza cărora să realizezi desene/colaje, pe care să le prezinți colegilor.
Activitate practică
Proiect
Întocmește un tabel în care să notezi plante din localitatea ta, grupate după importanța
lor (alimentare, medicinale, decorative, industriale etc.), și un alt tabel în care să notezi
plante grupate după criteriile studiate: mușchi, ferigi, gimnosperme, angiosperme (plante
ierboase și lemnoase).
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
104
Grupa animalelor
Care sunt animalele pe care le cunoști mai bine?
Ce deosebiri importante ai observat între plante și animale?
De ce sunt animalele folositoare omului?
Amintește-ţi!
Descoperă!
Există aproape două milioane de specii de animale
identificate şi încă mai multe pe cale de a fi descoperite.
De-a lungul a peste un miliard de ani, ele s-au adaptat la
lumea schimbătoare din jur, în lupta pentru supravieţuire
dezvoltând o mare diversitate de stiluri de viaţă.
Animalele sunt organisme pluricelulare, complexe,
majoritatea capabile de deplasare. Chiar şi cele mai simple
animale reacţionează rapid la schimbările din jurul
lor, retrăgându-se din faţa pericolelor sau acționând în
căutarea hranei. Își iau energia de care au nevoie asimilând
hrană vegetală sau animală. Animalele se pot împărți în
nevertebrate şi vertebrate.
Se cunosc peste 1 200 000 de specii de nevertebrate,
animale lipsite de schelet intern cu coloană vertebrală,
care trăiesc în toate mediile de viață. Dintre grupele
de nevertebrate fac parte: spongierii, celenteratele,
viermii, moluștele, artropodele.
SPONGIERII – sunt animale acvatice primitive care
trăiesc în colonii. Fiecare individ prezintă mai mulți pori,
prin care intră apa cu substanțe hrănitoare și iese apa cu
resturile rezultate. Spongierul pompează un volum mare
de apă, din care extrage, pe lângă substanţe nutritive, și
substanţe toxice şi foarte multe bacterii, purificând astfel
apa. În lacuri și bălți trăiește buretele de apă dulce, iar în
Marea Neagră, mai multe specii de bureți marini.
CELENTERATELE – sunt organisme acvatice.
Pe corp au un orificiu în jurul căruia se află tentacule
urzicătoare cu ajutorul cărora își prind prada. Orificiul
comunică cu o cavitate internă în care ajunge și este
Animale nevertebrate
Alcătuirea unui spongier
Pori
Peretele corpului
Cavitatea corpului
Alcătuirea unui celenterat
Peretele
corpului Cavitatea corpului
Orificiu
Tentacule
Tentacule
Alcătuirea unei meduze
105
Alcătuirea unui melc
Cap
Picior
Cochilie
prelucrată hrana pentru a putea fi folosită. Celenteratele
au culori şi forme diferite: de copac cu ramuri – coralul
roşu, de floare – actinia, de sac – hidra, sau de umbrelă –
meduza. Hidra trăieşte în ape dulci, fixată de pietre sau
de plante. Meduzele, animale marine cu corp gelatinos,
care trăiesc și în Marea Neagră, înoată sacadat datorită
contracţiilor corpului. Coralii, animale coloniale din mările
şi oceanele calde, produc un schelet calcaros care
susține micii indivizi.
VIERMII – trăiesc în apă, pe uscat sau parazit.
Au corp lat, cilindric sau inelat. Viermii paraziți produc un
număr mare de ouă. Tenia este un vierme lat, alb, parazit
la porc, câine, om și are aspect de panglică. Trichina,
oxiurul şi limbricul sunt viermi cilindrici paraziți care pot
afecta sănătatea omului. Lipitoarea, vierme inelat acvatic,
parazit extern, se prinde cu ajutorul unei ventuze de
alte animale, înmagazinează sângele acestora și apoi se
hrănește cu el mai mult timp. Râma, vierme inelat terestru,
are un rol important în afânarea solurilor.
MOLUȘTELE – sunt animale acvatice sau terestre
cu corpul moale, protejat adesea de o cochilie calcaroasă.
Din această grupă fac parte melcii, scoicile, cefalopodele.
Melcii au corpul protejat de o cochilie spiralată.
Se deplasează lent cu ajutorul piciorului în formă de talpă.
Melcii tereştri sunt activi noaptea, când umiditatea este
ridicată, se hrănesc și ziua, mai ales atunci când plouă. Cei
mai cunoscuți sunt melcul de livadă şi limaxul.
Scoicile sunt animale acvatice sedentare, fără cap,
protejate de două valve. Se hrănesc prin filtrarea apei.
Cu ajutorul piciorului de forma unei lame de topor se îngroapă
în mâl sau în nisip și se deplasează pe distanțe
scurte. În Marea Neagră trăiesc midia și stridia, iar în apele
dulci, scoica-de-râu.
Cefalopodele, cele mai complexe şi mai evoluate
moluşte, sunt animale marine de pradă, lipsite de cochilie,
care au un număr variabil de tentacule (zece la caracatiță,
opt la sepie), folosite la locomoție și hrănire. Caracatiţa şi sepia
au un cap mare și tentacule prevăzute cu ventuze care
înconjoară gura și au rol de a prinde prada. Când sunt atacate,
elimină o substanţă ca o cerneală, care tulbură apa.
ARTROPODELE – sunt animale acvatice sau terestre
cu picioare articulate și corp segmentat, protejat de
un înveliş chitinos (exoschelet). Dintre artropode, arahnidele
și crustaceele au corpul alcătuit din cefalotorace Alcătuirea unui păianjen
Cefalotorace
Abdomen
Alcătuirea unei râme
Valve
Picior
Alcătuirea unei scoici
Cap
Alcătuirea unei caracatițe
Inele ale corpului
Tentacule
cu ventuze
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
106
Tridacna este cea mai mare scoică de pe planetă și trăiește în Oceanul Pacifi c. Scoica are
până la 1,5 metri lungime şi 300 de kilograme. Pescarii o denumesc „carapacea morții“, deoarece
poate reteza cu valvele ei piciorul sau brațul unui om.
Nautilul este singurul cefalopod actual care are cochilie. Este reprezentantul unui străvechi
grup de moluşte rămase neschimbate de aproximativ 600 de milioane de ani. Astfel de organisme
sunt considerate fosile vii. Trăiește în Pacifi cul de Sud-Vest, unde coboară până la
600 de metri adâncime.
Caracatița, înzestrată cu personalitate și inteligență, poate înțelege felul în care funcționează
un anumit mecanism. Depune un număr foarte mare de ouă, pe care le păzește fără să se
hrănească chiar și luni întregi. De foame, își poate mânca tentaculele, și nu părăsește locul în
care și-a depus ouăle, chiar cu prețul vieții. Nu moare însă înainte de apariția puilor.
Află mai multe!
și abdomen, iar insectele, din trei segmente: cap, torace
și abdomen.
Arahnidele trăiesc pretutindeni, uneori şi în aşeză
rile omeneşti. Sunt păianjenii, scorpionii, acarienii. Păian
jenii au patru perechi de picioare. Sunt carnivori și își
prind prada în pânza lor. Produc venin, însă doar câteva
specii sunt periculoase pentru om.
Crustaceele sunt artropode acvatice cu corpul învelit
într-o crustă tare. Au mai multe perechi de picioare
iar, uneori, primele perechi au clești cu care prind hrana.
Crustaceele sunt inferioare, mici (dafnia sau puricele-deapă
și ciclopul), și superioare, mari (racul de râu, langusta,
crevetele și crabul).
Insectele sunt cele mai diverse și mai numeroase
organisme, existând peste 1 000 000 de specii, majoritatea
terestre. Pe toracele lor sunt prinse două perechi de
aripi și trei perechi de picioare articulate. Cele mai răspândite
specii de insecte de la noi sunt cărăbușii, fl uturii,
muștele, albinele, viespile, furnicile, ploșnițele, buburuzele,
gân dacii, lăcustele, libelulele . Unele insecte polenizează
plan tele cu fl ori.
.cuvântul „animal” provine din cuvântul latinesc anima, care înseamnă sufl u vital sau sufl et?
.unii ţânţari sunt foarte periculoși, deoarece prin înţepătura lor transmit agenții patogeni ai
unor boli grave precum malaria sau febra galbenă?
.un purice poate sări de 350 de ori lungimea corpului său? Este ca și cum un om ar sări peste
un teren de fotbal.
Știaţi că.
Alcătuirea unui rac
Cefalotorace
Abdomen
Alcătuirea unei insecte
Cap
Torace
Abdomen
107
Dicţionar
Chitină – substanţă organică prezentă în exoscheletul artropodelor
Valve – cele două părți mobile ale cochiliei unei scoici
Venin – substanță toxică produsă de unele animale pentru a se apăra
Teme și aplicaţii
1. Completează un tabel similar celui de mai jos cu noțiunile corespunzătoare cerințelor.
Mediul de viață Grupa din care face parte Trăsătură a corpului Animal înrudit
melcul de livadă
libelula
coralul roșu
tenia
puricele-de-apă
buretele de apă dulce
caracatița
2. Asociază noțiunile din cele două coloane referitoare la grupele de nevertebrate și reprezentanții
lor.
1. actinia a. crustacee
2. lipitoarea b. celenterate
3. buburuza c. scoici
4. crevetele d. arahnide
5. păianjenul e. viermi inelați
6. midia f. insecte
3. Completează integrama alăturată și vei descoperi
pe verticala A-B denumirea unei grupe de artropode.
1. Animal care își prinde prada în pânza sa.
2. Vierme cilindric parazit.
3. Tip de insectă.
4. Substanță din învelișul artropodelor.
5. Cele mai numeroase nevertebrate.
6. Vierme inelat parazit.
7. Purice de baltă.
8. Cefalopod cu zece brațe.
Observă comportamentul unui animal nevertebrat din grădină, livadă sau parc. Pe baza
observațiilor efectuate, alcătuiește un referat despre el.
Activitate practică
Proiect
Realizează un portofoliu pe bază de imagini, în care să grupezi câte trei imagini cu animale
diferite pentru fiecare dintre cele cinci grupe de nevertebrate studiate.
B
A
2
3
7
4
5
6
8
1
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
108
Care este caracteristica prin care diferențiezi un animal
nevertebrat de unul vertebrat?
Ce animale vertebrate cunoști mai bine?
Ce animale îți place să îngrijești?
Amintește-ţi!
Descoperă!
Vertebratele sunt animale mult mai complex organizate
decât nevertebratele. Se caracterizează prin faptul că
au un schelet intern care crește odată cu organismul și al
cărui ax este reprezentat de coloana vertebrală.
Din punctul de vedere al temperaturii corpului, vertebratele
se pot grupa în două categorii:
vertebrate poichiloterme, cu temperatura corpului
variabilă în funcție de cea a mediului;
vertebrate homeoterme sau animale cu sânge
cald, care își mențin temperatura corpului relativ constantă.
Cele mai numeroase grupe de vertebrate poichiloterme
sunt peștii, amfibienii și reptilele.
PEŞTII reprezintă cea mai numeroasă grupă de vertebrate
acvatice. Au corpul acoperit cu solzi și înoată cu
ajutorul cozii și al înotătoarelor. După structura scheletului,
peștii sunt cartilaginoși și osoși. Respiră prin branhii, care
comunică cu exteriorul prin fante la peștii cartilaginoși și
sunt acoperite de opercule la cei osoși. De regulă, pentru a
se înmulți depun icre și lapți în apă. Unii migrează în perioada
de reproducere.
Peștii cartilaginoși au gura situată sub bot și mai
multe rânduri de dinți care se schimbă. Înotătoarea codală
are lobul superior mai mare. Trăiesc în apele mărilor și oceanelor
și majoritatea sunt răpitori. Cei mai cunoscuți sunt rechinii:
rechinul albastru, rechinul alb, rechinul ciocan, peștelefierăstrău,
rechinul-balenă și câinele-de-mare, prezent în
Marea Neagră. Unii pești cartilaginoși precum vulpea-demare,
pisica-de-mare și torpila trăiesc pe fundul mărilor, au
corpul turtit și înotătoare întinse pe laturile corpului.
Animale vertebrate
Vertebratele poichiloterme
Rechin
Torpilă
Rechin ciocan
Sturion
Pisică-de-mare
fante branhiale
109
Peștii osoși au schelet parțial sau total osificat. Sunt
cei mai numeroși pești care populează apele dulci, mările și
oceanele. Cei mai cunoscuți pești de apă dulce sunt crapul,
carasul, păstrăvul, somnul, bibanul, iar dintre cei marini, calcanul,
tonul, sardina, scrumbia albastră, sturionii etc.
AMFIBIENII sunt adaptați atât la mediul acvatic,
cât și la cel terestru. Au patru membre, motiv pentru care
sunt vertebrate tetrapode. Corpul lor este alcătuit din
cap, trunchi, membre și coadă, la unele specii. Respiră prin
plămâni și piele, care este subțire, umedă și bogat vascularizată.
Rămân legați de mediul acvatic prin faptul că își
depun ouăle în apă, unde se dezvoltă. Se împart în amfibieni
cu coadă – tritonul și salamandra, și amfibieni fără
coadă – broasca de lac, broasca de pădure, broasca râioasă
și brotăcelul.
REPTILELE sunt mai bine adaptate mediului terestru
decât amfibienii. Reptilele au cap, trunchi și patru membre,
cu excepția șerpilor, care nu au membre. Se deplasează
prin târâre sau înot. Au corpul protejat de o piele uscată și
groasă, acoperită cu solzi sau plăci osoase, limitând astfel
pierderile de apă. Respiră prin plămâni. Reptilele se împart
în șopârle, șerpi, țestoase și crocodili.
Șopârlele au picioare și cozi lungi. Majoritatea trăiesc
pe sol, ca de exemplu gușterul, șopârla cenușie, șopârla gulerată,
varanul de Komodo, dar există și specii cățărătoare, ca
iguana și cameleonul.
Șerpii au corp lung, lipsit de membre. Cei mai mulți
șerpi sunt neveninoși, ei folosesc dinții îndreptați înapoi
pentru a apuca prada. Din această categorie fac parte șarpele
de casă, șarpele-de-apă și șerpii constrictori (boa, pitonul
și anaconda). Șerpii veninoși, răspândiți mai ales în regiunile
tropicale, au dinți cu care injectează veninul în pradă.
Cei mai cunoscuți sunt vipera, care trăiește și la noi în țară,
cobra, șarpele cu clopoței.
Țestoasele au corpul învelit cu o armură osoasă
alcătuită din carapace și plastron. În țara noastră trăiesc
țestoasa de apă și țestoasa de uscat. În mările tropicale
trăiește caretul.
Crocodilii, cele mai mari reptile, trăiesc în lacuri și în
apele curgătoare din regiunile tropicale. Sunt cei mai temuți
prădători din ape, pot prinde și înghiți animale foarte mari.
Aligatorul trăiește în America de Nord, caimanul în America
de Sud, crocodilul de Nil în Africa, iar crocodilul de apă sărată
în Australia.
Broască de apă
Șopârlă verde
Țestoasă
Crocodil
Șarpe cu clopoței
Salamandră
Pește osos opercul
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
110
Dinozaurii, reptile care au apărut pe Pământ în urmă cu aproximativ 200 de milioane de
ani, aveau formă asemănătoare șopârlelor sau păsărilor. Până acum au fost găsite și clasificate
circa 1 300 de specii de dinozauri. Numele lor vine din limba greacă și înseamnă „șopârlă
teribilă”, datorită dimensiunilor uriașe ale unora dintre ei. Dinozaurii trăiau pe uscat, în apă
și în aer. Dintre dinozauri au apărut și unele reptile zburătoare, strămoșii păsărilor de astăzi.
Erau animale erbivore sau carnivore. Cel mai mare dinozaur erbivor avea o greutate de
circa 130 de tone și o lungime mai mare de 40 de metri. Dinozaurii carnivori erau feroce și
își urmăreau prada alergând pe picioarele din spate. Cel mai cunoscut dinozaur răpitor este
Tyrannosaurus, care avea cam 12 metri lungime și cântărea peste 8 tone. Dinozaurii aveau
membre care sprijineau corpul într-o poziție verticală și de aceea făceau pași mari și puteau
alerga. Unii erau foarte agili, alergând cu viteze de peste 50 km/h, în timp ce dinozaurii de
talie mare se deplasau mai încet.
Ultimii dinozauri au dispărut cu aproximativ 65 de milioane de ani în urmă, dar până atunci,
de-a lungul a 160 de milioane de ani, au fost stăpânii planetei.
Află mai multe!
.peștele-lună este cel mai mare peşte osos şi poate cântări peste 2 tone?
.căluții-de-mare sunt singurii pești care înoată în poziție verticală?
.crocodilul de apă sărată este cel mai mare crocodil, în timp ce cea mai mare șopârlă din
lume este dragonul de Komodo, care produce o salivă toxică plină de bacterii?
.unele țestoase pot rezista până la 400 de zile fără hrană, iar țestoasa-elefant din Insulele
Galapagos poate ajunge la o greutate de 300 de kilograme?
Știaţi că.
Teme și aplicaţii
1. Caută informații despre adaptările celor trei grupe de poichiloterme la mediul lor de viață
și prezintă-le într-un referat.
2. Care sunt sturionii din Marea Neagră? Precizează două motive pentru care sunt frecvent
consumați.
3. Identifică două deosebiri și două asemănări între triton și gușter.
4. Asociază noțiunile din cele două coloane referitoare la grupele de vertebrate și reprezentanții
lor.
1. gușterul a. țestoasa
2. salamandra b. șopârla
3. rechinul c. amfibieni cu coadă
4. crotalul d. pești cartilaginoși
5. tonul e. șerpi
6. caretul f. amfibieni fără coadă
7. brotăcelul g. pești osoși
111
Vertebratele homeoterme
Cu ce este acoperit corpul păsărilor? Dar cel al mamiferelor?
Cum își îngrijesc păsările puii? Cum își hrănesc puii câinii
sau pisicile?
Amintește-ţi!
Descoperă!
Vertebratele homeoterme, care își mențin temperatura
corpului relativ constantă, sunt păsările și mamiferele.
Pot trăi în medii foarte variate și consumă multă energie
pentru a-și menține temperatura corpului.
PĂSĂRILE, cel mai mare grup de vertebrate terestre,
provin dintr-un grup de reptile zburătoare. Fiind homeoterme,
reglarea temperaturii corpului este favorizată de
apariția penelor, care limitează pierderile de căldură. Păsările
se deplasează prin zbor, cu ajutorul membrelor anterioare
transformate în aripi. Scheletul are o greutate mică,
deoarece oasele sunt pneumatice. Cu ajutorul ciocului, păsările
se hrănesc, se apără sau pot ataca. Depun ouă pe care
majoritatea le clocesc în cuiburi și își îngrijesc puii. La păsările
zburătoare, puii trebuie hrăniți în cuib până învață să
zboare, în timp ce la păsările acvatice și terestre puii încep
să meargă imediat ce au ieșit din ou. După mediul și
modul de viață, există următoarele categorii de păsări:
acvatice – au corpul turtit și degetele unite printr-o
membrană. Pentru a nu se uda, își ung des penajul cu
substanțe grase produse de o glandă din zona cozii. Sunt
reprezentate de rațe, gâște, lebede, cormorani, pelicani.
de țărm sau picioroange – se deplasează pășind,
au gâtul și ciocul lungi, deoarece își culeg hrana de pe pământ
și din ape puțin adânci. Cele mai cunoscute sunt: stârcul,
barza, lopătarul, egreta și cocorul.
de stepă și deșert – s-au adaptat la alergat și au
renunțat la zbor. Talia lor a crescut, picioarele s-au alungit,
iar numărul degetelor s-a redus. Cele mai cunoscute sunt
struțul, dropia și spârcaciul.
de pădure – își petrec viața în coroana arborilor,
unde își caută hrana și își fac cuibul. Deși sunt bune zburătoare,
aceste păsări sunt adaptate în mod special la cățărat,
ca de exemplu, ciocănitoarea și cucul.
Barză
Lebădă cu pui
Struț
Cuc
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
112
Vultur
Echidnă
Cangur cu pui
Tigru
răpitoare – au cioc ascuțit și încovoiat, gheare
ascuțite și simțuri agere, în special văzul și auzul. Există
păsări răpitoare de zi și de noapte. Cele mai mari răpitoare
de zi sunt acvilele și vulturii; au aripi lungi, care le permit
să planeze cu ușurință în aer și astfel să-și caute hrana.
Răpitoarele de noapte (bufnița, cucuveaua, ciuful) au ochii
poziționați în față. Zboară lin și fără zgomot pentru a-și surprinde
prada.
MAMIFERELE sunt cele mai evoluate vertebrate,
adaptate la toate mediile de viață. Au corpul acoperit cu
păr, cu rol în menținerea temperaturii corpului. În acest
sens, mamiferele din deșert își folosesc urechile pentru a
răci sângele, elefanții își fac vânt cu ajutorul urechilor, câinii
au respirația rapidă și salivează abundent când le este
cald, pe când animalele care trăiesc la poli înmagazinează
grăsimea, au urechile mai mici și blana mai deasă. Majoritatea
mamiferelor nasc pui complet dezvoltați. Femelele
mamiferelor produc, cu ajutorul glandelor mamare, lapte
cu care își hrănesc puii nou-născuți. După modul de dezvoltare
a puilor, mamiferele se clasifică în trei grupe:
Monotremele, cele mai vechi mamifere, depun ouă
şi își hrănesc puii cu lapte. Trăiesc în Australia, Tasmania
şi Noua Guinee. Sunt animale semiacvatice, precum
echidna şi ornitorincul.
Marsupialele au o pungă tegumentară la nivelul abdomenului
– marsupiu – în care îşi cresc puii. După naştere,
embrionii se agaţă de corpul mamei şi se deplasează spre
marsupiu, unde îşi continuă dezvoltarea. Marsupialele sunt
răspândite în Australia, Tasmania şi America de Sud. Cele
mai cunoscute marsupiale sunt cangurii.
Placentarele nasc pui şi îi hrănesc cu lapte. Au
placentă, un organ care face legătura între corpul mamei
şi corpul embrionului și prin care acesta se hrănește. Din
această grupă fac parte:
cetaceele (balene şi delfini) – animale inteligente adaptate
la mediul acvatic; sunt lipsite de păr.
carnivorele (lupi, vulpi, câini, lei, tigri, leoparzi, pisici) – formează
cel mai mare grup de mamifere. Se hrănesc în special
cu alte animale.
copitatele (porci, cămile, girafe, vaci, cai, măgari, rinoceri,
zebre) – mamifere erbivore cu degete învelite în copite.
pinipedele (foci, morse) – mamifere care înoată rapid, dar
în mediul terestru sunt greoaie.
primatele (maimuțe, om) – cele mai evoluate mamifere.
113
„Urșii” koala nu sunt urși, ci mamifere marsupiale ca și cangurii. Ei populează zone cu
eucalipți din Australia şi locuiesc în copaci. Sunt animale sociale, care trăiesc în grupuri complex
organizate. Fiecare comunitate are un mascul dominant și fiecare koala are propriul
copac-casă. De aceea, de fiecare dată când habitatul le este distrus, înlocuit de case sau
drumuri, koala își pierd locul, așa cum oamenii își pierd locuințele în urma unui dezastru.
Koala măsoară între 61 şi 85 de centimetri lungime şi ajung până la 14 kilograme. Au blana
foarte moale. Sunt animale nocturne, de aceea au auzul și mirosul foarte dezvoltate, iar
vederea e slabă. Koala are un creier neobişnuit de mic,
aproximativ 40 % din cavitatea craniană fiind umplută cu
lichid. Sunt singurele animale de pe pământ cu un creier
atât de redus. Marsupialul koala mănâncă numai frunze de
eucalipt și doarme aproape 20 de ore pe zi, mai mult chiar
decât leneșul cu trei degete, care doarme 18 ore pe zi. Fac
acest lucru pentru a economisi energie şi a supravieţui în
condiţii de deficit alimentar. În ciuda popularității lor, koala
se confruntă cu mari probleme de supraviețuire, fiind o specie
pe cale de dispariție. Urbanizarea a dus la distrugerea
habitatului, iar atacurile câinilor domestici și ale vulpilor,
precum și accidentele de circulație au provocat scăderea
drastică a populației de koala.
Află mai multe!
.pasărea colibri este cea mai mică pasăre și singura care poate zbura și înapoi?
.struţul poate alerga mai repede decât caii?
.câinii sunt capabili să înţeleagă până la 250 de cuvinte şi gesturi umane?
Știaţi că.
Teme și aplicaţii
1. Realizează un colaj de imagini cu păsările și mamiferele pe care le-ai observat în vizita la
grădina zoologică/în pădure/în parc.
2. Informează-te despre adaptările păsărilor la zbor și alcătuiește un referat pe care să-l prezinți
colegilor.
3. Identifică deosebirile și asemănările dintre pești și delfini.
4. Asociază noțiunile din cele două coloane referitoare la grupele de homeoterme și reprezentanții
lor.
1. cangurul a. copitate
2. ornitorincul b. cetacee
3. calul c. carnivore
4. leul d. monotreme
5. delfinul e. primate
6. maimuța f. marsupiale
Unitatea 4. Grupe de vieţuitoare
114
Principalele
grupe
de vieţuitoare
Caracterizare
generală Clasi care Reprezentanţi
Bacterii Organisme unicelulare
cu organizare
simplă, autotrofe
și heterotrofe.
Bacterii bacteria fânului, bacteria tuberculozei
Protiste Organisme
unicelulare cu
organizare mai
complexă, autotrofe
și heterotrofe.
Protiste asemănătoare
ciupercilor
mana cartofului
Protiste asemănătoare
plantelor
euglenele (euglena verde), algele (verzeala-zidurilor)
Protiste asemănătoare
animalelor
amiba, parameciul
Fungi Organisme
unicelulare și
pluricelulare cu
organizare mai simplă
sau mai complexă,
heterotrofe sapro te
sau parazite.
Ciuperci microscopice
parazite
ruginile, tăciunii, mălurile plantelor cultivate
Drojdii drojdia de bere, drojdia vinului
Mucegaiuri mucegaiul alb, mucegaiul verde-albăstrui,
mucegaiul negru
Ciuperci cu pălărie ghebele, pălăria-șarpelui, hribul-dracului
Plante Organisme
pluricelulare cu
organizare complexă,
autotrofe care
realizează fotosinteza.
Mușchi mușchiul-de-pământ, mușchiul-de-turbă, mușchiulde-apă
Ferigi pedicuța, coada-calului, feriga comună
Gimnosperme bradul, molidul, tuia, pinul, zada, ienupărul,
jneapănul
Angiosperme magnolia, măceșul, mărul, cireșul, fasolea, salcâmul,
varza, rapița, cartoful, pătlăgeaua roșie, oareasoarelui,
crizantema, vița-de-vie, stejarul, castanul,
teiul, ghiocelul, laleaua, grâul, porumbul
Animale Organisme
pluricelulare cu
organizare complexă,
heterotrofe parazite,
erbivore, carnivore,
omnivore.
Spongieri buretele-de-mare, buretele de apă dulce
Celenterate hidra de apă dulce, meduza, coralul roșu, actinia
Viermi tenia, limbricul, oxiurul, râma, lipitoarea
Moluște melcul de livadă, limaxul, midia, scoica-de-râu,
stridia, caracatița
Artropode păianjenul, scorpionul, racul, albina, cărăbușul,
libelula
Pești peștii cartilaginoși (rechinul, vulpea-de-mare), peștii
osoși (crapul, somnul, bibanul, păstrăvul, calcanul,
tonul, scrumbia, morunul, nisetrul, cega, păstruga)
Am bieni am bienii fără coadă (broasca de lac, brotăcelul),
am bienii cu coadă (tritonul, salamandra)
Reptile șopârlele (gușterul, varanul), șerpii (șarpele de casă,
vipera), țestoasele (țestoasa de uscat), crocodilii
(crocodilul de Nil, aligatorul, caimanul)
Păsări rața, gâsca, lebăda, pelicanul, egreta, barza, struțul,
cucul, acvila, bufnița, vrabia, cucul, ciocănitoarea
Mamifere monotreme (ornitorincul), marsupiale (cangurul),
placentare (balena, del nul, foca, ursul, leul, elefantul,
girafa, zebra, calul, oaia, maimuța, omul)
Recapitulare finală
Protiste
115
1. Bacteriile:
a) sunt organisme pluricelulare
b) alterează alimentele, acresc laptele
c) sunt obligatoriu heterotrofe parazite
d) au prelungiri numite cili
2. Dintre protiste:
a) paramecii se hrănesc cu ajutorul
pseudopodelor
b) euglena verde se poate hrăni atât
autotrof, cât și heterotrof
c) amibele se deplasează cu ajutorul
flagelilor
d) mana cartofului se hrănește heterotrof
saprofit
3. Mușchii și ferigile:
a) sunt plante lemnoase arborescente
b) iubesc umbra și umiditatea
c) sunt plante cormofite
d) se înmulțesc prin semințe
4. Ciupercile cu pălărie:
a) au un corp numit corm
b) sunt alcătuite dintr-un miceliu unicelular
c) au piciorul și pălăria situate deasupra
solului
d) sunt alcătuite din hife autotrofe
împletite
Verifică-ţi cunoștinţele!
I Pentru itemii de mai jos, alege varianta corectă de răspuns.
II Adevărat sau fals?
1. Angiospermele și gimnospermele sunt plante cu flori, fructe și semințe.
2. Amfibienii sunt animale care pot trăi în mediul acvatic și în cel terestru.
3. Spongierii și celenteratele sunt animale primitive terestre.
4. Reptilele și păsările sunt animale cu pielea subțire și umedă.
III Asociază corect noțiunile din cele două coloane referitoare la:
A. grupele de viețuitoare și reprezentanții lor:
1. spongieri a. hidre, meduze
2. celenterate b. tenii, râme, oxiuri
3. viermi c. melci, scoici, caracatițe
4. moluște d. bureți-de-mare, bureți de apă dulce
5. artropode e. crustacee, insecte, arahnide
B. grupele de viețuitoare și reprezentanții lor:
1. mușchi a. lalele, meri, tei
2. ferigi b. coada-calului
3. gimnosperme c. fierea-pământului
4. angiosperme d. brazi, molizi
IV Argumentează afirmația: „Insectele sunt animale care au cucerit mediul terestru și
pe cel aerian”.
V Stabilește câte două asemănări și două deosebiri între amfibieni și reptile, respectiv
între păsări și mamifere.
Barem de corectare – pag. 116
Bareme de corectare
116
Pag. 24-25
Item Punctaj
I.
1. mediu,
poichiloterme
2. soarele
3. a producătorilor,
a consumatorilor
0,50 p.
0,50 p.
0,50 p.
II.
1.a
2.b
3.b
4.c
5.b
6.b
0,25 p.
0,25 p.
0,25 p.
0,25 p.
0,25 p.
0,25 p.
III.
1. enumerarea a cinci
factori de mediu
2. explicația corectă
3. o asemănare și o
deosebire între
camuflaj și mimetism
1 p.
0,70 p.
1 p.
IV.
a. alcătuirea unui enunț
prin ordonarea corectă a
cuvintelor date
b. alcătuirea unui enunț
prin ordonarea corectă
a cuvintelor date
0,50 p.
0,50 p.
V.
A. 1.c, 2.d, 3.b, 4.a
B. 1.b, 2.c, 3.d, 4.b, 5.e
C. 1. b, c; 2. a, d
0,40 p.
0,50 p.
0,40 p.
VI. • identificarea a trei
lanțuri trofice
• realizarea legendei
0,75 p.
0,25 p.
Din oficiu 1 p.
Total 10 p.
Pag. 62-63
Item Punctaj
I.
1.c
2.c
3.a
4.b
5.b
6.c
0,25 p.
0,25 p.
0,25 p.
0,25 p.
0,25 p.
0,25 p.
II.
1. A
2. F
3. A
4. F
0,50 p.
0,50 p.
0,50 p.
0,50 p.
III.
A. 1.b, 2.d, 3.a, 4.c
B. 1.b, 2.c, 3.a
C. 1.b, 2.d, 3.a, 4.c
1 p.
0,75 p.
1 p.
IV. • alcătuirea a două
lanțuri trofice
acvatice, utilizând
speciile date
• alcătuirea a două
lanțuri trofice terestre,
utilizând speciile date
1 p.
1 p.
V. argumentarea corectă 0,75 p.
VI. –
VII. –
Din oficiu 1 p.
Total 10 p.
Pag. 115
Item Punctaj
I.
1.b
2.b
3.b
4.c
0,50 p.
0,50 p.
0,50 p.
0,50 p.
II.
1. F
2. A
3. F
4. F
0,50 p.
0,50 p.
0,50 p.
0,50 p.
III.
A. 1.d, 2.a, 3.b, 4.c, 5.e
B. 1.c, 2.b, 3.d, 4.a
1,20 p.
0,80 p.
IV. argumentarea corectă 1 p.
V. • două asemănări
și două deosebiri între
amfibieni și reptile
• două asemănări
și două deosebiri între
păsări și mamifere
1 p.
1 p.
Din oficiu 1 p.
Total 10 p.
Pag. 84-85
Item Punctaj
I.
1.a
2.c
3.c
4.c
5.d
6.a
0,25 p.
0,25 p.
0,25 p.
0,25 p.
0,25 p.
0,25 p.
II.
1. A
2. F
3. A
4. F
0,50 p.
0,50 p.
0,50 p.
0,50 p.
III.
A. 1.c, 2.a, 3.b
B. 1.c, 2.a, 3.d, 4.b
0,75 p.
1 p.
IV. • o asemănare
și două deosebiri
între Delta Dunării
și Marea Neagră
• o asemănare
și două deosebiri
între tundră și deșert
1,50 p.
1,50 p.
V. argumentarea corectă 0,75 p.
VI. –
Din oficiu 1 p.
Total 10 p.
Pag. 37
Item Punctaj
I.
1. a
2. b
3. c
4. a
0,50 p.
0,50 p.
0,50 p.
0,50 p.
II. completarea spațiilor
libere cu noțiunile corecte:
producători, organice,
consumatori, lumina
1 p.
III.
A. 1.b, 2.c, 3.d, 4.a
B. 1.d, 2.a, 3.b, 4.c
C. 1.d, 2.a, 3.b, 4.c
0,60 p.
0,60 p.
0,60 p.
IV. realizarea a șase lanțuri
trofice
3 p.
V. alcătuirea unei
compuneri despre un
ecosistem creat de om
1,20 p.
Din oficiu 1 p.
Total 10 p.

Adriana POPESCU
Gina BARAC
Marinela ROȘESCU
Florica ALEXANDRESCU
Daniela PETROV
Cristi an GURZU
Valer CERBU
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
Biologie: - Clasa a V-a
ISBN 978-606-683-507-7